Arhive etichetă | dor

Mărțișor…

 

Mărțișoarele…

An de an, ne spun și ne spun…  Ne arată, luminos, jucăuș, colorat, despre.. noi toți.
Despre iarna și vara din noi, recele și caldul, întunericul și lumina…  împletindu-se,
..ca de la prea roșu înspre ..foarte alb, în drumul nostru atât de șerpuitor spre noi înșine.

***

Year after year, these colorful little tokens of togetherness delight us in the first days of spring.
They tell us about winter and summer, coldness and warmth, darkness and light.. magically interwoven,
…as if from strong red within to mild white without, on our winding road to ourselves.

Primăvara îmbracă un suflet
în mantie de viu și speranță..
zare senină
sau nor

învăluie și floare, și iarbă,
trifoiul cu patru foi
în mult împreună,
mult noi

Iubire, lumină..  și drag
haină de gânduri șirag
albastră și caldă
și zbor

pe aripi
ca șoapte de inimi
adiindu-ne dorul ușor…
dorul de mărțișor…

Spring dresses our soul
in a veil of life and of courage..
deep heavens serene
or a haze

adorning both flower and grass,
the four-leaved clover and weather
in so much us,
so together

Dear love, blissful light.. magic sky
soft velvety coat, you and I
blue and warm
flying rays

on wings
like thoughts in a whisper
taking our longing afar
to reach the most distant star…

May your spring be full of light and love!

O primăvară senină! 🙂

 

Anunțuri

De dincolo de trist și de alb..

“It’s better to burn out than to fade away.”
― Neil Young

De dincolo de nori trecători, cerul de aur mă arde
De dincolo de abur și ceață, visul îmi e de azur
De dincolo de ploaie și dor, îmi este vară și bine
De dincolo de boare și zbor, străbate iubire și pur

De dincolo de cărare și mers, mi-e calm și îmi e popas
De dincolo de umblare și gest, compas divin, căutare
De dincolo de umbre, lumină.. curgând din izvor de privire
De dincolo de raze și vis, suspin și vindecare

De dincolo de vuiet și mare, pulsează țărmuri și valuri
De dincolo de zbateri și foc, senini pași măturați
De dincolo de lacrimi haíne, răzbat tulpină și ramuri
De dincolo de lună și noi, tresar timpi necreați

De dincolo de toamnă târzie, mă mângâie fărâme de iarnă
De dincolo de așteptare, se face că ninge cu cer
De dincolo de rană și gând, întreg univers se destramă
De dincolo de trist și de alb, străbat muguri de ger

De dincolo de ochii tăi dragi, aleargă câmpuri de aștri
De dincolo de brațe de cald, se sting norii albaștri
De dincolo de amintire, plutește îmbrățișare
De dincolo de anotimp, spirală de vie culoare

De dincolo de fierbinte de stea, răsare felie de noapte
De dincolo de zgomot și frig, adâncă tăcere.. și șoapte
De dincolo de aripi de tine, coboară zâmbet și sens
De dincolo de ruguri de soartă, rotește albastrul imens

De dincolo de soare, de floare și rost,
mereu îmbrăcăm ce va fi cu ce-a fost..

Unde se duc…

 

“Don’t tell people what you are thinking,
or you will miss them terribly when you are away.”
― J.D. Salinger, The Catcher in the Rye

Zi de ianuarie.. albă și crudă. Rece. Prea rece.  Parcă prea aspră.

Prea.. gol.

 

Pui…-ul citit azi. Luni, frig și apăsare.. Cam trist. Și.. a venit brusc. Ca prin ceață, mi-a răsărit.

De veghe în lanul de secară!? 

Holden Caulfield… și întrebarea aparent bizară care pare să îl tot frământe,

”Oare unde se duc rațele când îngheață lacul?” 

Și-o tot repetă în gând.. îl macină.. ajunge să îi întrebe și pe șoferii de taxi din New York. Hm.. Deci așa. Protagonist de roman american, personaj insolit, și ciudata sa preocupare de soarta sărăcuțelor rațe din Central Park, iarna… pe scena ochilor minții mele. Încețoșați. Și chiar sună de parcă-ți vine s-adaugi.. sunt și ele niște suflețele, nu?  Cald pui de gând.

Dimineață stingheră de luni.

„Mă întrebam unde se duc raţele cînd îngheaţă tot lacul. Mă întrebam dacă nu cumva vine vreun tip cu un camion să le ia şi să le ducă la o grădină zoologică sau altundeva. Sau dacă nu zboară pur şi simplu într-altă parte.”

 

Îndepărtare.. însingurare.. tăcere. Și trist. Impresie de încremenire. De iarnă.. prea iarnă. Prea dor.
Ca de părăsire. Senzație grea …da’ unde-o fi totul? …unde sunt toate? De ce așa de pustiu? De ce oare, cumva.. de undeva.. ca val după val de înstrăinare? Și înghețare?
Ca o neclintire ce totuși înaintează. Cu miros de ne-rost.

Acel Holden-din-sufletul-nostru ..știe el ce-o fi știind.

Și totuși.. 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Iar rațele.. chiar, un’ se duc?! 🙂

Pentru că tot eroul nostru, tot el zice la un nostalgic moment dat, nu știu, bine sau rău, dar o zice,

„Nu spune niciodată nimic nimănui. Cum spui, cum începe să ți se facă dor de toți”.

Uf.

 

Despre viul și coloratul „lan de secară” nu mai spun nimic. Nu aici. Nu acum.
Poate.. la vară?! 🙂

Iar între timp, dârr dârr.. și bârr bârr.. Hmm, ceva ..sweeeet pentru Sweet.
Pentru toți!! Hi hi..

(Chiț nu putea rata așa o ..gheață bună, trebuia să o patineze, așa.. de mână cu portocaliu. 😀 )

Mulțumesc!!

P.S. Scuzați de postare mai zăpăcită, dar am.. prefațat cumva, așa mi-a.. țopăit. 🙂

 

Vocea din vis

„Aud vibrând vocea ta în toate zgomotele lumii.”
– Paul Eluard

Cu brațe de foșnet și val
îmi intră adânc în timpane
produce vibrații oceane ..m-azvârle rotită pe-un mal

Mângâie țărmuri de mine
îmi picură cald în auz
pulsându-mi blând și difuz ..susur, maree, suspine

Învăluie gânduri și șoapte
plutindu-mă neted, grăbit
glas misterios, infinit ..ca unde pe nisipul din noapte

Cuvinte ca boabe de viu,
amestec de proaspăt și crud,
mi-ating freamătul ud ..pictându-mi-l dor argintiu

Un murmur de lună și stele,
coboară pe zgomot de ape
cu zbucium de catarge și vele ..tăindu-mi adânc printre pleoape

Vântul duios, adierea,
mi-alunecă peste obraz,
vocea nu-mi dă răgaz ..tăcându-mi toată durerea

close ..so far

 

Meșteșugul ..de miercuri (no. 19 – Petale de ..galben)

so warm

 

 

Lumină,
revarsă-mi mister
rază de tandru și pur

peste munții de suflet
înțepându-mă-n
stele
și pânze de nori

 

 

 

 

moale ca luna proaspăt trezită
chemându-mi zgomot de ape unduitoare
peste maluri de gând

caldă ca plapuma de blânde petale
cântându-mi a dor de culoare
și de senin

petal paths

 

 

atât de departe
celestă învăluire
sublim orizont
constelații

atât de aproape
pulsându-mi a
zare-n privire
petale de dor

 

 

 

Dor

 

mă înghiontește în ultimul timp un dor de ducă,
ca o nălucă
mă apucă,
…ca o barca ce se îneacă în depărtare
în mare

îmi dă ghes în ultimul timp un dor de mers,
de divers
și de alt univers,
…ca de o altă feerică lume
ce nu poartă nume

îmi dă aprigi bătăi de cap un dor de plecat,
de dezertat
si de aflat
un alt sens
mai viu, mai intens…

…un dor de imens

 

Gust de vară…

summer red

Cu rază de lună și rouă de soare
se mângâie boare, cărarea de vis
se toarnă lumină, se cerne culoare
și se îndulcește

cu verde deschis

Se-amestecă tandru cu tulpină de suflet
și se adâncește cu gânduri de soi
subtil se frământă, se-nvârte, se uită
prin tainice umbre

de vânturi și ploi

Duios, fierbințeala de aer și iarbă,
de frunze și ramuri, de flori și de fruct,
topindu-se moale, se macină aripi
cu fire de cer

și fraged sărut

Petale de miez din sâmbure viu
se presoară curat din zbor argintiu
cu aromă de copt și de căutare
rostind clipe șoapte

și îmbrățișare

sweet rays

Bobițe de dor ca rupte din zare
se strâng tremurat de printre planete
picurându-se astru, cu foame și sete,
dând gustul de vară,

               ..cerească visare