“They would think she was savoring the taste
(blueberries, cinnamon, cream-excellent),
but she was actually savoring the whole morning,
trying to catch it, pin it down,
keep it safe before all those precious moments
became yet another memory.” ― Liane Moriarty, What Alice Forgot
Secundarul atinge magic clipă cu clipă,
cu răbdare punctează
făr’ să facă risipă,
rar tic-tac-ul îi este
cumva leneș
dar iute,
nu se-oprește, nu vrea
nici să stea,
nici s-asculte
Toamna rar se strecoară,
printre pași,
nori,
seninuri…
verde magic topind,
galben soare,
destinuri…
secundarul alene
îi dă harnic minute,
ore,
zile în șir…
doar s-audă
și-asculte
Green tick tack slowing down golden hues speeding up, patient hues drawing seconds,
minutes rushed in closeup,
somehow lazy
but swift,
never stopping, not ceasing
to invisibly pass,
nor be quietly breathing
Autumn slips through our days, and our steps, clouds, blue skies… lovely green melting smoothly, sunny yellows, good byes…
pacing silent tick tack getting ever so near, hours, days flowing by…
“I believe in the immeasurable power of love;
that true love can endure any circumstance
and reach across any distance.” ― Steve Maraboli, Unapologetically You: Reflections on Life and the Human Experience
Verde lumină și sclipiri sărbătorești din brăduțul tot o licărire aurie și argintie surâzând roz bonbon…
Green shine and sparkles as if jumping for joy in a small tree all a silver and golden pink shimmer…
Nuanțe clipocind superb printre ace de pin și clinchet de click-uri, și foială, și pregătiri…
🙂
Hues all in a superb glitter among jingling pine needles, and clicks, and preparations…
Iar eu vă doresc sărbători frumoase, zile cu mult zâmbet și cald și culoare!
🎄🎄🎄
And I am wishing you all happy holidays, full of smiles, warmth and colorful days!
“And that is how change happens.
One gesture.
One person.
One moment at a time.” ― Libba Bray, The Sweet Far Thing
We do not see it, we do not hear
its silent steps
so far, so near…
Its muted voice speaking in hues,
coloring changes,
tinges diffuse…
Each quiet leaf drifts as we speak,
each shy delight
both sound and weak…
The fleeting pulse of each precious beat
both new, fresh and green
and done, ripe and sweet…
It comes as air and passes the same,
we hardly touch it
or gather its name…
Still, we duly feel its soft steady flow,
through raw buds of life
and bright bloom aglow…
Nu se vede, nu se aude în pașii săi moi apare, se-ascunde… șoapte adânci în nuanțe confuze, culori schimbare, tonuri difuze…
Frunza tăcută coboară eteric, orice-ncântare surâde feeric… Pulsul firav din fiece nod și nou, verde, proaspăt și copt, dulce, rod…
Plutește ca aerul și trece prin lume fără atingere, sau chiar fără nume… și totuși e curgere stăruitoare, prin muguri de dor și petale de soare…
Mi-a atras atenția brusc. Ca dintr-un episod de basm rătăcit în calea mea. Și-am fotografiat-o repede cu telefonul. Acum mă bucur mult c-am facut-o.
„Verde, verde, dar… ce nuanță?” mă întrebam. Și… încă mă-ntreb?! Atât de atinsă de dâre de timp!
Fiecare centimentru pătrat… parcă îmbrăcat în soare aprig, vânt șfichiuitor, ger, caniculă… succedându-se acum ca un film pe repede înapoi în ochii minții mele îmbătate de aspectul ei vintage și… drăgălaș? Gânduri și imagini de câteva fracțiuni de secundă, despre cum elementele i-au mărunțit și scotocit orele, zilele… Și iat-o, mijloc de decembrie rătăcit, parcă surâzând, în toată feeria fostului ei… verde?
Ei, și aici e acum! Nuanțe și tonuri. Și tente. Că deh… verdele nu vine pur și singur în întâmpinare. El poate fi și turcoaz, de exemplu, fel de fel de mix-uri albastru verzui, unul chiar supranumit „teal” în engleză. Cumva cred că îl vedem toți în Dashboard-ul de zi cu zi. E acolo în pătrățelul lui, la cutiuța de Text color din panoul minune. Iar eu am încercat să compar, ducând fotografia mea în nuanță de verde buclucaș sus sus și deschizând acea paleta de culori în stânga imaginii, dar deh… cam mic pătrățelul vinovat.
Deci, așa, acel verde… nu chiar verde. Puțin mai spre aqua, sau spre acvamarin? Acel teal? Mentă?
🤔🤔
The green door… clad in time.
It drew my attention suddenly. Like from a fairy tale scene. And I took photos of it, with my phone. Now quite happy I did.
„Ok, ok… green, but what hue?” I was wondering. And… I still am?! So timeworn, but so… elegant!
Each square inch… like dressed in bright sun rays, coarse wind, coldness and heat… coming and going now, like in a film being rewound in fast forward in my mind’s eye, under the influence of its vintage air and cute feel? Thoughts and images in fractions of a second, about how the elements lashed or beat against its fine wooden texture, for days, hours… And here it is, a bit lost, a bit smiling, in all its discreet magnificence almost, and its former wondrous… green?
Well, and there I was! Hues and tones. And tints, shades… Hm… the green does not seem to come pure and… single. It can definitely bring around its turquoise self, for instance, or other such nice mix, blue green, one even called „teal” which I like. Somehow I think we all see it in our day-to-day visits in our Dashboard. It’s up there in its own little square, in the Text color menu. And I even tried to compare and contrast, taking my door photo after uploading up there, next to the color palette, though… uf, quite small that colorful place.
So, yes, that green… not so green. A little aqua, too? That teal? Mint?
Și-uite așa… mă rătăcesc eu printre nuanțe. Tonuri și tente, spuneam, pentru că de-obicei încerc să nu mă las „păcălită” de orice diagramă sau grafic care pare să spună… asta e. Că nu e! Cumva și-altcumva… uf, sunt variante. Și iar nu mă las. Îmi zic, trebuie să existe un numitor comun peste care eu nu prea dau. Că-mi plac toate. Și le mai și suprapun dacă le văd separat. Dar mai puțin contează numele, nu?… îmi tot șoptește pofta de culoare.
Totuși, totuși… revine gândul, dar stai, cum ai să-i spun eu nuanței împricinate prin articol, când mai povestesc prin postare, numele pozelor… comentarii? Deci cum?
Și-uite așaaa, „tot așaaa…” : )) că tot mi-am amintit și-am privit ieri din nou „Calcule după petrecere,” marca Horațiu Mălăele, super comic în acea ipostază bahică!!! (cu mulțumiri către Poteci de dor, desigur) … și-ajung și eu la calculele…le mele cromatice super încâlcite. Și-amintindu-mi acum și de-o expresie dinspre limba matematică pe care am auzit-o prima dată folosită înspre alte domenii aici, pe WordPress, deci vin și adaug… „Dublu uf, chiar că-mi dă cu virgulă nuanța și culoarea asta minunată. De tot!” : )
Și-mi zic… da’ stai, de ce nu-mi pun eu la punct teoria, mai mult decât teoretică, a culorilor!!
Minunate, splendide, superbe… culorile, știm că au o ștință numai a lor. O minune să le privești, filmulețe, tutoriale, explicații… perfect de clare. Chiar dacă de-nțeles și pus în practică… mai puțin. Sau… nu chiar imediat? Ei, cândva, cumva…
Dar de privit, da! Pun și aici. Un preferat.
🙂
And there’s how I lose my way among hues. Tones, tints, I was saying, though usually I try not to let myself tricked into believing any hue chart that I see and that seems to say… that’s it! It sometimes turns out it’s not. Somehow, some way… there are variants. And I go on looking for clues. I tell myself, there must be some common denominator for all these, that I can’t seem to find. And I like them all, take them as they are. They overlap too, if I don’t see them next to each other. But, anyway, that matters less, their names or slight differences, right?!… my color thirst seems to murmur.
But then again, the thought comes… wait, how am I going to refer to this or that in a post, a title, or a caption, a comment… hm.
And so on, so forth… it does not seem to add up easily, this cute funny colorful equation. Doesn’t at all! : )) Like when people mean to refer to the one and the same thing, same reality, but they somehow use different words, although still words trying to mean the same but putting it slightly differently, and even in different languages too sometimes, though that reality is mostly one and the same all the time, phew… (if I reread this now, it may or may not make much sensem so I won’t, I’m sure you all know what I mean). : )
So I tell myself eventually… why don’t I try to watch some professionals, expose myself to some theory. More than just theoretical, it seems. Of colors!!
The wonderful, splendid, fabulous… colors, they do have their very own science, field to prance on, freely but meaningfully too. A pleasure to watch those, tutorials, short videos, explanations… perfect, crystal clear. Although really understanding it and then putting into practice, well, maybe less. Maybe not right away? Maybe some time, somehow. For the time being, intuition takes the wheel, as usual.
But watching, well… fun cozy time! I’m sharing one here. A favorite!
Nu vă uitați că ar fi 8 minute, hm… cumva fac cât două? Iar că e în limba lui Shakespeare… chiar nu prea contează atunci când grafica și explicațiile sunt ca din… desene animate!? Scheme, variante… mai verde-n ochi nu se poate (deși nu mă-ntrebați dac-am „trecut” testul de la final, uf). Doar spune clar titlul, vă rog, Color Theory for Noobs. Exact. Perfect și la.. tentă. : )) Vine de la newbies, eu îl înrudesc și cu dummies, cum am găsit undeva, „very beginner.” Da, foarte… verde.
Deci e clar, m-am blocat. Foială în cerc. Cromatic. Foșnește a tente și tonuri. Iar eu le iubesc pe toate, combinații și seturi, probabil minunat să le poți folosi în practică natural, în design, grafică, artă… le găsesc fascinante. Ferice de cei care le pot memora, recunoaște… ști, învârti la finețe, superb!
Și mi-am mai amintit și de „O poezie de verde” cu ocazia asta. Am scris-o… da, înaintea erei noastre, cu siguranță. Deși… poate unii dintre voi și-o vor aminti recitind-o.
😊😊
Never mind that it is an 8-minute video, it feels like… a 2-minute one somehow? And the graphs, the explanations… like cartoons, playful, easy to grasp really, as a general idea. Grids, variants… more than clearly illustrated (though I can’t say I could „pass” the final little test there, uf). Well, it does say it, the title, … for Noobs. Exactly. I must say that is quite true as far as theory and rules… and me are concerned. And I found this phrase somewhere, „very beginner.” Yes, very… green.
So, quite clear to me, I’m going in colorful circles a bit. Chromatic. Rustling with nice shades, tones… and I love them all, combinations, sets, it must be wonderful to be able to put all those into practice somehow naturally, second nature, in design, graphics, arts… fascinating field. And so happy must be those who can memorize and recognize them easily, using and spinning them at their finest, splendid, really!
And I even remember now, something playful that I wrote once, also wearing green, a couple of years ago, it was, though it feels much more now. I hope you enjoy it, I hope to translate it soon. : )
***
O mică mare zăpăceală de postare, ce mai, dar…
…ca să retușez tabloul amețit, vă arăt ușa cea verde în altă haină. Hm… m-am cam jucat.
A little… big mess of a post now, what can I say, but…
… to bring it to a focus, here’s the green door wearing another piece of clothing a bit. Playful version.
Oricum, lipsa mea de experiență în ale… coordonării profesioniste de culori chiar este în ton cu verdele din titlul postării, joaca mea cu magia coborâtă din curcubeu fiind pur intuitivă.
Al meu „weathered green” de azi este deci, oarecum paradoxal. Și este pentru provocarea cu atingeri de vreme și elementele naturii de pe WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Weathered. A cam ieșit un mozaic din verde pe-aici, culoare, cuvânt.
Și-apoi, am mărunțit puțin și magnifica ușă. Dincolo de timp, de vreme… și de culoarea ei misterioasă.
…în puzderie de cristale, smaralde, sclipiri.
Anyway, my lack of experience, so to say, with professional color coordination seems to „match the green” in the title of this post, my dance with the rainbow magic on earth being purely intuitive.
“And the day came when the risk to remain tight in a bud was more painful than the risk it took to blossom.”
― Anaïs Nin
Când m-am născut, mama a primit de la tatăl meu trei trandafiri roz din grădină. O minune!
Culoare roz m-a fascinat întotdeauna… și caldă și rece, aprinsă dar și discretă, îmi pare desăvârșită. Infinită. Deși, științific vorbind, se pare că… nici nu există 😦 …fiind doar ceea ce rămâne din lumina albă după ce se scoate culoarea verde?! Mda…
Și când te gândești că rozul și verdele se asortează parcă… de nedespărțit.
***
When I was born, my father brought my mother three pink garden roses. Summer joy!
I have always been fascinated by pink… felt it both warm and cold, brighter or deeper in its many shades, it seemed complete to me, like a… full circle. Like infinity. Although, scientifically speaking, they say it doesn’t even exist …being what is left of white light after taking out the green?! Well…
And to think that pink and green somehow obviously match… beyond perfection.
Culoarea mea preferată, cu siguranță, a cărei scurtă poveste e însoțită aici de o melodie pe măsură, în interpretarea unei cântărețe foarte dragi mie… cea mai dragă din acea perioadă. Elegantă și dulce…
***
My favorite color, for sure, whose story is accompanied here by a unique song sung by a splendid singer, my most favorite French artiste. Elegant and so sweet… simply one of a kind.
Totuși, de câteva ori am fost pe punctul de a schimba tema de pe Doar Nicole, am încercat, dar de fiecare dată ceva m-a oprit și.. roz a rămas. Plus întrebarea, …oare cum ar fi viața fără de roz, cum ar arăta?
Fără petale luminoase de trandafiri, crini sau bujori… pantofi și gentuțe roz, creioane, bomboane, baloane, fel de fel… fără nori desenați roz aprins la apus sau răsărit, fără stele de mare… oare cum ar putea fi?!
Cine poate ști, poate doar un pic mai puțin colorată.
***
Still, once or twice I was on the verge of changing the theme on Just Nicole, I tried, but every time something stopped me and so… pink it stayed. And sometimes I even wondered, …how would life be without the color pink, what would it look like?
Without vivid petals of roses, lilies and peonies… pink shoes and purses, pencils, candy, balloons, this or that… without clouds radiantly painted at sunset or sunrise, or even starfish… I wonder what it would all feel like.
Doar Nicole... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.