Arhive etichetă | eternity

Summer Quotograph… and happiness

 

 

iubește clipa ca pe-un val frumos
minute-ntins în zare
luminos
iubește-o ca pe-o stea sau o petală,
sau ca pe-o treaptă
dintr-o scară
în spirală…

iubește-i aripa și zâmbetul
culoare
și fiecare pas
pășind a sărbătoare,
iubește-i inima bătând a soare
și etern
printre secunde modelând
un drag desen

iar de va fi să uiți, fie și-o clipă,
s-o iubești,
ea-n aer doar minuni va contura
să-ți amintești

 

love every moment like an amazing wave
minutes for miles, effortless
and brave
love each as if it was a star or a caressing flower,
a winding step that spirals
up a tower…

love its white wing, and its prismatic
beam
its every trace
treading suave like in a dream,
love deeply all its heart beating of sun
and ever
through seconds etching dearie
endeavor

and if you were to fail to love it, the moment
burning ember,
will fill the timeless air with wonderful
remember

 

Anunțuri

Pași colorați de aprilie…/ April-colored steps (2.)

 

“It was such a spring day as breathes into a man
an ineffable yearning, a painful sweetness, a longing
that makes him stand motionless,
looking at the leaves or grass,
and fling out his arms to embrace
he knows not what.”
John Galsworthy, The Forsyte Saga

 

Acum două săptămâni, început de aprilie soare, mă plimbam puțin rătăcit pe alei de mijloc de primăvară, pași care mai de care mai galbeni-ram sau mai albaștri-petală, mai aprinși.

Pe cățelul Abanos vi-l mai amintiți?!

Ei bine, partea a doua e plină și ea de culoare, petale și soare… (of, rimele astea cum se potrivesc ele-așa, de la mama natură, pfiu 😊 )

 

Two weeks ago, beginning of April and sun, I was walking a bit wonderingly on alleys of midspring, steps of much flower-yellow or petal-blue, of much brightness.

The dog called Ebony… do you remember?! 

Well, this second part it’s still full of color, petals and sun… (and the cute brackets here happens because in the Romanian version these words rhyme as if from Mother Nature, phew…😊 😊 )

 

Sinceră să fiu, magnoliile nu mi se apropie de suflet prea lipici. Sunt Frumoase, Elegante și cumva Discrete, în ciuda modului în care Atrag atenția (majuscule menite să arate ceea ce mă fac să simt : )) ):  „Wow, a înflorit un copac! Dar ce flori imense! Intense! Ce petale… din plin!” Dar, cumva cumva, nu vorbesc dialectul meu preferat de nuanțe și transparență. Se pare că tot florile de pădure, sau cu iz a pădure sau câmp, sunt ceea ce-mi sclipește mie mai aproape, mai cald.

Și totuși, magnoliile…

Ca o întrebare. Sau ca un răspuns? Mi-au părut un pod peste zile. Peste așteptare. Peste adierea nehotărâtă de primăvară. Și peste raze de timp încurcat în secunde. În umbre și dimineți. În pași. Lumina le-a îmbrăcat atent, n-a scăpat nici o fibră sau mugur. Nuanțele au prins strălucire și-au zis.

 

To be honest, magnolia flowers don’t necessarily stay glued to my heart the moment I lay eyes on them. They are Beautiful, Elegant and somehow Discrete, in spite of the way they catch your Attention… (capitals because of the way they make me feel : )) ): „Wow, a tree in full blossom! But what flowers… immense! Intense! What petals… so full!” But, still, they don’t speak my favorite dialect of hues and transparency. It seems forest flowers, or bearing that forest or meadow air, are what sparks closer to me, warmer.

And still, the magnolia…

Like a question. Or an answer? I felt them as a bridge over days. Over waiting. Over the hesitant spring breeze. And over rays of time entangled in seconds. In shadows and mornings. In steps. The light dressed them carefully, didn’t miss any fiber or bud. And the shades shone and spoke.

 

Apoi, culoarea lalea. De departe, apropierea explodează a vis. Picături de lumină intrând în dans fermecat, izbucnire de senin. Ploaie cu stropi de soare, sclipiri… aer purtând o mantie de mătase, iar frunzele, iarba… tonuri de verde vioi.

Ați auzit vreodată povestea unei lalele? A unei flori?

Începe cu… „A fost odată ca întotdeauna” și se sfârșește… niciunde, doar este. Sau poate… „Au trăit fericiți până la adânci tinereți”?! Pentru că… pare că o baghetă magică o zvârle în lume, o colorează și îi dă ritm și rimă, iar apoi floarea se rotește spre soare. Sosire și nuntire clipă de clipă. Mult cântec de dor.

 

Then, the color tulip. From afar, the closeness explodes full of dream. Beads of light dancing magically, bursting of serene. A rain made of drops of sunlight, sparkles… air wearing a mantle of silk, and the leaves, the grass… tones of happy green.

Have you ever heard the story a tulip has to say? A flower?

It starts with… „Once upon a forever” and ends… nowhere, it just is. Or perhaps… „They lived happily ever before”?! Because… it looks like a magical wand flings the flower into the world, gives it color, rhythm and rhyme, and then the petals spin beautifully  into the sun. Kinship and arrival moment after moment. Much eagerness and song.

 

O apropiere  între elementele firii… ca un puls. Esență de soare. Trebuie doar s-o lăsăm să ni se facă simțită. Să se rostească. Printre raze și nori,  noapte și zi, cald și rece, pământ și cer… îmbrățișare de basm.

Vis… strecurat printre pași, răsărind anotimp și cărare.
Viața… făcându-și miraculos cuib, în fiecare colț și făptură.

Zbatere imperceptibilă de lumină și cald, atingeri adiate, dezordine aparentă, minuni ascunse la vedere, bucurie… O joacă de-a v-ati ascunselea cu eternul care ne pune să numărăm clipe poate doar ca să ne facă să căutăm acel ceva anume, mereu la noi.

Să-l redescoperim în noi înșine.

 

A tight togetherness among the elements… like a pulse. Essence of sun. We just have to allow it to make itself felt to us. To utter itself. Through the rays and the clouds, the days or the nights, earth and sky… heavenly hug.

Dream… springing through steps, giving bloom to seasons and paths.
Life… building its nest miraculously in every corner and creature.

Barely noticeable throb made of light and warmth, breezy touches, apparent disarray, deep mystery hidden in plain view, joy… A hide-and-seek game with eternity urging us to count the seconds maybe just to make us search for that certain something, always with us.

To rediscover it within ourselves. 

 

Cât despre ninsoarea care a atins între timp… of. Crengile cu petale-fulgi de acum două săptămâni… mie încă îmi sunt. Un zbor… nu puteam spune unde sfârșesc ramurile și unde începe cerul.

Ca aripi de înger…

Dacă cei spiridușii din al meu cap mereu spun despre toamnă… să nu cred niciodată că vine, ci doar că trece, atunci despre primăvară… 

 

As for the snow that’s happened since then… uf. The branches with petals like snowflakes two weeks ago… to me they still shine in the gentle spring breeze. Then it felt like I couldn’t say where the boughs ended and the skies began.

Like angel wings…

If the cute elves in my head always tell me about autumn… that I should never believe that it comes, but that it just passes, then about spring…

 

Una dintre poveștile mele preferate, Rapunzel (celelate două fiind Degețica și Frumoasa și Bestia, toate colorate cu floare)… ei bine, un cuvânt în engleză din textul de mai sus mi-a amintit de filmul de desene animate pe nume Tangled.

Comic și colorat, cu aromă jucăușă de (primă)vară. Vizionare plăcută!

🙂

One of my favourite tales, that of Rapunzel (the other two being Thumbelina, and Beauty and the Beast, all three flower-colored stories)… well, translating above, the word „entangled” made me remember the cartoon.

Funny and colorful, with a cute taste of spring and summer. Enjoy!