“The personal life deeply lived always expands into truths beyond itself.” ― Anaïs Nin
Ce e dincolo de stele? Ce poate fi? Mă întreb… e mirare, e vânt? Sau cădere și gol…
Umbrele unui ieri încă zvâcnind firav îmi susură a zâmbet de lacrimă. Și a nor. O tăcere pulsând, un glas aproape al meu, o inimă rostind palide raze și aripi…
O privire, un gest…
Culoare de timp răsfirând pagini de vis ce au prins glas, murmurând clipe. Magie cu parfum de uitare cuibărită prin colțuri de alei cu praf de stea. Esență de liniște mângâind raze de lună împletite auriu cu pașii mei stingheri. Freamăt de gănduri amestecat cu cântec, cu departe…
Cuvinte, miracol portocaliu, lucind sau bâjbâind în amintirea unui aici. Sau a unui aievea? A unui cald de nerostit, de neatins, nedeslușit…
Iar norii?
Spirale aprinse miraculos din picuri de cer, zbor albastru, căutare de neînțeles… a ființă, a rost. Dimineți fără nume, seri… fără număr, amurguri cu miros de argint îngrădind orizontul. Forme dizolvând azi întru mâine.
Trecere.
Ardere vârtej pe culoarele unui rând, unui dor… Aprindere rece, ca din stea căzătoare și lumină spartă în contur neclar, nedefinit. O ploaie de nuanțe pulsând neobosit, spulberată în curcubee șerpuindu-mi fantastic în fereastră, ca de printre urme de fluturi și sori.
Pași.
Aer de rai înflorit, părăsit, grâbind spre nicăieri…
Apoi noapte. Despărțită tainic în sclipiri șoptite pierdut, foșnet adânc topit în întuneric.
Neant…
Și totuși, dincolo de stea, mă întreb, ce poate fi?…
What is there beyond stars? What can there be? I wonder… is there wonderment or wind? Or a long fall and emptiness…
The shadows of a yesterday still throbbing feebly are murmuring about the tears of a smile. Of a cloud. A silence pulsing, a voice almost mine, a heart uttering its pale rays and frail wings…
A look, a gesture…
Colors of time shuffling pages of dream that began to tell a tale, whispering seconds. Magic wearing the perfume of oblivion, nestled in corners of alleys covered in stardust. The core of quietness caressing moon rays dancing with my hidden steps. Gentle rustle of thoughts mixed with a song from afar…
Words, soft orange miracle, shining or groping for the memory of a „now”. Or of a „once”? Of an unspeakable warmth, untouchable, undefinable…
And the clouds?
Spirals miraculously lit from drops of sky, blue flight, ineffable search… of an essence, a sense. Nameless mornings, countless evenings… dusks bearing a silver scent fencing in the horizon. Forms dissolving today’s into ’morrows.
Flow.
Rippling burning on the pathways of a line, a longing… Cold fire, like from a shooting star, and broken light into unclear contours, uncertain, vague. A rain of hues beating tirelessly, shattered into random rainbows winding fabulously against my window. Like pouring from among butterflies and suns.
Steps.
Air of heavens in bloom, abandoned, forsaken…
And then darkness, split secretly across whispering sparks, long forgotten, deep hum melting into the night.
Nothingness…
And still, beyond the star, I wonder, what can there be?…
“A fantasy is nothing more than a dream
you were too scared to chase.” ― Shannon L. Alder
Să iubești anotimpuri din culori răsfirate
pe cărare, în aer,
pe chip
e îmbrățișare
și dimineață
strecurând în clepsidră
nisip
pe o scară din stele, trepte de lume
ezitând repetat
să pășești,
printre raze sau nori,
zăpadă sau flori…
clipei
neuitând să-i zâmbești
Să iubești rătăcirea, pe o hartă pierdută
de dincolo de
căutare
prin furtună și vuiet
în zare, în gând
râvnind
senin și aflare
îmbrăcând amintiri și purtând adierea va fi-ului care
a fost
prin iarbă, noroi
pe maluri de noi
prin valuri de soare
și rost
Să iubești întuneric și umbre și vis,
cu cheie de dor
și lumină,
urcând în vârtejuri
fără răspuns
spre ceruri
din rădăcină
cu aripi de foc tăind orizontul,
iar zborul din flăcări
sărut,
coborându-ți în fire
o liniște-adâncă,
căldură
și început
Versuri din seria Draga mea Phoenix, publicate an de an pe 18 iunie, cu excepția anului 2019. Anul acesta… renasc puțin mai devreme.
To love all the seasons in colors so free and the pathway, the air, your hand it is the embrace of a warm sunny morning slipping like hourglass sand
on a ladder of stars, old worldly stairs hesitant steps, narrow aisle, through sun rays or clouds snow flakes or flowers… but never forgetting to smile
To love the long road, on a worn out map from beyond grinding and winding, through struggle, uproar from azure, downpour longing for blue skies and finding
clad in my thoughts, wrapped in the scent of to be that once used to be, in the grass, or the dust, on seashores of us soft ripples of sunshine and me
To love the deep darkness and shadow and dreams, with a key of dawning and light, is to climb up long spirals with no clear answers towards heavens from roots wrapped in night
with fiery wings cutting horizons, a flight made of fire and meaning, breathing in deeply the colorful silence, warmth and velvet beginning
Lines in the series My dear Phoenix, posted yearly on June 18th, except in 2019. This year… a little earlier.
***
“A dream? With you, reality is always as a dream. There is no greater fantasy, no grander epic, than being with you.” ― Zechariah Barrett
“After all, every story has a story.” ― Renee Ahdieh, The Wrath and the Dawn
Râde râs și plânge plâns,
lasă larg și strânge strâns,
merge mers și zboară zbor,
simte sens și doare dor,
vede văz și umblă umblet,
spune spus și suflă suflet,
dă un dat și ia un luat
caută un căutat,
Laughing laughs and crying cries,
leaving loose and tying ties,
walking walks and flying flight,
feeling feel and fighting fight,
seeing seen and strolling strolls,
saying said and saving souls,
giving gifts and taking tolls
gaining games and getting goals,
prancing pranks, living a life,
burning burns, striving a strife
sleeping sleep, dreaming a dream
heavenly glowing a gleam,
Plouă ploaie, ninge nins,
necuprinde necuprins,
scrie scris și cântă cântec,
descântându-se-n descântec…
colorează colorat,
înflorește înflorat,
cerne cer, pornește hai
duce dus, rostește rai
trage tras, pășește pași
toarce tors, așterne ași
riscă riscuri și vrea vrere
urcă vârf, poate putere…
Raining rains, snowing white snows,
knowing all that heavens knows,
writing words and singing songs,
duly righting all the wrongs…
coloring cascading colors,
summering sweltering summers,
skying skies, awing away
taking takes and swaying sway
stepping steps and climbing climbs
turning turns and sighing sighs,
risking risks and wishing wishes,
hugging hugs and kissing kisses,
Luminează lumânare
și serbează sărbătoare,
roagă rugi, șoptește șoaptă,
este fost, rotește roată
e văpaie zvăpăiată
și ușor…
sortește soartă
Lighting lasting candle lights,
feasting feasts and kiting kites,
praying prays, whispering whispers,
being been and rowing rivers
it is fire forging flame,
fate and fortune…
“I am the Cat who walks by himself, and all places are alike to me.” ― Rudyard Kipling, The Cat That Walked By Himself
Trece timpul. Fuge, zboară… ni se topește printre zâmbete și ploi. Ne alintă sau ne ceartă, cărarea ne e plină de dor. De frumos și de bine, de soare și flori, de cuvinte și regăsiri. Dar primăverile ne sunt parcă prea scurte, verile prea calde, prea vis, toamnele prea aurii și adânci…
Iernile, prea reci.
Time passes by. It unwinds, it flies… it melts all through our smiles and raindrops. It caresses or it scolds us, our pathway… so full of longing. For beauty and goodness, sun rays and flowers, for words and arrivals. But our springs perhaps seem too short, our summers too hot, too dreamy, our autumns too golden and deep…
Our winters, too cold.
Și totuși pașii ne duc înainte mereu. Culoare și nuanțe. Ne conduc… ca pe niște copii. Acolo unde știu ei bine că trebuie să ajungem. Să fim. În colțul acela de viață, partea aceea de zi, în palmele acelui gând…
În brațele acelui surâs…
Still, our steps take us always ahead, color and hues. They lead us… like children. Right there, where only they know so well that we have to tread. To be. In that corner of life, that part of the day, in the palms of that thought…
The arms of that smile…
Vis și Vesel mereu luminează. Au acel aer… parcă torc, sau veghează. Și mereu zâmbesc, a joc și a cald. De petale, de tulpini și ramuri radioase rotind spre albastru.
De senin și aproape.
Dream and Dare always shine. They have that air… like they purr, they protect. And they always feel playful and warm. Just like petals and trees, their beaming stems and branches whirling amazingly into the blue.
Into the calm and the closeness.
Vis și Vesel luminează mereu aprins. A vis… și a vesel și viu.
✨
Dream and Dare always shine sweet. Like a dear daring dream.
“So you intend to go through life never loving anyone? Just … things?”
“No. I’m looking for something more.”
“More than love?”
“Yes.”
“Is it not arrogant to think you deserve more, Khalid Ibn al-Rashid?”
“Is it so arrogant to want something that doesn’t change with the wind?
That doesn’t crumble at the first sign of adversity?”
“You want something that doesn’t exist. A figment of your imagination.”
“No. I want someone who sees beneath the surface-someone who completes the balance. An equal.”
“And how will you know when you’ve found this elusive someone?” Shahrzad retorted.
“I suspect she will be like air. Like knowing how to breathe.” ― Renee Ahdieh, The Wrath and the Dawn
Prin mijloc spirală de calm și de cer
rotește un soare cu murmur de joc,
cu fluturi mirare din galben fierbinte,
și roșu aprins
cu freamăt de foc
cu aripi de cald el mângâie trecerea
și boabe de rouă îi suflă sclipirea,
a verde curat șoptește simțirea,
iar mugurii, florile…
a aer pictat
polen și petale și nuanțe oracol…
și tot nu pot pune albastrul la loc,
doar curgerea sete, destin și miracol
îl poate rescrie
din murmur de joc
Through spiraling centers of stillness and skies a whispering sun all smiles at play sends butterflies flying from sizzling yellow,
through searing red and orange seams’ sway
with wide wings of warmth it covers its shrine and dew drops so tiny reflect its sweet gleaming, in pure deep green all life seems to rhyme,
and buds, bloom and blossoms… in deep painted dreaming
the pollen and petals and oracle hues… and still they can’t see the blue brightness’ way, just endlessly destined, the miracle muse
doar nicole... 