Arhive etichetă | doors

Uși de dincolo de noi…/ Doors and Doorways

 

“Be an opener of doors”
― Ralph Waldo Emerson

 

O plăcere infinită, să navighez puțin haotic printre fotografii de vară. De Grecia și mare….

…în căutare nostimă de minunate uși.

 

😊

An infinite pleasure, to sail a bit chaotically among summer photos. Greece and the seaside holidays…

…în a sweet search of doors and doorways.

 

Infinită și caldă, căutarea-plimbare… cu sentimentul că totul e posibil.

Că absolut toate, orice gând, speranță, vis își au rostul lor pe care trebuie doar lăsate să și-l găsească. Și poate cumva. negândit sau neașteptat, noi suntem cei care trebuie numai să deschidem o ușă la un moment dat.

 

Infinite and warm, the cute stroll… giving the lovely feeling that everything is possible.

That absolutely everything, any thought, hope, dream have their meaning which they have to be allowed to reveal. And perhaps somehow unawares or unexpectedly, we are the ones who just have to open a door at some moment.

 

Moment nu neapărat de noi ales. Ca orice moment. El poate trece și fără să realizăm că deja am ales.

 

A moment chosen not necessarily by ourselves. As any moment. It can even pass without us fully realizing that we have already chosen. 

 

Pragul ni s-a înfățișat luminos, iar noi am pășit. Indiferent ce formă, sau culoare, sau stil, alură de ușă sau pași…

Și cât de frumos și verde și curat și albastru și liniște și soare pare totul acum. De fapt este. Ieri, azi, mâine… pure și adevărate și cât de aproape și noi…

 

 

The threshold showed itself to us, and we took that step. No matter what form or color, shape or style the door has, or the steps…

And how beautiful and green and clean and deep blue and silent and sun everything seems now! And in fact it is. The yesterdays, todays and tomorrows… pure and true and so near and new…

 

De parcă drumul știa mai bine. El călăuzea. Printr-un labirint aparent, rezolvat apoi doar printr-o atingere de rază străbătând fermecat. Ca dinspre o terasă, o grădină… o stradă sau lume. Iar ușa…

…pare să fi fost întotdeauna acolo.

 

 

As if the way itself knew things better. It had been guiding us all along. Through an apparent labyrinth, which was suddenly solved by the touch of a sun ray traveling magically. Like from a terrace, or a garden… a street, the world.  And the door…

…seems to have always been there.

 

Posting for

Lens-Artists Photo Challenge #20: Open Sesame: Doors And Doorways

 

Nic⛅le

 

 

Zare călătoare… (4)/ Travel horizons

 

“What a miracle life is
and how alike are all souls
when they send their roots down deep
and meet
and are one!”
― Nikos Kazantzakis, Zorba the Greek

 

„Însorita Grecie… Marea Egee… arhipelagul Insulelor Ciclade… alb-albastra insulă Santorini…”

 

„Sunny Greece… The Aegean Sea… The Cyclades Islands… Santorini in all its white and blue…”

 

***

Așa începeau, acum trei ani, cele trei postări publicate de mine călător visător, toate cu același titlu, Zare călătoare. Articole pline ochi și zâmbet, roz, alb, albastru, cu fotografii făcute pe Santorini, iulie 2012.

Așa începe și acum cel de-al 4-lea articol din aceeași serie.  Și da, chiar au trecut trei ani deja. Poate ar fi o idee bună să sărbătoresc? Desigur grecește.

Și… de la înălțime!

 

This is how they all started, the three articles posted by me here, all bearing the same title, Travel Horizons. Articles full of smile and shine, photos taken on Santorini Island, July 2012.

And this is how this also starts now, the 4th article in this series. Yes, and it has been three years already, time does fly. Perhaps it calls for a celebration? Surely Greek style.

And… from splendid Santorini heights!

 

Articolele au fost subnumite atunci și diferit, în Categorii, și anume Colțuri de vis, Trepte-n paradis și Colțuri de roz. Fiecare s-a vrut cu o temă a sa, bine punctată cu migală, de printre toate peisajele fabuloase fotografiate acolo și destul de greu de categorisit. Atât de multe poze… răsfoindu-le din nou acum, am pățit o rătăceală curat alb-albastră. De tot. 😊

Ca dintr-un sideral complet fermecat, par să fie coborâte acele alocuri atât de la înălțime.

Iar acest articol… se auto-subintitulează desigur, Poartă spre azur. 

 

Each article was also given a certain Category name back then, Dream Corners, Paradise Steps and Pink Spots, each with a certain theme in mind, thoroughly clear cut from among all the fabulous photographs up there, quite hard to categorize. So many photos… browsing again today, I lost my way a little, just reveling in all the blue and the white and the pink bougainvillea petals. 😊

As if from an absolutely charming realm, there seem to have superbly descended those places high up.

And this article now… ought to be entitled, as it almost goes without saying, Doors to the Azure.

 

Pe parcursul plimbărilor prin Fira sau Oia, pașii, privirile atrag ca un magnet spre în jos, spre Caldera. Însă de cele mai multe ori, prin și dincolo de uși, porți sau gărduțuri elegante. Străjuind și conturând, doar albastru sau alb.

Apusul și marea. Strălucirea.

Azurul.

 

During mesmerizing walks through Fira and Oia, two cute little towns perched  up above the Santorini Caldera, something seemed to continuously redirect my eyes and steps towards the sea. And all that mostly through or beyond doors, gates or small fences, so elegant. Lining and outlining, in their unique blue and white beauty.

The sea at sunset. The shine.

The azure.

 

Acolo totul este pe culme, oriunde și oricum. Aproape sfidând gravitația. Pe culme și o culme. A strălucirii și splendorii, cel puțin pentru mine, din cât am călătorit și admirat până acum. Pe care, strălucire… m-am străduit să o redau în fotografii, mai ales înainte de apusul soarelui, în jurul orei șase dup-amiaza. Orbitor orizontul, cu acel fascinant dans de lumină și umbră…

…chiar la cea mai dulce înălțime de frumos!

 

😊

Everything up there is… up there, no matter what or how. Up high, sitting atop of the world. Standing. Almost defying gravity. A pinnacle and an epitome. Of ultimate shine and splendor, at least for me, from what I have traveled and seen so far. Which shine… I did do my best to highlight in the photos posted here, especially that glorious glow right before the sunset, some time around six pm. Blinding horizons, with that dazzling dance of light and shadows… and those cruise ships sailing that rippling blue…

 …the uppermost peak of loveliness!

 

Pentru provocarea de marți pe Dutch goes the Photo! – Înălțime

 

For this week’s theme on Dutch goes the Photo!  

Tuesday Photo Challenge, Week 111 – Height

 

 

Versurile cântecului aici.

 

 The beautiful lyrics here.

 

***

Și… în spiritul Meșteșugului de miercuri, așa cum era gândită categoria aceasta în primele mele luni de blogging (povesteam eu atunci aici fel de fel de „poate vă mai amintiți,” filme clasice, melodii sau videoclipuri deosebite)…
…acum, poate vă amintiți de Zorba Grecul? Și dansul Sirtaki? Anthony Quinn, în acel film capodoperă. Alb negru, așa-i, dar emanând lumină și spirit la un calibru…
De altfel, poate chiar asta ar trebui să numim, să simțim, minte și inimă, a fi cu adevărat la înălțime.

 

And in the spirit of the Wednesday Craft, as this category used to be at the beginning of my blog, spring summer 2015 ( going down memory lane, I was, remembering a few of the used-to-be’s somehow, movies, songs, videos that I love)…
…now too, perhaps you remember Zorba the Greek? And the Sirtaki? Anthony Quinn in that masterpiece of a movie. Black and white, yes, but exuding so much of that marvelous spirit and light!
But then again, maybe that is what we should call, and feel, heart and mind, at the top or peak or greatest height of them all.

 

„Did you say… dance? Come on my boy! Together…
„Boss, I have so much to tell you….
„Hey boss, have you ever seen a more splendiferous crash?!…
„You can laugh too! Hey, you laugh!!!…

 

 

Va urma

 

To be continued

 

Nic🌊le