“Only the moon’s smile
can cure the unseen scars of darkness”
― Munia Khan
on fields of planets and dreams, eternally shining around
she bends your thought and your stare, in night’s odyssey gown
smiling, cold and warm, she sheds tears of gleam
floating softly and white, melting clouds with her beam
gliding on the murmur of love, serene and pure azure
she whispers magic and sun, with stars in awaiting allure
to hide in his arms full of sighs, to sing her long lullabies
the shadows ruling his mind to fade away from her eyes
light, beacon and black, tides sweeping the shore
building from seconds and waves, a kiss for his weary soar
it touches your heart and your stare in night’s odyssey gown
on fields of planets and dreams, beloved shining around
pe câmpuri de aștri și vise, veșnic rotindu-se blând
răsfrânge gând și privire, straie de noapte purtând
zâmbește caldă și rece, sau plânge raze și dor
alunecă moale și albă, topind fărâme de nor
pe glasul iubirii plutește, pe glasul seninului drag
ce magic și soare-i rostește, cu stele așteptând-o în prag
să-i vină în brațe de șoaptă, să-i spună povești de culcare
umbrele porților minții pălindu-i în bolți de uitare
lumină adâncă și neagră, maree izbindu-se greu
durându-i cu clipe și valuri, sărut din freamătul său
mângâie gând și privire, straie de soare purtând
pe câmpuri de aștri și vise, iubită rotindu-se blând
