Arhive etichetă | cântec

Meșteșugul ..de miercuri (nr. 21 – Fire de apus)

 

Ce pot să mai spun decât.. apuuus!!! 🙂

Da! Deci… ce pot să spun. Veșnicul cald apus colorându-le pe toate în dulce galben-portocaliu. Strălucind, de zici că totul e, dintr-o magică dată, ..cu totul și cu totul altceva. Altcumva. Totul scapără. Mai luminos. Mai viu. Mai aprins. Până și gândurile cele mai mohorâte ți se scutură de cenușiu, căpătând dintr-o dată o tentă optimistă. Sau cel puțin ..pozitivă. Pentru mine e clar lucru. Unde-i aparatuuuul? Unde l-am puuus?.. 😀

Și zic ..ce pot să mai spun pentru că fiecare cu a sa variantă, oare nu?  Hihi.. păi, după cum urmează,

Ea: Ai văzut apusul?!!!
El : Aaani de zile…

😀

Mda.. Chiar nu sunt multe de spus despre ..apus. Apusul te lasă ..fără cuvinte. Este năucitor. Scot aparatul încercând repezit să surprind exact ce-mi văd ochii. Sau o fi ..ce-mi simte sufletul? Ce-o fi.. o fi, dar un lucru e sigur. Nu reușesc. Nu cred că voi reuși vreodată. Mereu mi se întâmplă la fel. Ceea ce-mi văd ochii e una. Ceea ce-mi răsare în poză, după poză.. după poză.. e alta. Și nu că n-aș apăsa pe buton secundă după secundă. Chiar asta fac. Dar degeaba. Una e ..acolo sus. Alta mi se ițește mie în ecran. Deși iese frumos până la urmă. Știți bine la ce mă refer. Orice fotografie cu soarele apunând e frumoasă în felul ei. Dar eu mă refer la ..acel ceva.  Acel ceva care e ..diferit. Magic. Nu poate fi surprins chiar ușor. Un magic ..ceva care are  nevoie de un subiect ca să capete formă. Ca să rostească. Predicat are deja. Și anume ..radiază.

Așadar, subiect. Orice și oricine ar putea fi subiect. Când raze de aur se răsfrâng în ploaie fermecată peste tot și toate, ..o casă, o frunză, un încântător copac, ..o șuviță de păr mângâiată dulce de lumină, un obraz de copil zâmbind șugubăț sau privirea celui de lângă tine, mijind ochii ușor, ..o magică floare, o cărare, un lac sau ..un cățel, toate devin pentru câteva clipe bune ..subiect. Și toate radiază. Se hrănesc cu lumină. Emană culoare. Mult galben și mult portocaliu. Cu cât mai aprins și mai jucăuș, cu atât mai tainic.. Liniștitor.

Sentimentul este de mult ..popas. Oprire și ieșire colorată din timp. Evadare. Și aproape uiți să respiri. Uiți că tu ești aici și el e ..acolo. Ai pășit în apus. Și el a coborât în tine. În acum. Pentru o clipă sunteți unul și același ..cântec. Același refren. Poate strofele spun povești puțin diferite, dar miezul este același. E plin de raze.

Da, da, ..strofele. Părți din același întreg, trepte din aceeași spirală. Rostogolire inspirată spre un ..netimp. Un interior al secundei în care locuiește esența. Tăcerea care respiră și care pulsează prin noi. Gândurile și trăirile noastre rotindu-ne continuu, repetitiv, încercând să ne arunce în redevenire perpetuă. Anotimp după anotimp. Treaptă cu treaptă. Torcându-ne pașii ca norii.. Mereu aceiași, mereu diferiți.

Deci, fire de apus..

Cărare de zbor

 

light

Pe cărare de zbor presărată cu aștri
liniștită privire în mine, în noi
ușoară suire pe trepte, pilaștri,
mai presus de lumească simțire, șuvoi

Netezire, sublimare, aerare și fin
impulsiune abruptă, spontană
ascendentă tăcere, lumină și lin
inițiatică rotire-n spirală

 

Lucidă esență, cântec ascuns,
spectator la propria-mi rimă
cer interior, amorțit dar fecund,
se purifică din materie primă

Extincție dură de ego căzut,
smerenie-n gest ce dizolvă,
aspirație sacră spre cer ne-nceput,
afânare de dens ce absolvă

light and dark

 

Sustrăgându-mă rece dualului sec
așezându-mi în por unitate,
asceză de dur, de timp, de concret
tăcere în minte, cetate

Cultul vieții, al umbrei, intensă uitare,
vertijul din centrul dorinței
îmbătare de sine, cenușă-n mișcare,
răpire de dor a ființei

 

Eliptic, sintetic, enigmatic și cert
în orice moment de trăire,
manifestare întreruptă discret
de blândă lepădare de sine

Această prezentare necesită JavaScript.

Cer..

„Cerul este un freamăt, o boare,
o atingere imperceptibilă
în adâncul inimii tale.”
(Vasile Lovinescu)

 

se împrăștie-n jur un strop de azur
ca visele calde să prindă contur
se stinge cu dor, cu magic ușor,
se mângâie blând cu fraged cuvânt
solare priviri pe creste, pe văi,
rituale apusuri în triste odăi
să urci și să zbori furate culori
cu noaptea de mână, ..cu inima zori

away

 

aruncându-se dulce, duios piedestal,
din ochi de oceane albastru cristal
mă-nvie și doare printre unde fierbinți
plutind printre raze somnoroase, cuminți,
o boare de cald ce învăluie zbor
o zbatere pură în sunet de nor
subtilă atingere sublim repetată
un cântec de nai, văpaie curată

un freamăt senin printre holuri cenușă
măturând podele de sumbru și crud
și izbind de perete ușă cu ușă
un sfânt joc zănatec, fantastic, absurd
și se pare că pleci, că te pleci și că ceri
o altă sentință, alt dor, ..un nou drum
cu fraged miros de floare de meri –
privesc în oglindă adânc, ..cer acum

 

Apus mereu magic

 

cu suflet cufundat în mit, caut febril cerul albastru

aștept să apui soare măiastru

…mereu la fel, mereu diferit

culori în zare se zvârcolesc – aș vrea să inspir toată lumina

raze-nclinate mângâie cina,

de prin mansarde stau și privesc…

portocaliu magic… ușor se îmbină

cu galben și roșu amețitor,

un  sfânt miracol îmbietor

țesut pe pânză albastră și fină…

iar

dacă un cântec ar exista, să te cuprindă în ritmuri și rime

să povestească, să te exprime…

…în ochii mei l-ai putea asculta

orange sunset