Arhive etichetă | dream

Tărâm nevăzut…/ Unseen realm

 

“So you intend to go through life never loving anyone? Just … things?”
“No. I’m looking for something more.”
“More than love?”
“Yes.”
“Is it not arrogant to think you deserve more, Khalid Ibn al-Rashid?”
“Is it so arrogant to want something that doesn’t change with the wind?
That doesn’t crumble at the first sign of adversity?”
“You want something that doesn’t exist. A figment of your imagination.”
“No. I want someone who sees beneath the surface-someone who completes the balance. An equal.”
“And how will you know when you’ve found this elusive someone?” Shahrzad retorted.
“I suspect she will be like air. Like knowing how to breathe.”
― Renee Ahdieh, The Wrath and the Dawn

 

Prin mijloc spirală de calm și de cer
rotește un soare cu murmur de joc,
cu fluturi mirare din galben fierbinte,

și roșu aprins
cu freamăt de foc

 

cu aripi de cald el mângâie trecerea
și boabe de rouă îi suflă sclipirea,
a verde curat șoptește simțirea,

iar mugurii, florile…
a aer pictat

 

polen și petale și nuanțe oracol…
și tot nu pot pune albastrul la loc,
doar curgerea sete, destin și miracol

îl poate rescrie
din murmur de joc

 

Through spiraling centers of stillness and skies
a whispering sun all smiles at play
sends butterflies flying from sizzling yellow,

through searing red
and orange seams’ sway

 

with wide wings of warmth it covers its shrine
and dew drops so tiny reflect its sweet gleaming,
in pure deep green all life seems to rhyme,

and buds, bloom and blossoms…
in deep painted dreaming

 

the pollen and petals and oracle hues…
and still they can’t see the blue brightness’ way,
just endlessly destined, the miracle muse

can fly and rewrite it
all smiles at play

 

Nic💛le

 

 

 

Dorul…/ Longing

 

“One of the deepest longings of the human soul is to be seen.”
― John O’Donohue

 

citesc printre raze
petale
-clipiri de culoare și vise-
cuvinte aprinse și scrise
rotind dinspre stele
cărare

șoaptele-mi zboară
spirale
-aștern amintiri mătăsoase-
surâs de sclipiri prețioase
pictat cu fire
de soare

întreb adierea
albastră
-ce-atinge cu gânduri obrazul-
ce lacrimi îți mistuie clipele?
ce umbre privești
pe fereastră?

iar boarea-mi răspunde
aproape
-cu zâmbet de seară și nor-
că dorul etern călător
ți-așează sărutul
pe pleoape…

 

I read through the sun rays
soft petals
-rich colorful shimmer and dream-
words burning so deeply agleam
long winding stars spinning
gently

my whispers in circles
of light
-they wing recollections so precious-
brush smiling sparkles so gracious
that paint the seconds
so bright

I ask the silk wind
in the skies
-that touches serenely your face-
what tears devour your grace?
what shadows delight
in your sighs?

the breeze answers me
through the air
-a scent of warm eve in the mornings-
that sailing ripples of longing
will lay their kiss
on your hair

 

Nic💖le

 

Dorul stinge din ulcele
setea lui cu vin de stele
Dorul, dorul, dor
Dar zburănd peste coclauri
lasă-n urmă scrum de aur
Dorul, dorul, dor
Dorul cântă la ulucă,
pleacă-n drum ca o nălucă
Dorul, dorul, dor
Și-apoi plânge târâiș
numai prin mărăciniș
Dorul, dorul, dor
Și-apoi plânge târâiș
numai prin mărăciniș
Dorul, dorul, dor

…………….

Alteori în colț de lună
doru-i flacără nebună
Dorul, dorul, dor
Ce dă inimii ocol
făcând inima pârjol
Dorul, dorul, dor
….

 

 

Anotimp…/ Lens-Artists Photo Challenge #24: Seasonal

 

“With winter here, it’s hugs all round.”
― Anthony T. Hincks

 

Călătoresc în timp,
în cerc de clipe desfășurându-se
pe trepte de nori,

poveste de suflet și viață…

Primăvara îmi arată
cum să pășesc,
să las aripa și albul
să mă poarte culoare

ca într-un vis
care-mi va preschimba diminețile
devenindu-le

 

 

I travel through time
in a circle of seconds unfolding away
on 
steps of clouds,

a story of soul and life…

Spring shows me how to tread,
to let the wing and the white carry me colorfully,

like in a dream
which will change my mornings.
silent becoming

 

vara-mi definește calm nuanțele,
conturând căutarea,
creionând surâsuri,
rostiri…

 

summer defines calmly the hues,
shaping my stroll,
giving fine contours to my smiles,
my words… 

 

pentru ca aurul toamnei
să-mi zâmbească solar
și să învelească tăcut,

să mai aștearnă un strat
de viață și suflet,

trepte de raze
pe covor de clipe desfășurându-se,

călătorie în timp…

 

 

for autumn’s gold
to smile heavenly
and to blanket all cozily

to lay yet another layer
of life and soul,

steps of rays
on a carpet of seconds unfolding away,

traveling through time…

 

Zile frumoase!

 

Happy holidays! 

 

Posting for

Lens-Artists Photo Challenge #24: Seasonal

 

Nic✨le

 

Secunde de nor…/ Cloud seconds

 

“Time passes. I drift in and out.
As if I cease to be, until I remember to exist again.”
― Johnny Rich, The Human Script

 

Să-mi zbor căutarea, să o avânt
lăsând o dâră de stele,
de gânduri ca fluturii,
ca roiul de aripi,
printre șoapte ușoare
sau grele

Să-mi vântur surâsul, să mi-l culeg
dintre frunze de tine și raze,
de printre sclipiri de rouă
și soare,
de nuanțe scăpărând a
turcoaze

Să pășesc apoi coborând trepte albe
ca din vise catifea și senin,
ca pe clipe-nșirate
pe secunde de nor
în șirag tresărind
opalin

Să mă scutur de lacrimi ca de stropii de ploaie
așternându-mi mirare și drum,
cu suspin și tăcere
și zâmbet stingher,
picurându-mi va fi
în acum

 

To kindle my quest and then to release it
leaving a trail of moons,
of thoughts like butterflies,
like a bevy of wings
through whispers off key
or in tune

To beam my smile and then suddenly find it
among leaves of you and of rays,
among sparkling dew beads
and sun shine,
through hues that glitter,
through haze

To climb then slowly along pearly steps
as if from a silk dream serene,
as if stepping on moments,
on fleeting cloud seconds
in a string that gleams
opaline

To shake off the tears like trickling raindrops
penning a tale on my brow,
with a sigh and blue silence,
and a stare so shy
dripping will be
in the now

 

Nicღle

 

 

 

Zburând căi…/ Winding breezes

“The breath of life is in the sunlight
and the hand of life is in the wind.”
― Kahlil Gibran, The Prophet

 

Dintr-un puf de păpădie
au țășnit stele o mie
și-au pornit nenumărate
zburând căi întortocheate…

au călătorit minune
atingând un ochi de lume,
un abis, o căutare,
alb de lună, rod de soare,
suflet, inimă fierbinte
respirând doar clipe sfinte
aer moale și culoare
vis aievea, sărbătoare
bucurie și durere
slăbiciune și putere…

Lacrima nevinovată
ca o undă minunată
și-a croit drum spre lumină
din pământ prin rădăcină,
a urcat a mult albastru
rătăcind drumul spre astru
picurând geană, obraz
în mărgele de topaz…

printre degete de nor
printre freamăte de dor
printre vuiete de minte
din tăcere și cuvinte
prin felii de-ntunecare
viu suspin și vindecare…

Cântec, soare, simfonie
dintr-un puf de păpădie…

 

From soft dandelion fluff
stars exploded in a puff
and they soon began ascending
winding breezes never ending…

and they floated like a wonder
touching realms torn asunder,
depths of days, blue highs, green lows
greeting every gust that blows
soul and heart of April, May
breathing only heavens’ sway
mild dance and inspiration
flight so far, a celebration
joyous laughter, tender longing,
wistful calling and responding…

Tears’ crystal, clear and pure
like a ripple’s calming cure
made its way towards the light
from the earth’s roots’ bitter night,
climbing steps of fog and sky
finding sunny ways on high
drifting long on cheeks and lashes
weeping pale filmy dashes…

through seeds’ fingers’ pearly brushes
through kind eyes’ inquiring rushes
through the mind’s roaring noise
to the silence and the poise,
through the darkness’ rueful slices
soothing sigh and balmy brightness…

Song and sun caress enough
from sweet dandelion fluff…

 

***

Provocare plutitoare marțea aceasta,

 

Lovely challenge this Tuesday on  Dutch goes the Photo! 

Tuesday Photo Challenge, Week 119 – Wind

 

Nic💚le

 

 

 

Paradisul ce este…/ Paradise is…

 

 

Ce e un vis, o dorință?
O promisiune, un dor?
Ce este focul din inimă
ce freamătă-n fibră
fior?

Ce este-a minții
văpaie
și-n suflet senin mângâiere?
Dacă a vieții trăire
e doar pe obraz

adiere?…

Zilele zboară mereu,
zorii mereu strălucesc
sunând clopot de clipe,
refren peste ritmul
lumesc

Când vesel sau trist,
sau nesigur
izbesc în minute ca-n maluri,
din mări și adâncuri de rai
străbat mirifice

valuri…

Râvnind mai cald, mai departe,
în zări promițătoare,
un mâine cu stele de aur
din jar și din
încordare

Răzbind, cârmind
neoprit
gata s-aștearnă poveste,
topind orizontul în inimă
simțind

paradisul ce este…

 

What is a promise, a dream?
What is a hope or desire?
What is a heart’s burning flame
setting all senses
on fire?

What is the mind’s
adventure
and which is the soul’s sweet ease?
What if the life’s sole purpose
is being caressed by

the breeze…

Days always reach for remoteness,
dawns always shine so divine
casting far chime over moments,
driving refrain and
new rhyme

When frowns or smiles,
or doubts
orbit each minute’s deep beats,
deeper yet heavenly rays
pierce from across

bluer seas…

Longing for further, for warmer
yearning for promising skies,
golden triumphant tomorrows
beyond strained sinews
and eyes

Ploughing and steering
steadily
ready to fall to your knees,
holding horizons at heart
feeling what

paradise is…

 

O temă uimitoare săptămâna aceasta,

 

Amazing theme this week on Dutch goes the Photo! 

Tuesday Photo Challenge, Week 112 – Promise

 

Nic☀le

 

 

This is extraordinary too!

 

 

 

Spring Quotograph… and the fuzzy unlikely

 

 

Improbabilul azi
vag estompându-se
printre raze de mâine
un probabil
țesându-se

astfel
conturându-se,

în poate și trebuie
treptat îmbrăcându-se…

neclar improbabilul
dizolvăndu-se-n mers
dar
luând ceața din pași
și dându-le
sens

 

The unlikely today
smoothly fading away
when tomorrow’s fresh ray
sweetly comes into play

and perhaps
come what may,

and happen what must,
serene golden dust…

and the fuzzy unlikely
just wanders astray
still,
keeping misgivings
and sameness
at bay

 

Probabilul este deja în improbabil. Ca și posibilul în imposibil. În alcătuirea cuvintelor, mă refer, este acolo, la vedere. În substanța lor deja.

„Oare care este probabilitatea ca asta… sau asta să se întâmple?” ne întrebăm totuși. Șansele? Gândim, socotim…
Deși s-ar spune că, probabilitatea ca ceva să se întâmple sau nu este… probabilitatea pe care i-o dăm chiar noi?
Noi observăm sau nu, ne place sau nu, credem, alegem, visăm sau nu, o direcție… un sens, un parcurs. Sau nu. Noi ajustăm ușor setările. Navigăm. Prin ceea ce pulsăm?
Deci măsura întâmplării, sau a neîntâmplării, a ceea ce poate sau trebuie să fie este înăuntru? Iar numitorul comun, dirijorul, maestrul de ceremonii, ghidul sau însoțitorul, harta însăși… se pare că ne poate fi doar ceea ce simțim?
Un mic sau un mare „cred asta” sau cealaltă, nuanțe zeci în inimă mereu. În puls. Cumva, undeva o voce, o șoaptă vag auzită. În formă de sămânță, apoi de rădăcină… sau tulpină, boboc… sau petale deja. Uneori doar ceva vag schițat fluturând în adâncuri, alteori clar conturat dominând peisajul. Dar oricum ar fi… acel ceva este.
Din care este poate încolți un alt este, și un altul, și altul…
…firul poveștii a ceea ce simțim. În fiecare celulă din noi, aproape palpabil, vorbindu-ne.
Și-n pași apoi ni se-mpletește șnurul minune a ceea ce facem. Din gând în gând în gând…

 

Palpabil și totuși inefabil, când vrem să povestim, nu putem să coborâm în cuvinte.

Inexprimabil, formidabil… se pare că probabilul ne este…

…chiar înainte de a ne fi.

 

The likely already exists in unlikely. Like the possible in impossible. In the words themselves, I mean, in their substance. There already, in plain sight.

„How likely is this or that to happen?” we ask ourselves though. „The odds, what are they, the chances?” We think and we reckon…
Still, it may just be that, the probability for something to happen or not is… the very probability that we give it ourselves? Aware or unawares.
We notice or not, like it or not, believe, choose, dream it or not. A direction, a sense, a feel… Almost like adjusting settings slightly? Adjusting sails. Through the way we throb? What pulsates within us?
So is it that the measure of what may or must be happening is inside us? And the common denominator, the conductor, the master of ceremonies, guide or companion… the map itself seems it can only be what  we feel?
A little or a big „I believe this” or that or the other, hidden hues always there inside our heart. Our pulse. Somehow faint or strong, a voice in there or a whisper always making itself heard. As a seed or a root… then a stem, a bud.. or petals already. Sometimes just vague flutters, some other times clear outlines across our soulscape. But in any case, seems there.
From which there can spring another there, and another, another…
… the story thread of what and how we feel. In every cell of our body, almost palpable, talking to us.
And then the stream of what we do is woven into our steps, thought from thought, feeling from feeling…

 

Palpable but ineffable, if someone asks, we cannot really descend into words much or well.

Unutterable, unbelievable… the fuzzy unlikely seems to become the mellow likely

…probably even before we spell like.

 

“Sometimes we need a wise guide to peel back the ceiling of our lives to remind us that infinity never places any limits on our skies.”
― Curtis Tyrone Jones

 

O temă specială săptămâna aceasta,

 

Nice topic this week on the Daily Post,

Weekly Photo Challenge – Unlikely