Arhive etichetă | cald

Meșteșugul ..de miercuri ce răsare cam ..marți, uite-așa!

 

Oare chiar să ne fi sosit cea.. dulce primăvara?! Hmm.. sau doar sora ei mai mică, iarna târzie.. 🙂
Păi cum altfel, dacă azi a fost, și încă toată ziua, o minune de.. raze

..exact așa,

 

După ce mai ieri, cel de răs..alaltăieri, fusese un alb aaaalb de te rătăceai printre bârrr bârrr.. 😦
(deși frumos, nu zic nu, dar de le-aș fi zis asta degețelelor de pe buton și.. butoane, ele de colo.. hm, mda, bine, ..mai vedem noi, tu vorbești cu trei geci la purtător?! Hihi.. 🙂 )

..cam așa,

 

Un alaltăieri rece, ce mai,  dar care-a trecut minunat, peste weekend, prin ceva atât de frumoooos, de m-a-ncântat până peste poate, ..și peste bârr, bârr, 😀

..uite-așaaa,

 

Eu una, așa cum mi-a fost azi de.. solar, lumină și cald, chiar nu prea mai vreau înapoi la..

..da, da, uite-așa! 🙂

 

Și mai sper că nici voi. Ce ziceți, o fi prea devreme s-o chemăm cu drag pe zâna primăvară să ne-ncălzească-nverzească-mbobocească-nflorească peisajul de-acum?!

Nu de alta dar, pozeee… 😀  Chiar așa!

Anunțuri

Din când în ..gând, în ..cuvânt

 

flake petals

 

 

Chiar nu am nimic de spus,
poate doar ninsoarea..
poate doar dorul
din inima mea
ce cu soare va ninge

ploaie petale de gând
de cuvânt

 

noian de fulgi căutători
așteptând să atingă
așteptând să se stingă
înlănțuire de moale și alb
și aer prea rece

și multă, foarte multă
lumină

 

am aflat că a ninge cuvinte
e doar un alt fel de a plânge

..un alt fel de cald

 

 

 

 

 

Vocea din vis

„Aud vibrând vocea ta în toate zgomotele lumii.”
– Paul Eluard

Cu brațe de foșnet și val
îmi intră adânc în timpane
produce vibrații oceane ..m-azvârle rotită pe-un mal

Mângâie țărmuri de mine
îmi picură cald în auz
pulsându-mi blând și difuz ..susur, maree, suspine

Învăluie gânduri și șoapte
plutindu-mă neted, grăbit
glas misterios, infinit ..ca unde pe nisipul din noapte

Cuvinte ca boabe de viu,
amestec de proaspăt și crud,
mi-ating freamătul ud ..pictându-mi-l dor argintiu

Un murmur de lună și stele,
coboară pe zgomot de ape
cu zbucium de catarge și vele ..tăindu-mi adânc printre pleoape

Vântul duios, adierea,
mi-alunecă peste obraz,
vocea nu-mi dă răgaz ..tăcându-mi toată durerea

close ..so far

 

Dincolo de …cald

 

O ființă mult dragă mie, cu ochi și suflet albastru ocean, mi-a spus odată demult, râzând, că eu aș fi fost ca un fel de cuvântătoare ardere. Pe de o parte, o combustie abrupt de intensă. Pe de alta, ..o lumânare arzând molcom, neîncetat.  A ținut chiar să îmi arate atunci că simte animându-mă  un bizar soi de foc care se aprinde miraculos de repede, dând glas și ființă  unei făpturi ușor agitate care, la cea mai mică atingere de mișcare, intră doar în câteva fracțiuni de secundă într-un fel de viteză întâi a ..ființatului. Ca o îmbrățișare dăruită puțin pripit, uneori cu iz de aiureală și deseori lipsită de orice fel de ezitare.  Sau ca o ploaie neașteptată de vară, rece și cald ..din boare de senin. Și poate ca un surd și prelung suspin dintr-o fățișă căutare de sens. De apropiere și mult ..bine.

După ceva timp de-acum, înțeleg și eu, treptat dar și brusc, ..tot așa cum se cade în cel mai adânc somn, că exist cumva ca un dans, ca un joc. Un joc foc și pară, de ființă puternic însetată de rost. Ca de aer. O creatură cu jar parcă picurat în artere, făcând piruete pe trepte de nori, sărutând stele, mângâind raze de lună, lovind cu creștetul al ..pururea cer și aruncându-se viu ..salturi în gol. Printre zâmbet și lacrimă. Plâns și surâs. Pași încrezători spre înainte sau cuminte mai în lateral. Mulți pași înspre înapoi, printre fărâme de viață, atingeri moi de cuvinte, adiere de flori ..toate de o cumplită frumusețe. Încântător de ..adevărate. Pe un drum liniștit care se întrezărește ca printr-o flacără curată de om pâlpâind tăcut precum o zbatere.  Ardere de dincolo de fluturare de aripi ca de ramuri în vânt, ce neobosit par să se înfrupte, cu mult prea multă bucurie, din aerul plin de culoare și sunet. De lumină și viață. De vis…

warmth

 

Cer..

„Cerul este un freamăt, o boare,
o atingere imperceptibilă
în adâncul inimii tale.”
(Vasile Lovinescu)

 

se împrăștie-n jur un strop de azur
ca visele calde să prindă contur
se stinge cu dor, cu magic ușor,
se mângâie blând cu fraged cuvânt
solare priviri pe creste, pe văi,
rituale apusuri în triste odăi
să urci și să zbori furate culori
cu noaptea de mână, ..cu inima zori

away

 

aruncându-se dulce, duios piedestal,
din ochi de oceane albastru cristal
mă-nvie și doare printre unde fierbinți
plutind printre raze somnoroase, cuminți,
o boare de cald ce învăluie zbor
o zbatere pură în sunet de nor
subtilă atingere sublim repetată
un cântec de nai, văpaie curată

un freamăt senin printre holuri cenușă
măturând podele de sumbru și crud
și izbind de perete ușă cu ușă
un sfânt joc zănatec, fantastic, absurd
și se pare că pleci, că te pleci și că ceri
o altă sentință, alt dor, ..un nou drum
cu fraged miros de floare de meri –
privesc în oglindă adânc, ..cer acum

 

Căpșuna …albastră

a venit primăvara și iubirea plutește
în aer, pe străzi, în ochi strălucește
i-am zis ca aș vrea o zi doar a noastră
și el mi-a dat o căpșună albastră!..

mi-a prins-o în piept, pe păr m-a atins,
în sufletul nostru o stea s-a aprins
pe cerul iubirii răsare și-o lună,
iar inima mea e o albastră căpșună…

nu pot trăi fără căpșuna albastră
și văd că deja a-nceput să roșească…
e plină de dulce, de soare si dor
căpșuna albastră, un cald mărțișor..