“Dream delivers us to dream, and there is no end to illusion.
Life is like a train of moods like a string of beads,
and, as we pass through them,
they prove to be many-colored lenses
which paint the world their own hue. . . . ”
― Ralph Waldo Emerson
Iulie.
Hărnicie, jucărie… multă și dulce-acrișoară. Și soare… mult și auriu.
Când vișinele ochioase dansau printre ramuri, Nikon-ul avea mult chef de ștrengării, iar eu… printre bobițe și raze, pentru că deh… soarele de aproape-apus zbughea printre frunze într-un fel…
…festin de roșu transparent pân’ la sâmbure, verde în nuanțe de cald și mult luminos.
July.
Playfully picking the sour cherries… many and luminous red. And sun… much and golden.
When the radiant cherries were dancing through the branches, the Nikon was in quite a mood for taking cute shots, and I was playing hide and seek with the rays and the red beads, well… the almost-sunset light was prancing through the leaves in a way…
…a feast of transparent red, all the way through to the stone, green in warm hues and much brightness.
Cum a continuat?…
Până dincolo de transparența sticlei, a cristalelor de zahăr și a roșului, nu neapărat vișiniu, aranjându-se grațios în borcane, ca-ntr-un vârtej de culoare și soare.
Tare mult mi-au plăcut câteva bobițe de zahăr parțial topite simpatic, de parcă știau că pozez într-o veselie vișinie, au rămas în cadru sclipitor minute bune.
How it went on?…
Up until beyond the transparency of the glass, the sugar crystals and the red, not necessarily dark, finding their place gracefully in the jars, as in a swirl of color and shine.
I loved a few cute sugar crystals, partially melted in a… sweeter way, as if they knew I was trying to capture their beauty, they stayed in a sparkling fashion moments in a row.
Iar partea a treia… zmeură.
Sunt doi ani de când am fotografiat zmeură ultima oară, îmi era dor. Iar acum… foială delicioasă de dup-amiază senină printre bobițe servind porții sănătoase de raze și-mpodobite vesel cu clipe de vară.
And round three… raspberry.
It’s been two years since I last took photographs of them, I missed that. And now… delicious afternoon spree among beads helping themselves with big spoonfuls of rays, and wearing a cheerful garment of green summer seconds serene.
Și vis.
And dream.
Boltă de lumină împânzită cu sclipiri roșii neastâmpărate…
…din ordinul „gustos”, din familia „oare de ce strălucim așa”, altoită generos cu hărnicie, jucărie.
Multă și dulce-acrișoară.
A ceiling of light blobs interspersed with red frisky drops…
…from the „so yummy” order, the „how come we glisten like this” family, grafted generously with fuzziness and play.
Much and luminous red.
Și era să uit, preferata mea.
🙂
And I almost forgot, my favorite.
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
