Arhive etichetă | haos

Cioburi de soare… / Shards of light

 

cu urme de ceață pe talpă de gând pășesc pe cioburi de soare
respir anotimpuri arzându-mă blând cu murmur de umbre,
și doare

cu inima cer, pulsându-mi cuvinte, îmbrac cărare de zbor
unealtă fierbinte cioplindu-mi în minte.. adânc, frenetic,
ușor

cu degete calde și clopote reci străbat tărâmuri de tine
urc trepte de mine, cu zgomote seci, prin haos spre ritmuri
senine

cu ochii închiși de valuri de frig inspir parfum și culoare
fâșii de căldură caut și strig, pășind printre cioburi
de soare

 

with smooth foggy fragments on soles of thought
I step on deep shards of light
I breathe in the seasons burning within, murmuring shadows
and night

my sky-grasping heart, quivering words,
is treading on steep paths of longing
…a sweltering tool carving its stool, well-rooted, wild
and throbbing

with fingers of fire and crisp sounding bells,
I roam on realms of you
I climb stairs of me, dusty but free, from chaos to rhythms
of blue

my eyes tightly shut by raw waves of cold,
I gasp for fragrance and flight
…soft layers of heat I’m chasing to reap, by stepping through deep shards
of light

Dincolo de ..cuvinte

 

Am sorbit din cafeaua fierbinte, neîndulcită.. și aburi de mult vis mi-au atins pe neașteptate dimineața. Aburi ca de somn catifelat ..dar mai lucid si mai treaz ca orice umblare pe  tărâm de concret.

Praf de stele respir și mă respiră. Aș vrea să îl opresc, să mi-l apropii, să îi cuprind blând sclipirea în palme, cu ochii lucindu-mi a stele dansând albastru a cer,  să privesc cum mă privește, cum îmi urmărește plutirea printre pulbere de aștri ce-și scutură magia în sublimă îmbrățișare. Iar razele sale odihnitoare să îmi cuprindă doar aer de inimă, de puls zvâcnind puternic a rugă…

Lacrima e soră cu ..mine, doar e din mintea mea căutându-și inima prin zgomot tăcere de noapte. Pulsul inimii mele e pulsul atâtor zbateri, atâtor căutări cărora chiar nu le-am dat crezare. Acum, a reînceput să-mi bată, ..să îmi vorbească. Și eu o ascult. O rostesc. Dincolo de orice așteptat sau neașteptat contur. Formele se dizolvă în noapte. Inimile noastre la fel. La fel și umbrele…

Dansul este amețitor, dar din el parcă ies alta. Îmi doresc să nu mai gândesc. E obositor să gândești tot timpul. Te consumă. Aș vrea doar să simt. Miracolul care îmi este acestă lume interioară să mă cuprindă fără discernământ și să ființeze prin mine. Picuri de vis pe asfaltul meu griIar cuvântul să mă poarte fără ca eu să-l rostesc.  Să-mi fie rostit prin minunea din mine, din roirea mea interioară, din mintea mea cuprinsă de cald, printre necuvinte dansându-mi pierdut pe alei de zbor, alinându-mi dur drum de rece și crud …spre fluture și spre haos din care țășnesc stele căzătoare.