Arhive etichetă | composition

Încotro?../ Lens-Artists Photo Challenge #80: Leading Lines

 

“I saw this moment as attached by threads to eternity
and woven between all the other braided moments
of my past and my future.”
― Roman Payne, The Wanderess

 

A fost puțin mai greu pentru mine să găsesc fotografii potrivite temei de săptămâna aceasta, și anume, Linii conducătoare sau directoare în imagine (vezi punctul 8). Vânătoare în toată regula printre poze de tot felul zilele astea, dar fără prea mult succes. Se pare că acest element compozițional în fotografie mi-a cam scăpat până acum. Doar căteva cadre, am găsit, care se întâmplă să se… încadreze.

O plimbare de-a lungul falezei din Balcic, în Bulgaria, vara anului 2018, căldura acelei amiezi mi-a rămas bine întipărită, ardea soarele…

…sau buburuzele bine pitite la umbra tulpinițelor zvelte, mult vânate și ele. Tot în plin soare și tot bine întipărite printre amintiri cu peripeții macro-frotografice, mi-au rămas.

 

😊😊

It has been a little difficult for me to find photos suitable for this week’s theme, Leading Lines. A real hunt, and rummaging through my photos, still without much luck at first, it seemed, as this composition technique appears to have eluded me so far. Just a few frames, I could find, that happen to fit this topic. 

A walk along the seafront in Balchik, Bulgaria, summer of 2018, I remember the heat that day, a boiling hot noon, it was…

…or them tiny ladybirds’ amble, so well sheltered in the shadow of the slender mid-summer stems. Much searched for too, also in the burning sun, and also still in my memory, among other such cute macro-photo outings.

 

Iar în fotografia de mai jos… un colț de mult cald și culoare! Un loc soare cu mușcate, așteptând în fiecare dimineață turiștii în hol, care mai somnoroși, care… sigur dornici de poze înainte de micul dejun (hotelul Sirena din Saturn, în aceeași vară, 2018).

 

 

And in the photo below… a sweet sunny corner! A bright place with lovely geranium pots waiting for tourists to come down in the lobby every morning, some sleepy, some… most probably eager to take a couple of photos right before breakfast (in Hotel Sirena, Saturn resort at the Black sea, summer 2018).

 

Poate fi interesant, modul în care anumite tehnici de compoziție se pot folosi, la modul conștient, pentru a deveni poate mai creativ. În următoarea perioadă de timp, sper să pot face mai multe poze încercând să folosesc această regulă, a liniilor de un fel sau altul prinse în imagine în așa fel încât să conducă ochiul spre un punct anume, dând un traseu mai mult sau mai puțin sinuos poveștii colorat surprinse.

 

It can be interesting, the way some composition tips can be used in order to become more creative perhaps. In the next few months, I hope I will be able to put this technique to some good use in my photo-taking game, so to say. Lines of more types caught in an image in such a way to lead the eye towards a certain point in the frame, giving a nice pleasant aspect to one or another colorfully captured story.

 

Liniile de aici… fie ele ciment, metal, lemn sau vegetale, aproape sau departe… toate s-au întâmplat în acele momente ca o curgere naturală a clipei. Un indicator spre o mică secundă de frumos.

Sau chiar.. spre vișine incredibil de gustoase acolo sus!

 

🙂

The lines here… no matter if made of concrete, metal, wood or much green, close or far… they all felt as the natural flow of a moment to me. As if pointing towards a sweet tiny second of playful beauty.

Or even… towards incredibly tasty sour cherries up there!

 

Tatonări și linii și trepte pentru

 

Attempts and lines and steps for

Lens-Artists Photo Challenge #80: Leading Lines

 

Nic💫le

 

(Note: The word încotro, in the Romanian title, means where to.  😊 )

 

 

 

Spring Quotograph… the flutter and the flight

 

 

Lăcrămioare dulci și albe, desigur. De vis diafan. Dar cum a fost… ei bine, poveste sinuoasă și lungă. Deci povestesc. Pentru că, atunci când a venit vremea ședinței foto de weekend timpuriu, nu prea voiau minunatele și finuțele să-mi stea „lacrimă” de poze și pace. Și tace, și face…

…că n-am avut încotro și-a trebuit, eu și-aparatul, să ne tot dăm și dansăm pe după tulpinițe, după cer, după frunzele late și prelungi, în cercetare de mărgeluțe de alb. Florile, mici micuțe mititele… ia-le de unde nu le zăream, și iar pace. Ba după frunze, deci umbre, ba doar vreo câteva bobițe dese de o tentă verzuie…

Pentru că anul trecut arătau fix așa! Mă credeeeeți?! Fără ca eu să fi făcut nimic nimicuț atunci. Era prima dată când le fotografiam, ca să nu zicem că norocul începătorului e-un simplu mit. Plus… uf, lumina soarelui. Iar florile n-aveau nici urmă de boboc atunci. Pe când acum… primăvara bobocilor. 🙂

Și, am încercat. Să le-aranjez, și rearanjez, prima dată-n viață când gâdil și dezmierd fir cu fir din câteva buchețele, ce mai. Și s-a văzut treaba că… ba. Au stat și-anume foarte, și exact, cum au vrut dumnealor! Mai ales și dacă le-atingea câte-o pală de vânt, chiar le zmucea uneori, nevinovată săraca, pala, ce pot să zic.  Ce treab-ar fi putut avea ea cu foiala mea, și ea destul de zbuciumată. Pe lângă perdea, pe sub nori iute trecători, printre raze care parcă jucau șotron, v-ați ascunseles și puțin sârba pe răbdarea mea dată fiiin, fin prin răzătoare. Cât pe ce vaza mea albastră cu margine de auriu să-și ia zborul. Și asta-i.  😊 

Și totuși, lăcrămioarele. Puțin zăpăcite, puțin zălude, chiar zănatice în anumite momente, ițind câte-un bob, sau câte-un ghioc, în toate colțurile pozelor mele căutătoare de unghi favorabil. De compoziție. De încadrare, expunere… vezi de nu! Că le tot „șopteam” printre click-uri… „hai, stați și voi de la mama natură puțin, n-așteptați să vă cânt și descânt eu, vă rooog! N-am toată ziua la dispoziție. Compoziție, indispoziție…” : )) Deși apoi, pe ecranul monitorului, concluzia pufoasă: oricum le-aș fi pozat, tot frumos ar fi lăcrimat și luminat. Ei, poate ceva mai din ceață, dar au cooperat până la urmă, cumva cumva. Probabil văzând atâta strădanie, dans, joc de  umbre, de pași, de zoom… nu și-au ieșit din cuvânt de lăcrămioară sinceră și transparentă, oricum a fost spectacolul de raze și vânt, sau avânt, cu elan muncitoresc… și de-aproape-ntâi mai. 🙂

Iar eu, în semn  de recunoștință, mi-am spus… mersi atât de mult de subiect! Fie ploaie, fie soare, fie viscol, sunt un subieeect… din punctul meu de vedere, pot ține loc și de predicat, și de atribut… ceva orice, dar la vocativ:

„Lăcrămioarele, ce bine… încă o dată magia a prins puțin glas!”

 

(This here, is not a word for word, or line by line, translation of the above Romanian version of this post. It is an idea-by-idea attempt at depicting the same thoughts and feelings, the same experience. Or perhaps, a thought by thought description, or feeling by feeling…  An interpretation, that is. Thank you! )

 

Lily of the valley, certainly, it’s not April without them. Like a spring dream, so suave. But the flutter and flight „backstage”, so to say, oh dear. Let me tell you. 🙂

For one thing, what crossed my mind when I proceeded to photographing the lovely lily of the valley this weekend, well, it really was like… „What on earth, for April’s sake (the month I mean)! These sweet little things, no way are they going to… strike a pose! For me and my camera, no…” Meaning, just look at them, fluffy bells, ruffled and a bit messy, plus the playful shadows…  Their slim little stems, elegant slender leaves,  the cute teary flowers… so tiny (by the way, the name of the flower in Romanian is „lăcrămioară” meaning „little tear”, well…)  and this year, mostly light green buds. Even tinier. I had to try and find secret ways, shortcuts to capture their warm charm, at least a cute bit.

Because last year they looked just like this, really. Can you see any buds there?! Not really, no. And I didn’t do much then, not at all. All this, making it somehow clear that beginner’s „luck” may not be just a myth. On the other hand, this April, totally different experience, and frisky.

So I took the photos as it was, this weekend, several sessions, so to say… gusts of wind through the curtain, April sun playing hide-and-seek, maybe even hopscotch… rays like in a swift dance through the clouds, couldn’t make out the direction of the spring breeze too well either… and at the same time, like heaven was breaking loose on my balcony. The little droplets and dashes of white magic shining like nothing else! Well, „tough” endeavor, but funny. I was afraid my blue vase with a thin golden rim would simply take off and vanish into thin air, just like that.  😊 

So, there you go, the spectacular lily-of-the-valley this year, looking playful, also serene… never seeming to mind my ruckus and fuss all around them, my to-and-fro. Simply showing their cute little heads in any corner of my poor photos, no matter the angle, the rays, the shadows, the exposure… What can I say, they finally did „cooperate”, I must admit, though more with my brave new Nikon than with me, in spite of my occasional whispers or muffled requests accompanying the clicks, sounding something like… „Come on, dear ones, work with me, shine clearly, let me find the right corners, the right light, composition…”  On the pc monitor, the fluffy conclusion: quite content, and realizing that no matter the strife, they would still look nice, though a blurry kind of nice, yes. Well, after all, they are wonderful flowers, aren’t they? They must have sensed all my dance and prance, and so tried to keep some spring promise that they would look nice in the pictures, and my working zeal, too, well… the 1st of May  is pretty close anyway. 🙂

And as a sign of gratitude, I said… thank you for such a subject! No matter the weather, the sun, the wind or the rain, they are a lovely subject, that I think can find work as a predicate, an attribute… someway somehow, and the sentence… is in the vocative:

„The tiny white wonders… like casting a little magic spell again!”

 

“There are certain half-dreaming moods of mind in which we naturally steal away from noise and glare, and seek some quiet haunt where we may indulge our reveries and build our air castles undisturbed.”
Washington Irving, The Legend of Sleepy Hollow and Other Stories

 

Și… v-am umplut duminica de lăcrămioare, știu. De aceea, dacă este festin, atunci să fie… atașez și o melodie. Cu lăcrămioare dulci și albe, desigur.

😊😊/

And…. I filled your Sunday with my lily-of-the-valley adventures, I know. What can I say, I’m adding a nice tune and video, too. With sweet white flowers, certainly.