Arhive etichetă | burning

Dorul…/ Longing

iun.21

“One of the deepest longings of the human soul is to be seen.”
― John O’Donohue

citesc printre raze
petale
-clipiri de culoare și vise-
cuvinte aprinse și scrise
rotind dinspre stele
cărare

șoaptele-mi zboară
spirale
-aștern amintiri mătăsoase-
surâs de sclipiri prețioase
pictat cu fire
de soare

întreb adierea
albastră
-ce-atinge cu gânduri obrazul-
ce lacrimi îți mistuie clipele?
ce umbre privești
pe fereastră?

iar boarea-mi răspunde
aproape
-cu zâmbet de seară și nor-
că dorul etern călător
ți-așează sărutul
pe pleoape…

I read through the sun rays
soft petals
-rich colorful shimmer and dream-
words burning so deeply agleam
long winding stars spinning
gently

my whispers in circles
of light
-they wing recollections so precious-
brush smiling sparkles so gracious
that paint the seconds
so bright

I ask the silk wind
in the skies
-that touches serenely your face-
what tears devour your grace?
what shadows delight
in your sighs?

the breeze answers me
through the air
-a scent of warm eve in the mornings-
that sailing ripples of longing
will lay their kiss
on your hair

Nic💖le

Dorul stinge din ulcele
setea lui cu vin de stele
Dorul, dorul, dor

Dar zburănd peste coclauri
lasă-n urmă scrum de aur
Dorul, dorul, dor

Dorul cântă la ulucă,
pleacă-n drum ca o nălucă
Dorul, dorul, dor

Și-apoi plânge târâiș
numai prin mărăciniș
Dorul, dorul, dor

…………….

Alteori în colț de lună
doru-i flacără nebună
Dorul, dorul, dor

Ce dă inimii ocol
făcând inima pârjol
Dorul, dorul, dor
….

Regat…/ Kingdom

mai8

“There is
By my leaning over the precipice
Of your presence and your absence in hopeless fusion
My finding the secret
Of loving you
Always for the first time”
― André Breton

Ne suntem unul altuia regat
de soare zâmbind zării curcubee,
cu raze întinzând cărare lunii
și galbenă albastră odisee…

Ne suntem și destin și căutare,
balanță măsurând prin ceruri ceasuri,
curând-uri strălucind a alinare
sau clipe înverzind popasuri

Baladele și dorurile toate
ne suntem, imn cu vers divin de nouri,
bucata mea de rai și miez de noapte
le-mpart cu tine, respirând ecouri

Castel de umbre îmbrăcat în șoapte
de gând și devenire, locuim,
cu porți oglinzi de stele miazănoapte,
cărare și-adăpost de pas străin

Odăile ascund miracole aprinse
ca nestematele bogate în culori,
sclipind aievea ca ferestrele atinse
de raze coborâte dinspre sori

Grădini și pajiști ne îmbie moale,
petală și polen curat ne suntem,
în nuanțe pur balsamice, regale,
iar orice fir de iarbă, dulce cântec

Ne suntem întâmplare și tain
cernând cu grijă dimineți și seară,
curbând coloana timpului hain,
hrănindu-ne cu ierni și primăvară…

La orizont tărâmul ni se-atinge
cu infinitul cald, al tău și-al meu,
căci firmamentul rege se răsfrânge
ținut în suflet limpede mereu

We radiate a kingdom off each other
of sun that smiles rainbows to the sea,
with rays that lay warm alleys to the moon
a blue and yellow ever winding odyssey…

We are both fate and longing to each other,
a scales that weighs long hours in the skies,
soon-coming moments that shimmer rather
than older seconds that just wear a new guise

The ballads and the chants are all our flight,
each other’s hymn in hazy verse and rhyme,
my piece of heaven and my dream at night
I share them with you, breathing their chime

A castle made of shadows clad in sighs,
whispers of thought and soft becoming, where we live,
with gates like mirrors shining northern skies,
a path and shelter to a stranger, that we give

The rooms hide burning miracles inside,
like gems so rich in colorful deep shades,
sparkling so fine like small unfastened windows
touched softly by forgotten rays

Gardens and meadows lure us far away,
petal and pollen are we, so homely, to each other
in purely balsamic hues and royal sway
and every blade of grass feels like a brother

We are each other’s kingly chance and cheer
sifting with care dear mornings, tender nights,
warping time’s spine sublime, without fear,
feasting on pure winter and spring whites…

On the horizon our realm touches smoothly
a warm infinity, so yours and so mine,
as skylines nobly echo beyond doubt
a land kept close and holy like a shrine