Arhive etichetă | dream

Paradisul ce este…/ Paradise is…

 

 

Ce e un vis, o dorință?
O promisiune, un dor?
Ce este focul din inimă
ce freamătă-n fibră
fior?

Ce este-a minții
văpaie
și-n suflet senin mângâiere?
Dacă a vieții trăire
e doar pe obraz

adiere?…

Zilele zboară mereu,
zorii mereu strălucesc
sunând clopot de clipe,
refren peste ritmul
lumesc

Când vesel sau trist,
sau nesigur
izbesc în minute ca-n maluri,
din mări și adâncuri de rai
străbat mirifice

valuri…

Râvnind mai cald, mai departe,
în zări promițătoare,
un mâine cu stele de aur
din jar și din
încordare

Răzbind, cârmind
neoprit
gata s-aștearnă poveste,
topind orizontul în inimă
simțind

paradisul ce este…

 

What is a promise, a dream?
What is a hope or desire?
What is a heart’s burning flame
setting all senses
on fire?

What is the mind’s
adventure
and which is the soul’s sweet ease?
What if the life’s sole purpose
is being caressed by

the breeze…

Days always reach for remoteness,
dawns always shine so divine
casting far chime over moments,
driving refrain and
new rhyme

When frowns or smiles,
or doubts
orbit each minute’s deep beats,
deeper yet heavenly rays
pierce from across

bluer seas…

Longing for further, for warmer
yearning for promising skies,
golden triumphant tomorrows
beyond strained sinews
and eyes

Ploughing and steering
steadily
ready to fall to your knees,
holding horizons at heart
feeling what

paradise is…

 

O temă uimitoare săptămâna aceasta,

 

Amazing theme this week on Dutch goes the Photo! 

Tuesday Photo Challenge, Week 112 – Promise

 

Nic☀le

 

 

This is extraordinary too!

 

 

 

Reclame

Spring Quotograph… and the fuzzy unlikely

 

 

Improbabilul azi
vag estompându-se
printre raze de mâine
un probabil
țesându-se

astfel
conturându-se,

în poate și trebuie
treptat îmbrăcându-se…

neclar improbabilul
dizolvăndu-se-n mers
dar
luând ceața din pași
și dându-le
sens

 

The unlikely today
smoothly fading away
when tomorrow’s fresh ray
sweetly comes into play

and perhaps
come what may,

and happen what must,
serene golden dust…

and the fuzzy unlikely
just wanders astray
still,
keeping misgivings
and sameness
at bay

 

Probabilul este deja în improbabil. Ca și posibilul în imposibil. În alcătuirea cuvintelor, mă refer, este acolo, la vedere. În substanța lor deja.

„Oare care este probabilitatea ca asta… sau asta să se întâmple?” ne întrebăm totuși. Șansele? Gândim, socotim…
Deși s-ar spune că, probabilitatea ca ceva să se întâmple sau nu este… probabilitatea pe care i-o dăm chiar noi?
Noi observăm sau nu, ne place sau nu, credem, alegem, visăm sau nu, o direcție… un sens, un parcurs. Sau nu. Noi ajustăm ușor setările. Navigăm. Prin ceea ce pulsăm?
Deci măsura întâmplării, sau a neîntâmplării, a ceea ce poate sau trebuie să fie este înăuntru? Iar numitorul comun, dirijorul, maestrul de ceremonii, ghidul sau însoțitorul, harta însăși… se pare că ne poate fi doar ceea ce simțim?
Un mic sau un mare „cred asta” sau cealaltă, nuanțe zeci în inimă mereu. În puls. Cumva, undeva o voce, o șoaptă vag auzită. În formă de sămânță, apoi de rădăcină… sau tulpină, boboc… sau petale deja. Uneori doar ceva vag schițat fluturând în adâncuri, alteori clar conturat dominând peisajul. Dar oricum ar fi… acel ceva este.
Din care este poate încolți un alt este, și un altul, și altul…
…firul poveștii a ceea ce simțim. În fiecare celulă din noi, aproape palpabil, vorbindu-ne.
Și-n pași apoi ni se-mpletește șnurul minune a ceea ce facem. Din gând în gând în gând…

 

Palpabil și totuși inefabil, când vrem să povestim, nu putem să coborâm în cuvinte.

Inexprimabil, formidabil… se pare că probabilul ne este…

…chiar înainte de a ne fi.

 

The likely already exists in unlikely. Like the possible in impossible. In the words themselves, I mean, in their substance. There already, in plain sight.

„How likely is this or that to happen?” we ask ourselves though. „The odds, what are they, the chances?” We think and we reckon…
Still, it may just be that, the probability for something to happen or not is… the very probability that we give it ourselves? Aware or unawares.
We notice or not, like it or not, believe, choose, dream it or not. A direction, a sense, a feel… Almost like adjusting settings slightly? Adjusting sails. Through the way we throb? What pulsates within us?
So is it that the measure of what may or must be happening is inside us? And the common denominator, the conductor, the master of ceremonies, guide or companion… the map itself seems it can only be what  we feel?
A little or a big „I believe this” or that or the other, hidden hues always there inside our heart. Our pulse. Somehow faint or strong, a voice in there or a whisper always making itself heard. As a seed or a root… then a stem, a bud.. or petals already. Sometimes just vague flutters, some other times clear outlines across our soulscape. But in any case, seems there.
From which there can spring another there, and another, another…
… the story thread of what and how we feel. In every cell of our body, almost palpable, talking to us.
And then the stream of what we do is woven into our steps, thought from thought, feeling from feeling…

 

Palpable but ineffable, if someone asks, we cannot really descend into words much or well.

Unutterable, unbelievable… the fuzzy unlikely seems to become the mellow likely

…probably even before we spell like.

 

“Sometimes we need a wise guide to peel back the ceiling of our lives to remind us that infinity never places any limits on our skies.”
― Curtis Tyrone Jones

 

O temă specială săptămâna aceasta,

 

Nice topic this week on the Daily Post,

Weekly Photo Challenge – Unlikely

 

 

 

Chiar îmbrățișare…/ Cute bear hug

 

“Share, care, hug like a bear.”
― Amy Leigh Mercree

 

De te-mbrățișez
și-apoi te visez,
tu chiar să nu-mi spui
că nu prea mă crezi…

Din gânduri, cuvinte
și-aduceri aminte
tu chiar vii drăgălaș
și-mi semeni cuminte

Iar eu jucăuș
te prind chiar acuș
chiar de-ți mormăi blană
iar tu-mi murmuri pluș…

 

If I hug you so tight
and then dream all my night
I hope you will say
that it is all right

From thoughts, recollections
words and reflections,
I draw you so near
showing affection

And I’ll hold you so snug
and just give a short shrug
if it’s fur or it’s plush
in this cute bear hug…

 

 

 

Imagini deosebite pe Poteci de dor, cea cu pufoșii contemplativi mi s-a lipit de suflet, mulțumesc pentru joacă. 🙂

Cântecelul…  pare puțin trist, dar Winnie the Pooh chiar nu e, dimpotrivă, pufos ca întotdeauna.

Și, desigur, încă o imagine de primăvară… chiar în ton cu îmbrățișarea jucăușă, petale zburlite de parcă oarecum abia ieșite din hibernare.

 

😊😊

Special images on Poteci de dor, the one with the thoughtful hugging bear stayed with me (and if I may try a translation for the blog’s name, it could be „Along paths of longing,” which I hope does justice to the place itself there, funny moments, nostalgic too… any way it may be, always nice to read and see the Wednesday photos!). Thank you for the invitation to play. 

The little song… seems a bit sad, but Winnie the Pooh really isn’t, on the contrary, fluffy as ever.  🙂

And, surely, adding another lovely image here, in tune with the dreamy hug above, petals somehow  seeming to have barely left… hibernation days behind.

 

Nic💮le

 

Vară, vișine și zmeură-vis…/ Summer, sour cherries and sweet raspberry dream…

 

“Dream delivers us to dream, and there is no end to illusion.
Life is like a train of moods like a string of beads,
and, as we pass through them,
they prove to be many-colored lenses
which paint the world their own hue. . . . ”
― Ralph Waldo Emerson

 

Iulie.

Hărnicie, jucărie… multă și dulce-acrișoară. Și soare… mult și auriu.

Când vișinele ochioase dansau printre ramuri, Nikon-ul avea mult chef de ștrengării, iar eu… printre bobițe și raze, pentru că deh… soarele de aproape-apus zbughea printre frunze într-un fel…

…festin de roșu transparent pân’ la sâmbure, verde în nuanțe de cald și mult luminos.

 

July.

Playfully picking the sour cherries… many and luminous red. And sun… much and golden.

When the radiant cherries were dancing through the branches, the Nikon was in quite a mood for taking cute shots, and I was playing hide and seek with the rays and the red beads, well… the almost-sunset light was prancing through the leaves in a way…

…a feast of transparent red, all the way through to the stone, green in warm hues and much brightness.

 

Cum a continuat?…

Până dincolo de transparența sticlei, a cristalelor de zahăr și a roșului, nu neapărat vișiniu, aranjându-se grațios în borcane, ca-ntr-un vârtej de culoare și soare.

Tare mult mi-au plăcut câteva bobițe de zahăr parțial topite simpatic, de parcă știau că pozez într-o veselie vișinie, au rămas în cadru sclipitor minute bune.

 

How it went on?…

Up until beyond the transparency of the glass, the sugar crystals and the red, not necessarily dark, finding their place gracefully in the jars, as in a swirl of color and shine.

I loved  a few cute sugar crystals, partially melted in a… sweeter way, as if they knew I was trying to capture their beauty, they stayed in a sparkling fashion moments in a row.

 

Iar partea a treia… zmeură.

Sunt doi ani de când am fotografiat zmeură ultima oară, îmi era dor. Iar acum…  foială delicioasă de dup-amiază senină printre bobițe servind porții sănătoase de raze și-mpodobite vesel cu clipe de vară.

 

And round three… raspberry.

It’s been two years since I last took photographs of them, I missed that. And now… delicious afternoon spree among beads helping themselves with big spoonfuls of rays, and wearing a cheerful garment of green summer seconds serene.

 

Și vis.

 

And dream.

 

Boltă de lumină împânzită cu sclipiri roșii neastâmpărate…

…din ordinul „gustos”, din familia „oare de ce strălucim așa”, altoită generos cu hărnicie, jucărie.

Multă și dulce-acrișoară.

 

A ceiling of light blobs interspersed with red frisky drops…

…from the „so yummy” order, the „how come we glisten like this” family, grafted generously with fuzziness and play.

Much and luminous red.

 

Și era să uit, preferata mea.

🙂

And I almost forgot, my favorite.

Spring Quotograph… and dreams

 

 

Auriul luminii dintr-un cer somnoros,
s-a trezit la culoare,
la dans vaporos,
și îmbină miracol de îmbrățișare
cu fire de verde
de vis,
și de soare

 

The gold from the sun in the skies, and its sleep
has awoken to color,
to delicate sweep,
entwining a miracle of graceful embrace
with sweet blades of bright,
of dream
and caress

 

“The mind was dreaming. The world was its dream.”
Jorge Luis Borges

Cascadă de clopoței… /Purple bells waterfall

 

 

Clopoței, trompețele…  festin cald de culoare
înflorind cascadă de soare

 

Little bells, little trumpets… a warm feast of color
abloom in a sweet waterfall

 

„[……]

I keep my gratitude in my smile
A glistening waterfall in the sun
Gently splashing at that person
Who made me happy for some reason

I keep my sensitivity in my hands
Reaching out for your wet cheek
Holding you, with all the love
The love I want to share, and feel

I keep my passion in my writing
My words breathing like fire
Screeching against an endless road
As I continue to be inspired

I keep my simplicity in my soul
Spread over me like a clear sky
Reflecting all that I am
And all that’s ever passed me by

And I hope you will look
Beyond my ordinary face
My simple, tied hair
My ordinary tastes
And I hope you will see me
From everyone…apart
As I keep my beauty
in my heart.”
Sanober Khan

 

Când lumina transpare, răsar șoapte din soare…

 

When much light falls like snow, the sun whispers aglow…

 

“There is a waterfall in every dream. Cool and crystal clear, it falls gently on the sleeper, cleansing the mind and soothing the soul.”
Virginia Alison

Zâmbet îmbrățișare…/ A smile of plush

 

“A smile is the most beautiful
colour in the world.”
― Xingyun, A Life of Pluses and Minuses

roses that rise...

răsare în dansul aprins în privire
un zâmbet cald și plin de iubire…

pe culmi de poveste și arc de culoare
surâsul plutește cuprins de candoare
rouă de stea misterios îl străbate
presărându-i sclipiri pe gene, pe pleoape…
argint de lună nopțile-i scutură
și aripi de nor pe frunte îi flutură

înger de vis cu chip de lumină,
zâmbetul lunecă spre zarea senină
mări și oceane tainic străbate
țărmuri și șoapte, nisipuri curate…
maluri de ceas și clipe atinge
ploi și ninsori, cu raze le stinge,

iar pe munții de soare îi face să zboare
peste câmpuri de zâmbet îmbrățișare…

(fotografii făcute la început de toamnă)

the light in the shade

 

in the eyes’ lovely dance, sweet like a dove,
it’s shining so soft, a smile full of love… 

on hills of much rhyme, glowing with grace
the beam is afloat, caressing the space 
star dew serene it secretly flashes
a sprinkle of dazzle on eyelids and lashes…
silver of moon, the nights seem to sigh,
with long cloud wings on foreheads of sky

angel of dream, its face full of light,
the smile is gliding gently and bright
over horizons, oceans and seas
faraway sands, the shores and the breeze…
margins of time and seconds it knows
its rays deeply lulling the rain and the snows,

and the mountains of sun astir in a rush
can fly over fields in a smile of plush…

(photos taken in early autumn)



Sau, în loc de zăpadă, Decembrie colorat… cu petale de septembrie?! Și zâmbet!
Și, câteva alte și alte plutiri minunate… 
(poate amintindu-ne filme precum „Ghepardul”, sau actori precum Claudia Cardinale)

Cred că am zărit și zâmbetul Giocondei…

🙂

Or, snowless December abloom… with September petals?! And a smile!
And some other and other wonderful scenes…
(maybe remembering films such as „The Leopard”, or actors such as Claudia Cardinale)

I think I caught a glimpse of Mona Lisa’s smile, too…