Arhive etichetă | crud

Vocea din vis

„Aud vibrând vocea ta în toate zgomotele lumii.”
– Paul Eluard

Cu brațe de foșnet și val
îmi intră adânc în timpane
produce vibrații oceane ..m-azvârle rotită pe-un mal

Mângâie țărmuri de mine
îmi picură cald în auz
pulsându-mi blând și difuz ..susur, maree, suspine

Învăluie gânduri și șoapte
plutindu-mă neted, grăbit
glas misterios, infinit ..ca unde pe nisipul din noapte

Cuvinte ca boabe de viu,
amestec de proaspăt și crud,
mi-ating freamătul ud ..pictându-mi-l dor argintiu

Un murmur de lună și stele,
coboară pe zgomot de ape
cu zbucium de catarge și vele ..tăindu-mi adânc printre pleoape

Vântul duios, adierea,
mi-alunecă peste obraz,
vocea nu-mi dă răgaz ..tăcându-mi toată durerea

close ..so far

 

Frânturi

„Iubirea nu aduce nici un dar mai generos decat aripile sale.”
George Gordon Noel Byron

Fărâme de soare, fragmente de cer
cad ploaie pe-ntinderea rece
un gri care soarbe, un nor grănicer
mă tace și-n somn mă petrece

Sub pleoape închise de raze de gând,
brăzdând  alei de albastru,
se cască cu zgomot cascade strigând
prin ceață dorul sihastru

În umbră de lună, zănatec și gol,
se zbate hain căutarea
se frânge lumina în murmur domol
stropind cu zare chemarea

Durerea e surdă, tăcerea e grea,
culoarea pălește stingher,
pe aripi de crud răzbat prin perdea
frânturi de soare și cer

Cuprinderi de azur

 

Tandru și crud, azurul  m-a îmbrăcat în satin albastru și dulce de zori, mi-a picurat în fiecare por lumină de privire limpede pătrunzătoare, mângâindu-mi pleoapele cu umbre de nori sparte de raze moi de soare.

L-am sărutat cu  șoapte din sideful sufletului meu. L-am îmbrățișat strâns, plângând lacrimi de zâmbet. Lacrimi adânci de stea. El  mi-a atins strălucirea din ochi, alunecându-mi moale și cald pe frunte, pe păr, iar eu i-am întins șiroaie calde de mine.

M-am cuibărit apoi  în urmele privirii lui plină de proaspăt și răcoare. El mi s-a cuibărit în catifeaua roșie a inimii și în mătasea gândului încă negândit. Doar vag presimțit în lumina dimineții… ca ochi arzându-mă albastru ocean.

Cum să te aflu mereu.. și mereu.. ? Unde să te am din veșnic răsărit? Spune-mi, te rog.. spune-mi. Când să te văd, să te aud, să te ating, …trezită, iar și iar, de zarea senină?

Neîncetat, …curgând tăcut în  urme adânci de mine prin tine. În fărâme de aer, firimituri de nori, felii de ceață. În umbre senine de nori și de raze. În nopți fără lună, ascuns în întuneric. În stele fără nume. În lumină de privire. Caută-mă și.. ..te voi găsi. Fără răgaz.