Arhive etichetă | cer

Alb de sfârșit de martie… / Snowy March

 

Azi dimineață la cafea..  alb de sfârșit de martie. Și nu mă refer la.. petale. 🙂
Ianuarie și februarie, par să fi dat… ramura cu ușor îmbobocitul martie. Printre.. fulgi de zăpadă.
Așa.. de aproape la revedere?!

***

Coffee and.. rainy snow, this morning.
January and February seemed to have shaken.. snowy branches with.. buddy March. 😀
Saying.. hello and good bye?!

 

Cer supărat, copaci plânși… picături puțin triste.
Ploaie mohorâtă.. cu nea.

***

Grumpy skies, pouty trees… jumpy drops.
It’s raining.. snow.

 

Dar dumneaei nici că-i pasă.

***

Somebody cute doesn’t really seem to care. 😀

Această prezentare necesită JavaScript.

 

După amiază… copăcel rătăcit și iarba de sub el. 🙂

***

Early afternoon… hidden little tree and the grass below.

 

Și încă un copăcel și iarba pieptănată.. alb-verde.

***

Another little tree and the..  combed white green grass. 🙂

 

Isteață și colorată idee, cine, ce și cum, de a… în/rămuri așa un mărțișor. 🙂
Sau oare.. draga de ea, natura, reamintindu-ne? Ca de final de martie.
De.. aproape aprilie?
Oricum eu am spus un mulțumesc cu mult drag. Așa, printre click-uri.

^^

So happy to see that somebody had the idea of playing with.. the symbol of March, lucky thread around the branch of that tree, among the white blossom.
Or was it.. dear nature, smartly welcoming April on its way here?
Anyway,  I… the more clicks, the more thanks. 😀

 

Șiii.. oare-l păcălim noi pe.. 1 aprilie și-l îmbrăcăm poate în.. alb și roșu?
Nu cred că s-ar supăra nimeni să o luăm de la capăt cu mărțișoare… ghiocei și viorele.
Pentru că știm, nu? Cu o floare nu se face primăvară…

…dar sigur se face o poză cât de cât reușită! (cu telefonul?!) 😀

***

I wonder, can we trick April 1st and maybe dress it in.. red and white clothes? 🙂
Maybe to remind it of its younger sibling, the 1st of March?
I think nobody would mind going back to gentle spring flowers in early skies of grass…

…and cute playful photos!

:))

Foșnet viu

 

Ningea cu cer senin când m-ai găsit
un foșnet viu mă trimitea la stele
eram doar lacrimi, raze și cuvânt
iar tu,
…privire dincolo de iele

Un zbor cărare m-a purtat atunci
o clipă, an lumină de ființă
scriind pe boltă gândul nostru nun
topind prezentul
…din trecut și suferință

Am coborât pe licăriri de aștri
și-am poposit pe zgomot de petale
le-am inspirat cu patos strălucirea
împrăștiind-o
…ploaie de cristale

Ne-am fost și aripa si aer si lumină
plutire zâmbet pe cărări de noi
acum albastrul zării din tulpină
răzbate-n soare
…liniște de amândoi

Îmbrățișare portocalie

 

orange whisper

 

Locuiesc acolo
în șoapta fraged portocalie
din odaia caldă a inimii
cufundată adânc
în cristale cu sevă de cer
din raze de ochi scăldându-mă tainic

nu mișc
nici nu respir
doar savurez
tresărirea
străbătându-mă frunze și  ramuri
cărare de aer, de sânge
care îmbracă anotimpuri în mine
în noi

când alunec în somn
cântecul lunii e primul
iar zâmbetul nostru
ultimul
ce-mi mângâie chipul

Zâmbet de ..crizanteme

 

Privea lung pe fereastră. Picurii reci de octombrie erau atât de deși încât nu-i venea să creadă că poate zări frunze, copaci dincolo de ei. Aerul îmbibat îi părea ca o pânză alburie  pe care ar fi putut oricând arunca picături de culoare, iar acestea ar fi pătruns țesătura lichidă împrăștiindu-se haotic și impregnând reverberat peisajul mohorât.

Avea mâinile reci. Tăcere. Atinse cu privirea stropii de dincolo de fereastră. Fragmente de gând lichefiate, lent absorbite, se dizolvau în căderea lor. Înfrigurarea o cobora acum  și prin ochi. De neoprit. Bucăți întregi de tristețe despre care nu știa că le are începură să îi curgă greu, amestecate tulburător, ca din cer. Un cer una cu ploaia. Un cer care nu era cer. Devenise cupolă de ceață. Cascadă de nori cenușii vălurindu-i ființa. Cădere. Curgere de neoprit, molcomă și apăsătoare, purtând-o prin ea însăși dincolo de ea. Dincolo de toamnă.

Cu privirea azvârlită pierdut, întinse o mână ca prin vis și desprinse  o fărâmiță de gând din revărsarea împrăștiată amețitor ca de niciunde. I se părea străin. Era oare al ei? Era al frământării din inima toamnei, al lacrimilor ei neplânse încă? Lăsă gândul zbătându-i-se crud în palmă să își ia zborul și închise ochii. Inspiră adânc propria bătaie de inimă murmurându-i stingher prin negura deasă. Inspiră zvâcnet care acum i se întorcea înapoi, ca prin susur de trecere.

Freamătul mlădios dar rece al unduirii îi cuprinse întreaga făptură, ca un foșnet bezmetic de nimeni simțit. Liniște ..plină de vuiet îndelung, necruțător, presărându-i neliniște.  Simți că pleoapele îi sunt săgetate ca de cioburi ascuțite căutând să străbată usturător. Un oftat prelung îi străbătu adânc răscolirea ca tăind printre frânturi de culoare.

Pe nesimțite, un abur ușor cu aromă de cald îi învălui moale obrazul. Un abur ca de tainic duios picurându-i  blând, neașteptat. Deschise ochii cu greu. Desprinzându-se anevoios de printre fire împletite de curgere, se scutură înfrigurată. Privi în jur. Se întunecase. Păși prin întuneric și aprinse veioza de pe măsuță. Camera se umplu brusc de o lumină dulce, catifelată.

“Îți este frig? Pregătesc un ceai..” se auzi o voce din cealaltă încăpere, o voce pe care o cunoștea atât de bine. O voce pe care o iubea.
“Un ceai.. Da, mulțumesc,” răspunse ea zâmbind ușor în timp ce trăgea încet perdeaua cafenie peste geamul întunecat.
“Vreo preferință anume?”
“Nu. Deși, poate ..de tei.”
“Imediat, atunci…” răspunse vocea. “Ai văzut ce crizanteme colorate ți-am luat?”

Azur de ..aproape august

 

Năzdrăvănia de ..azur de vineri capătă azi un aprins contur de ..final de iulie fierbinte.

Cel iulie zglobiu a trecut cu drag peste toți și toate,
…alergând parcă de mână cu crâmpeie portocalii de soare, …de mare și  visare,
…lăsându-mi prelung în urmă parfum duios de vară, de mult bine și cald,
totul profilat pe un fantastic fundal de albastru.

Flori prinse în dans,
cireșe arzând,
floare de soare luminându-mi pașii,
margarete îmbrățișându-mă alb
și trandafiri delicați

..cutreierându-mi jucăuș pe cărări colorate,
însoțiți fiindu-mi de fulgi moi de gând pe aripi de dor ..zvăpăiate zburdalnic. 

Uneori toate plutindu-mi pe unduire de muzică..
și alteori poate chiar dansând pe o dulce melodie a cuvintelor.

Zilele de iulie cuptor mi-au trecut ca un aprig zbor spre în sus și departe,
…deși parcă tot mai aproape, mai ..în preajmă, mai lângă,
ca o cascadă de raze și miresme de cer răcoros sorbite în suflet.

Am inspirat zi de zi aer ca dintr-un văzduh străbătut de adieri fulguite boare balsam,

…mângâindu-mi privirea printre nuanțe calde și moi

și împrăștiindu-mi catifelat în cale, șirag duios de cuvinte..

…dulce trecere

cât de aproape să te veghez să-nveți liber să-mi fii
cât de strâns să te-mbrățișez ca blând să-mi devii
cât de atent să te-ascult și  privesc ca să simt ce-mi gândești
cât de mult să mi te iubesc ca etern să-mi zâmbești

cât de dulce, de duios și de cald să îți fiu, să-ți vorbesc
cât de lună, de soare, de-nalt să îți cânt, să-ți pășesc
cât de departe de nori să îți zbor să-ți pot fi strălucire
oare cât de aici și acum  să-ți respir dăruire

cât de rază și stea să îți dor ca să simți că-ți exist
oare cât de a ta să îți fiu, printre vesel și trist
și câtă apă și foc și pământ să-ți cuprind și rostesc
ca ție pe tine, în ochi de azur, să te oglindesc

Această prezentare necesită JavaScript.

Cer..

„Cerul este un freamăt, o boare,
o atingere imperceptibilă
în adâncul inimii tale.”
(Vasile Lovinescu)

 

se împrăștie-n jur un strop de azur
ca visele calde să prindă contur
se stinge cu dor, cu magic ușor,
se mângâie blând cu fraged cuvânt
solare priviri pe creste, pe văi,
rituale apusuri în triste odăi
să urci și să zbori furate culori
cu noaptea de mână, ..cu inima zori

away

 

aruncându-se dulce, duios piedestal,
din ochi de oceane albastru cristal
mă-nvie și doare printre unde fierbinți
plutind printre raze somnoroase, cuminți,
o boare de cald ce învăluie zbor
o zbatere pură în sunet de nor
subtilă atingere sublim repetată
un cântec de nai, văpaie curată

un freamăt senin printre holuri cenușă
măturând podele de sumbru și crud
și izbind de perete ușă cu ușă
un sfânt joc zănatec, fantastic, absurd
și se pare că pleci, că te pleci și că ceri
o altă sentință, alt dor, ..un nou drum
cu fraged miros de floare de meri –
privesc în oglindă adânc, ..cer acum

 

vânt ..cântec de gând

 

 

vânt hoinar, vânt de neoprit

mături drumuri și mângâi trotuare

copacii și iarba de tot i-ai zbârlit,

iar frunzele le-ai scos la plimbare

 

nisipul în forme frumoase-l așezi

și apa unduios tu o  piepteni,

marea cu valuri o îmbrățișezi

de-o veșnicie prieteni…

 

atingi și coline și dealuri și munți

și suflete de om  te respiră,

norii te dansează pe brize, pe frunți,

iar cerul senin te inspiră…

 

cu soarele mare și galben și cald

te joci din inima toată,

iar în sufletul plin al celor ce ard

te rogi adiere curată…