Arhive etichetă | fractions of a second

Cute Quotograph… and temporary blue buzz

 

 

Bondarul cu aripi de albastru în ape…
La umbră, aripi negru – abanos… la soare, sclipind culoare – splendoare.

 

The blue-winged bumblebee…
In the shade, black wings like ebony… in the sun, sparkling in marvelous blue brightness.

 

Buchet perfect, bâzâitor de magie albastră în zbor color… pe cât de încântător, pe-atât de trecător. Chiar și așa, acum… mijloc de noiembrie cu bondar de final de august la rever.

L-am și căutat puțin, fotografii diverse, dar toate… albastru bondăresc.  Sau chiar… violet.

 

😊

Perfect bouquet buzzing magically blue in colorful flight… cute temporary delight. Even like this, now… mid November wearing a cute end of August bumblebee in its lapel. 

I also googled it a bit, quite many photos out there, all of them… bumblebee-ish-ly blue. : )) Even violet, too.

 

Minune trecătoare prin moment, și în nuanțe noi pentru mine. M-am bucurat mult că l-am observat, asortându-se în contrast cu zâmbet de roz, fire de verde și raze de amiază de august, iar acum… perfect încadrabil la provocarea de săptămâna asta de pe WordPress Daily Post, Temporary.

 

Fleetingly brief blue bumblebee moment for me, new hues too. I was very happy I could catch its buzzing flight over the pink petals, green blades, early August afternoon sun rays, and now… feeling perfect for this weekly Daily Post Photo Challenge – Temporary.

 

Magie cât se poate de vie scăpărând albastru metalic de fracțiuni de secundă prinse din pas de foială,  negru-bleu printre roz-verde și… dispărând fără s-anunțe de fel. Telefon, aparat foto și ochii… cât zarea! Îl urmăream înde..departe, cât de aproape permitea zoom-ul,  minunea pur și simplu savurându-și tacticos prânzul. Silențios concentrat în clipă după clipă…

 

Quite lively and lovely magic, with its metallic blue gloss, fractions of seconds luckily caught on the move, blue-black through pink-green and… then zipping away without notice. Phone, camera and eyes… staring intensely, trying to follow closely but still from afar, as close as the zoom allowed, the blue wonder merely taking its lunch. Silently engrossed in each moment…

 

“Sit here,
so I may write
you into a poem
and make you
eternal.”
― Kamand Kojouri

 

Nic🐝le

 

Cum, e deja mai?!…/ What, May already?!

 

 

Zile și iar zile, după zile și… iar zile. Dar, cu soarele ca maestru de ceremonii, totul arată a sărbătoare oricum am privi. Sunt sigură că primăvara, retrezită la zbor cald și liber, și-a zis…

„Fie ce-o fi, și ce-o ieși! Eu îmi iau acuarelele și… la pictat cu mine! Hai, zilelor, ce mai așteptăm?! Dimineți somnoroase, trezirea, aveți treabă! Și… dup-amiezi amorțite, cum, vă-mbie ațipeala? Of, de parcă nu știam. Noroc de seri, cât de așezat și harnic îmbracă totul în tonuri de moale și cald. Pentru că, da, nu se mai poate, a fost alb ca zăpada, ploi, ploițe, ploi..cele, dar noi… ce păzim totuși pe-aici?!”

Și… ca și cum a știut ea că oricum ar învârti și răsuci petale și tulpini, nuanțe și raze, tot o minune-ar ieși, a-mpodobit elegant și jucăuș tot tot.

Strălucește aerul de-atâta alb. Frumos dincolo de… cuvinte. (Cum? Ce?… Am zis eu ceva?)

 😊 😊 

Days after days… and days, again. And, with the sun as the MC, it looks like a celebration, no matter how you look at it. I’m sure that spring, reawakened to warm and free flight, must have told herself…

„Be as it… May! I’ll just grab my watercolors and… off I run, to paint the air! Well, dear days, what are you waiting for?! Sleepy mornings, time to wake up, you’ve got work to do! And you, dizzy afternoons, say what? Sleepy, too? Hm, then thank you for the evenings, so quiet and diligent, they dress  everything in sweet tones of softness and warmth. Because, yes, that had to change… there has been snow, and rain, showers, drizzles, but we… what on earth are we waiting for?!” 

And… as if she knew that no matter how she spins and swirls her magic brushes over petals and stems, hues and rays, the result will still look like a miracle, well… she adorned everything elegantly and quite full of cheer.

Air so full of white brightness. Beautiful beyond… words! (How? What?… Did I say anything?) 

 

Și-uite așa, un drum liniștit de vreo zece, douăzeci de minute, și cu destinație precisă,  mi se poate transforma într-unul de trei zeci și. Mă-ndrept spre undeva anume cu gândul liniștit, mda, ajung la destinație cam… pe la. Iar apoi, „undeva”-ul meu devine tiptil cumva… altceva. Tiptil tiptil, și rătăcit. Opriri și rotiri, împletite cu foiri de petale și click-uri, toate pe-un afișaj aproape invizibil în joc de raze și adieri. Un „altceva”, altcumva și-altcândva… iar sosirea mi se simte cel puțin interesant. Oarecum de genul retorico-dezorientat, și la modul feminin, pentru câteva fracțiuni de secundă, intuitivo-zburlit… de dincolo de orice hartă și orice sens, de mers, după cum urmează:

„Dar oare când am plecat de-acasă?! Aaaa… azi, desigur. Șiii… oare încotro mă-ndrept?! Hm… aflu eu la un moment dat. De fapt, la un moment… luat.  De valul de alb.

Și-tot-uite-așa… se face și se desface, zi, după zi, și iar zi de… cum, e deja mai?!

🙂

And so, some of my usual ways, that may take ten or twenty minutes, and having a quite precise purpose and destination, can become thirty or more-minute trips. 

I try to get somewhere, thinking… well, I’ll probably get there about this or that time. But then, my „somewhere” somehow gradually turns into… something else. Like on tiptoes, unawares, I end up losing my way through the many stops and turns, petals and clicks, all of them on a display barely visible in the elvish sunny and windy air.  A „something else”, some time else…. and the destination is felt in a funny way, to say the least. Somehow a rhetorical kind of question, for a few fractions of a second, a bit disoriented, and in the feminine gender, intuitively and a bit ruffled … from beyond any map or any sense of direction, as follows:

„I wonder… when did I leave home?! Oh, well… must have been some time today, of course. And… where to?! Hmm, let me see. In fact… let me go. With the flow of all this white beauty.

All in all, so it seems to go, and flow, the days after days… and days again of… what, May already?!

 

“If words were leaves, would you prefer fall or spring?”
Jarod Kintz, This Book is Not FOR SALE

 

“May: the lilacs are in bloom. Forget yourself.”
Marty Rubin