Arhive etichetă | cioburi

Cioburi de soare… / Shards of light

 

cu urme de ceață pe talpă de gând pășesc pe cioburi de soare
respir anotimpuri arzându-mă blând cu murmur de umbre,
și doare

cu inima cer, pulsându-mi cuvinte, îmbrac cărare de zbor
unealtă fierbinte cioplindu-mi în minte.. adânc, frenetic,
ușor

cu degete calde și clopote reci străbat tărâmuri de tine
urc trepte de mine, cu zgomote seci, prin haos spre ritmuri
senine

cu ochii închiși de valuri de frig inspir parfum și culoare
fâșii de căldură caut și strig, pășind printre cioburi
de soare

 

with smooth foggy fragments on soles of thought
I step on deep shards of light
I breathe in the seasons burning within, murmuring shadows
and night

my sky-grasping heart, quivering words,
is treading on steep paths of longing
…a sweltering tool carving its stool, well-rooted, wild
and throbbing

with fingers of fire and crisp sounding bells,
I roam on realms of you
I climb stairs of me, dusty but free, from chaos to rhythms
of blue

my eyes tightly shut by raw waves of cold,
I gasp for fragrance and flight
…soft layers of heat I’m chasing to reap, by stepping through deep shards
of light

Meșteșugul ..de miercuri ( no. 17 – Vis ..de magică toamnă )

 

Mor și învii… iar mor… și tu mă învii la loc… nici nu știu în ce pas sunt acum… Te-am pășit, te-am umblat, cum umblă călătorul îmbătat de propriul său umblet, de proprii săi aburi de ..alean, cu soarele neiertător izbindu-mi în ochi, în umeri, în cărare.

Mă închin mângâierii tale. Cu mâna dreaptă apuc borul pălăriei de soare cu eșarfă de stele umede sclipind a lacrimă, pe care tu le-ai așezat acolo, îți mai amintești?…  ridic pălăria senină ușor la cer, o las ușor în jos înspre iarba arsă de arămiul tău, făcând adânc o plecăciune plină de grație, o reverență cu capul lăsat în fața anotimpului care îmi ești ..și care mă arde și mă devine.

Îmi ești sfântă pecete. Îți sunt tandră creație. M-ai sfârtecat dureros de blând înspre ceea ce trebuia să fiu. Bucăți de rai. Căzute din ochii tăi aurii.. întru ai mei. Picurate, smulse, furate… Deocamdată stau aruncată în fragmente de …noi, într-un morman de nedescris pe podeau odăii mai nou zidită în cuprinsul nostru din mine.

Bagheta ta magică le va ridica, le va roti în suflare de poveste și mi le va așeza cuminte și curat la locul lor printre raze de dimineață în nuanțe vii de galben și roz ..și roșu aprins, intrând însetate în odaie din ochii miraculoși cu irizații verde-galben ce mângâie timpuriu…

…masa presărată cu fragede petale culori, răsfirate de perdeaua care-mi flutură lin în adierea scânteierii tale de vis…

și podeaua lucioasă, fără urmă de cioburi sau de bucăți rătăcite din rămășițe de mine,

…pe care voi păși  ca prin vis de magică toamnă …spre cald, spre împreună, ..spre noi.