Arhive etichetă | flight

Drumurile mele și tu…/ Mis caminos y tú (My pathways and you)

“your hand
touching mine.
this is how
galaxies
collide.”
― Sanober Khan

 

Ascult aerul plin de culoare
și inspir nuanțele zilelor,
melodia luminii rotește cald sufletul
iar vântul, cheile clipelor…

Porțile timpului încet se deschid
lăsându-mi pașii să zboare,
s-atingă cărarea ce duce spre maluri
mângâind amintiri călătoare

Mătasea din valuri, cerul și norii
mă strigă cu glas ca din vis,
murmurând cuvinte de tine
desenând în ochi paradis…

Ca într-un basm, stelele cântă
sclipind curat a rubine
încât toate zilele, nopțile, drumurile
mă duc minune spre tine

 

Yo siento el aire coloreado
y respiro sus tonos suaves,
el canto de luz toca mi alma
y el viento gira las llaves…

Las puertas del tiempo se están abriendo
revelando mis pasos errantes
que buscan el sendero hacia el mar
a traves de recuerdos de antes

Las ondas sedosas, el cielo, las nubes
llamándome con la voz de mis sueños
susurran palabras vestidos de ti
haciendo mis ojos serenos

Como en un cuento de hadas, las estrellas brillan
y bailan bellamente así
que mis días, mis noches, todos mis caminos
lentamente llevan a ti

 

I listen to the colorful air
and breathe in its hues like a breeze,
the tune in the light touches my soul,
the wind turning the keys…

The gates of time slowly open
revealing my wandering quest
seeking for the path to the sea shores
through memories that pour from the past

The silky waves, the sky, the soft clouds
keep calling with the voice of my dream,
they murmur words made of you
making my eyes so serene…

Like in a fairy tale, the stars burning bright
are dancing, shining anew,
so all my days, my nights and my pathways
can freely take me to you

 

 

 

Încercări repetate de-a lungul timpului, de a învăța și folosi limba spaniolă mai mult și mai bine…  care au prins contur vara 2017, cu pași înspre toamnă. Neașteptat și minunat contur, după vacanța în Spania, un septembrie puțin mai rece și… într-o zi de vineri a plutit, zbor lin de vers și vis în spaniolă. Experiență atât de nouă, de parcă am deschis o ușă și am pășit pe un tărâm necunoscut. Poezie-călătorie, survolând jucăuș dicționare, desigur, deși firul curgerii… neîncadrabil la nici o literă, categorie sau conjugare. Iar apoi, meandrele drumului prin traducere, rimă și ritm în română și engleză, ușor curgător… călătorie-bucurie. Un tempo și puls ca din inima unei plutiri, dincolo de formă sau număr de silabe.
Senzație liniștitoare, de imagini și cuvinte – corabie, iar oceanul… valuri rozalii sau înstelate unduind liniștit înspre soare.

😊

Several attempts over the years, to learn and use Spanish a bit more and better… but which took a more definite contour for me this summer autumn 2017.  Unexpected and wonderful contour, after the August holiday to Spain, a little colder September days, and one Friday… soft flight through verse and reverie in Spanish, too. Entirely new experience, as if opening a new door and stepping onto an unknown realm. Flipping and leafing through dictionaries, naturally, though the flow… not falling under any letter, category or conjugation. And then, the meanderings my path took in translation… lovely surprise as well.  We usually say „lost in translation” but now it seemed more of a „found” or „regained,” rhyme and rhythm … streaming smoothly into English and Romanian. It felt like from the warm heart of a dreamy flight beating beautifully beyond any form or number of syllables.
Feathery feeling from images and words – sailboat,  and the ocean… coral and seashell pink waves, or starry, gently rippling towards the sun.

 

Nic💖le

 

Anunțuri

Spring Quotograph… and gentle wings

 

 

Dup-amiază reverberând magic și-albastru…

prin foșnet de alb
șoptind
zâmbet cald

 

Afternoon ripples of magic and blue…

through soft rustle of white
warm smiles
of light

 

“Every intoxicating delight of early spring was in the air. The breeze that fanned her cheek was laden with subtle perfume and the crisp, fresh odor of unfolding leaves.”
Gene Stratton-Porter, The Song of the Cardinal

Reverie de topaz…/ Topaz reverie

 

“If you never dream of flying,
then you’ll never wake up with wings.” 
― Natalie Kendall

 

De ani de zile mi-am dorit să hrănesc pescărușii. Din zbor!
Din zborul lor…  rotocoale jucăușe în jurul feribotului brăzdând catifeaua albastră.
Și zborul meu… lăsând gânduri rătăcite undeva în urmă.

 

For years I dreamed of feeding the seagulls. In flight!
Their flight… playful circles around the ferry plowing the blue velvet.
And my flight… leaving stray thoughts far behind.

Dar să-ncepem cu-nceputul. Erau peste tot. Unii răbdători, aliniați ca la start….

 

But first things first. They were everywhere, some lined up very patiently….

 

..iar apoi plutirea, planau, se avântau, strigau, străluceau și… priveau. Curioși tare, dar ochii senini. Era clar că știau povestea mai bine ca mine. Eu… nu știam ce să fac mai întâi, drumul nu durează mult, deci… fuga, fuga.

 

…and then the floating, they were hovering, soaring, crying and… watching. Such curious eyes, but serene. Clearly, they knew the story better than me. I didn’t know what to do first, the ferry trip doesn’t take long so I had to make haste.

 

Ingredientele momentului? Soare puternic, albastru intens, concentrare relaxată, sau invers, și…

 

The moment’s basic ingredients? Much sun, intense blue, focused relaxation, or the other way around, and…

IMG_1621_ed1

 

…pufuleți!

Fără elementul de bază, și anume pufoșeniile ușor sărate, ușor crocante… păi ce, mă băgau ei în seamă?! Iar eu aveam planuri mari.  Să-i și „hrănesc”, să-i și admir cât mai de-aproape… și mai ales, să-i prind în poze. Și poate să pălăvrăgesc cu ei un pic, de ce nu? Și erau de-o finețe…

Credeți că dacă mi-au prins puțin degetele cu ciocul am simțit ceva?! Nici vorbă, se serveau grațios. Eu priveam stânga, dreapta, poate vine vre-unul, iar altul vâjjj… peste pălărie, își prelua pufarinul adulmecat din seninul abrupt.

 

…corn-puff snacks!

Without those salty-crunchy fluffy little snacks… they would have certainly ignored me. And I had big plans. To „feed” them, to admire them closely and… to snatch photos. And maybe to have cute small talk, why not?

And they were so delicate… Do you think that, if they caught my fingers with their beak, I felt anything?! No way, they were so graceful. I looked left, then right, maybe one of them would come, when another one whizzz… would snatch the puff over my head, out of the very blueness.

Deci, poze! Cât mai multe și… mai albastre cu alb! Deși n-aș putea spune că vântul a căzut ușor la pace cu pălăria mea de soare, iar tangajul, razele, vânzoleala de peripeție… deh, nostim de aventuros.

Mi-au plăcut mult cei care se odihneau pe balustradă. Mici statui. Am încercat să-i prind ca fundal cufundat în tăcere, în contrast cu spuma divină pulsând turcoaz.

 

So, photos! Many and… blue and white! Though I couldn’t say the wind and my hat were best friends, and the pitching, the rays, all the fuss of the adventure… well, fun run.

I loved the ones resting on the railing. Miniature statues. I tried to capture them as a background sunk in deep silence, in contrast with the divine foam throbbing turquoise.

Și, am reușit. I-am prins și răs..prins în multe momente, iar ei… m-au desprins de real, cu zborul lor alungit, spărgând perdeaua de lumină și cald, ochii expresivi ațintind drăgălaș și aripi de-o eleganță vecină cu zarea. Și nici vorbă de vreo… exagerare.

 

And, mission accomplished. I managed to take the lovely photos,  and they… managed to untie me from reality, long flight breaking the curtain of light and warmth, cute little eyes, slender wings, elegant like the skyline. And… no exaggeration intended. 

 

Nu doar jumătate de oră, ci patru, cinci ore, pe zi, de-aș putea petrece așa,

tot prea puțin s-ar numi.

 

Not half an hour, but four or five hours a day to be able to spend like that

would still be too little.

Reverie… în alb și albastru topaz, resimțită  ca o pășire într-o lume… pufoasă și caldă.

Curată.

 

White and blue topaz reverie, as if stepping into another world… soft and warm.

Pure.

 

Albastrul se juca cu privirea mea, când de un azur lucios, când de un bleumarin adânc. Un drum de doar câteva zeci de minute, dar de acum,  doar dacă închid puțin ochii, pot auzi murmurul valurilor, pot vedea plutirea… Pot atinge întinderea și zborul.

Apropierea de sosire… nu prea sunt cuvinte. Poate doar că o bucată din sufletul meu este încă acolo, alunecând alb-albastru printre bătăi de aripi și raze.

 

The blue was playing with my look, shiny azure trails, or deep navy blue. Not a very long trip, but now, if I just close my eyes for a few seconds, I can hear the murmur of the waves, I can see the foam… I can touch that expanse and the flight.

The arrival… words fail me. Maybe only the fact that a piece of my heart is still there, sailing snoothly among sun rays and wings.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Valuri rostogolind spuma, sunet de motoare, liniște… secunde perfecte sfidând timpul.

 

Waves swelling the foam, the sound of the engines, peace… precious seconds defying time.

 

Ei bine…

…uf.

 

Intenția mea inițială a fost… reverie în două părți, două felii de albastru, dar apoi m-am gândit, experiența  a fost un tot unitar pentru mine, senzație unică și… legato. Atât de curgătoare…  de aici și frumusețea ei. Așadar… postare plutitoare și mare. Sper doar că v-a plăcut.
🙂
Initially I meant… two-part reverie, two slices of much blue, but then I thought, the experience was a complete whole for me, the sensation unique and… legato. Smooth and so flowy… hence its  serene beauty. That is why… flowy long post. I really hope you enjoyed it.

 

My dear Phoenix

 

“There are times when a man has need of the open heavens
to compass his thoughts.”
Kathryn Worth, They Loved to Laugh

 

Acum un an, Draga mea Phoenix strălucea colorat și aprins, ca din eter.
Aripile păsării de foc… mereu întinse,  zborul… impetuos dar senin.
Călătoria… o ardere vie.

***

A year ago, today, My dear Phoenix was shining colorfully and bright… as if by magic.
The fire bird… nobly ablaze, its flight… fervent but serene.
The journey… the burning life.

through golden flutter it floats
soaring tenderly towards purple skies
on wings of thought it emerges
and cold it falls into deep seated highs
it gazes candidly forwards
with feathers of sun and of fire
and yields from softly burnt souls
foamy flames anew rising higher

it arrives, it alights, coming alive – awaited for a very long time
it appears, reborn from the burn, …from deep abrupt inner chime

pouring forever into dreamy eyes
it casts long gone sparks to the world
it puts a blaze upon smoldering cries
its song, the chant of a bird
the old giving birth to a new beginning
the past embracing the now
magic arising from earth through the air
from essence of time, ..sacred bow

it rushes, it climbs, from fire it surges – awaited for a very long time
it shows, reborn from the burn, …from deep abrupt inner chime

it touches my life with its velvety wing
caressing my heart in its flight
it dresses my soul like the words of a king
and heaves into the night
it travels abysmally, horizons and suns
smoothly revived from my dream
fading away into blue morning buds
to bear my blossom serene

it reaches, ascending from silence and ashes – awaited for a very long time
it flies, reborn from the burn, …from deep abrupt inner chime

t/here... and t/hence

Urzeală diafană…/ Delicate fabric

 

“An eternity is any moment opened with patience.”
Noah Benshea,
Jacob the Baker: Gentle Wisdom
For a Complicated World

Fire de galben și aer de puf
străbat prin

urzeală de verde

petale de clipe
și zbor viu de soare
cu raze din zâmbet

de floare…

***

Fibers of yellow and air of satin
streaming through

fabric of green

petals of time
in the flight of an hour
and rays in the smile

of a flower…

Momentul în care mă arunc în culoare
cuprinde în el curcubeu
de răstimp

la fel cum din ochii privindu-mi în suflet
transpare îmbrățișare

***

The moment I dive into a color
embraces the rainbow
of time

the same as the eyes caressing my heart
strings of soul entwine

 

“There is only Love – and Stories. All else is but a shadow dream.”
Vera Nazarian, Cobweb Forest