Arhive etichetă | flames

Fields of fluffy fun…/ Fire de frumos

 

“With all colors combined the world shines” 
― Arefin Bashar Arif

 

Can you see time’s fingers? Feeling the field’s forehead, or the clouds’ puffy face?

Can you hear the sky’s faith in the fine fabric of flowers? And the fresh fragrance of fruits or the feathery flutter of fairies… flakes of delight?!

Can you taste the flavor of each filmy flash of fire within every fabulous fiber of life? Can you savor its flames? Or its feeble flicker?

And the air’s far flow, foreign but familiar, can you sense it? Fluid and free fate, forever a feast?…

 

I think I have discovered that words starting with the same letter… well, they somehow form… like a „family”?! 😳

And I also believe Frank’s challenge at Dutch goes the Photo! this week offered me the perfect moment for a bit of such… fluffy fun? 😊 The photos were taken last year at the end of May, cute fiery petals in the green.

Written for Tuesday Photo Challenge, Week 120 – Field

 

Cred că am descoperit că, într-un mod minune cumva, cuvintele care se întămplă să înceapă cu aceeași literă formează… un fel de „familie”? Și, pe de altă parte, cum nu pot spune c-aș crede în întămplare sau coincidență, voi presupune că sunt într-adevăr înrudite. Undeva acolo printre firide de timp și trecere, cuvinte care vibrează la fel… Flori, frunze, fire, fibre, fulgi, fărâme, frânturi… felii, firimituri… flacără, foc, fierbinte… frumos, pufos… formidabil, fantastic, fabulos…  😊😊

Iar provocarea de săptămâna aceasta pe blogul Dutch goes the Photo! a fost momentul perfect pentru  joaca asta pufoasă. Printre câteva fire de frumos, poze făcute anul trecut la final de mai. Petale de mac care parcă… luaseră foc. 😳 

 

Fervor unfolding… fuzzy film in a fearless frenzy? Like a flimsy flag or a scarf making a frown fade while finding their breeze. Fearsome fever fringed by the soul’s fragile fluff, feeding on its first and final force, no fret or fuss… Fortune finding its way through us. Our forgiving, our forgetting, the flooding, the forging… the future.

No fee, no fare, no fine… neither false, nor fake, no flaw or fault or foul play…

No failing, falling… just faraway flight framing the infinite, lost and found… fondly unfurling its fullness.

Now… can we follow?

 

Nic🍀le

 

 

Draga mea Phoenix…/ My dear Phoenix

 

“Wise is the one who flavors the future with some salt from the past.
Becoming dust is no threat to the phoenix
born from the ash.”
― Curtis Tyrone Jones

 

De fiecare dată azi, în ultimii trei ani, draga mea Phoenix întinde aripi flacără și regăsire. Și își ia zborul.

Și în acest an e aici. Zvârcolind a văpaie și cer. Aprinde petale și nuanțe, luminează umbre și revarsă foc. Arderea ei este cântec, iar devenirea, refren.

18 iunie mereu șoptește cum e să fii Phoenix.

Cum zbaterea ei zămislește pană ca desprinsă din trăire și retrăire, rescriindu-se a nou din cenușa propriei ei răscoliri.

Fiecare gând, rând, cuvânt… reiau ciclic aceeași poveste. Și totuși alta. Reconfigurează piesele aleatoriu și totuși previzibil, puțin la fel, puțin diferit… Labirint printre sclipiri, reveniri, uimitoare alchimie și salt.

Și-mi foșnește a treaptă mai înspre mine. Mai adăpostit, dar mai dezvăluit.

Și-mi cuibărește toată necuprinderea în zori de chihlimbar.

Doar de lună șoptiți.

 

Each time today, over the past three years, my dear Phoenix has been spreading its fiery wings of song.

This year it is here again. Swirling of flames and sky. Setting petals and mystery hues on fire. Her burning is a poem, and its becoming, the rhyme.

June 18th always whispers about how it is to be Phoenix.

How every flutter breathes new life into the magical quill plucked from its very own being, only to rewrite itself anew from the ash of its own burst.

Every thought, word and line… tell the same story like in a cycle. But still another. Pieces reconfigured randomly and still predictable, a bit the same, a bit different… Labyrinth among sparkles and flickers, amazing alchemy and leap.

And it rustles onto steps towards myself more. More sheltered, still more revealed.

And it nestles all the expanse into an amber dawn.

Hummed only by the moon.    

 

 

***

Val măturând îndoiala,
mângâind oboseala și timpul…

val de departe și cald
aprins
colorând anotimpul

 

Unde susurând a lumină,
a magic tărâm și aproape…

unde vălurind a spirală
arzând
în petale de șoapte

 

Secunde năvălind din netimp,
prin zi și culoare, prin mers…

secunde ca o dâră de cer
trasând
o cărare, un sens

 

Arderi de clipe atinse
de-o mână sculptând neînvins…

arderi ce vin și ce trec
în val
după val de aprins

 

A wave sweeping doubt away,
lulling tired eyes and long days…

a wave of farness and warmth,
on bright painted seasons
and rays

 

Ripples that murmur red hues,
magical realm so close…

ripples spinning long spirals
breathing deep sighs,
burning rose

 

Seconds dashing from space,
over the colors, the ride…

seconds like trails of bliss
cutting new pathways,
new tide

 

Flames of passing caressed
by a loving hand, sculpting yearn…

flames that come and then go
wave after wave
of sweet burn

 

Nic💛le