Arhive etichetă | ceață

Cioburi de soare… / Shards of light

 

cu urme de ceață pe talpă de gând pășesc pe cioburi de soare
respir anotimpuri arzându-mă blând cu murmur de umbre,
și doare

cu inima cer, pulsându-mi cuvinte, îmbrac cărare de zbor
unealtă fierbinte cioplindu-mi în minte.. adânc, frenetic,
ușor

cu degete calde și clopote reci străbat tărâmuri de tine
urc trepte de mine, cu zgomote seci, prin haos spre ritmuri
senine

cu ochii închiși de valuri de frig inspir parfum și culoare
fâșii de căldură caut și strig, pășind printre cioburi
de soare

 

with smooth foggy fragments on soles of thought
I step on deep shards of light
I breathe in the seasons burning within, murmuring shadows
and night

my sky-grasping heart, quivering words,
is treading on steep paths of longing
…a sweltering tool carving its stool, well-rooted, wild
and throbbing

with fingers of fire and crisp sounding bells,
I roam on realms of you
I climb stairs of me, dusty but free, from chaos to rhythms
of blue

my eyes tightly shut by raw waves of cold,
I gasp for fragrance and flight
…soft layers of heat I’m chasing to reap, by stepping through deep shards
of light

Frânturi

„Iubirea nu aduce nici un dar mai generos decat aripile sale.”
George Gordon Noel Byron

Fărâme de soare, fragmente de cer
cad ploaie pe-ntinderea rece
un gri care soarbe, un nor grănicer
mă tace și-n somn mă petrece

Sub pleoape închise de raze de gând,
brăzdând  alei de albastru,
se cască cu zgomot cascade strigând
prin ceață dorul sihastru

În umbră de lună, zănatec și gol,
se zbate hain căutarea
se frânge lumina în murmur domol
stropind cu zare chemarea

Durerea e surdă, tăcerea e grea,
culoarea pălește stingher,
pe aripi de crud răzbat prin perdea
frânturi de soare și cer

Castelul

“…trecând pe lângă toate patimile,
la hotarul nebuniei,
ai dat de Înţelepciune.”
Barbu Ștefănescu Delavrancea, Palatul de cleștar

 

castelul meu e de nisip
l-am ridicat din fire pure
ca o clepsidră de răstimp,
iar valuri noi stau să mi-l fure

castelul meu este de gheață
e rece, tare, crud, senin
mi se înalță, dulce chin,
cu vârfuri străpungând în ceață

castelul meu e de cleștar
din vis de dor și de poveste
cu turnuri vii de fildeș clar
palat în soare sus pe creste

castel de zări, prin întuneric
durat în cer de ploi și sânge,
cristal de stâncă lacrimi plânge
din min-adânc lucind feeric

prin chei de patimi, căutând
aramă-ntâi, argint și aur
cu diamant uși deschizând
găsind în peșteră tezaur

la temelie de palat
zac îngropate doruri mute,
iar sus pe tronu-i, împărat
dă veșnicia să le-asculte