„Every beloved object is the center point of a paradise.” -Novalis
Freely to fly, simply and softly to love …to unlove not wanting to be more or better than what flutters above, from gossamer threads woven to build a magical entrance a shadow serene
…its murmur and fragrance of a delicate presence
The bestest of loves pure and sweet, the wisest of wishes is born like a spring, from thirst and longing for the scent of soft kisses from air and substance of thoughts and heart quietly rhyming the soul’s soft voice and blood’s
…deep throb in magical timing
Just by unloving, a warm soothing breeze like silk on your skin can bring new brightness into grey skies grown pale and dim being forever, breathing in all, without being without burning, without looking
…without seeing
To be and not be, the air and colors, on fore’eads time lines, on cheeks, velvet brushes of wings that bring far-off fair signs on lips, the moon shine slowly drying small drops of tea on eyelids, caresses coming like rain
…from heavenly spree
Sublime life essence touching suavely and without a sound, from places afar, immanent look deeply felt all around horizons imbued with long embraces, a timely white dove and you breathe freely if you can truly love
…to unlove
***
Poem originally written in Romanian, in October 2015 – you can read the original post here – which I have decided to translate… as I had even „promised” in comments back then, for loyal readers of my blog, visiting here all these years, photos, lines and rhymes…
Rânduri scrise inițial în limba română, în octombrie 2015, pe care m-am hotărât să le traduc… așa cum am „promis” de altfel în comentarii chiar atunci, pentru cititorii blogului meu pe tot parcursul acestor ani, fotografii, versuri, rime…
***
Liber să zbori,
simplu și tandru să ..neiubești
nedorind să devii mai mult sau mai bine decât doar ce îți ești
din fire duios împletite să-nalți magică treaptă
o umbră senină
…cu glas și aromă de fragedă șoaptă
Cea mai iubire
curată și pură, cea mai dorință
se naște izvor, din sete și dor de parfum de ființă,
de apă și hrană din gânduri și suflet tainic vibrând
în inimă glas, în sânge
…o viață, o lume pulsând
Doar neiubirea,
adiere de cald mătăsos resimțită,
toarnă suflare în atmosferă dureros amorțită
fiind tot timpul, rostind în toate, fără să fie
fără să ardă, fără să vadă,
…fără s-o știe
Să fii și să nu fii,
prin aer culoare, pe frunte desen,
pe chip sărutare de aripi atinse cu dulce refren
pe buze, raze de lună printre picuri de ceai
pe ochi, mângâiere lumină
…din colțuri de rai,
Esență sublimă
atinsă suav fără cuvinte,
din depărtare privire caldă ce-n fibră se simte
zare pătrunsă de îmbrățișare, netimp, fulguire
respiri cristalin de trăiești iubind
O nuanță pictată de-o clipă
atinge
o margine de minut,
descoperind-o ca pe o comoară,
un dor…
Împrăștiind culoare și cald
și spunându-ți pe nume,
chemându-te soare…
Tu, auzind-o, răspunzi
cu atingeri de nor,
ecou ca din suflet de petală,
spunându-i mai stai, ești frumoasă…
Iar nuanța de-o clipă
surâde
și varsă tot cerul
în inima ta
A time-tinted hue
touches
the edge of a moment,
revealing it like a treasure,
a longing…
Spreading color and warmth
and murmuring your name,
calling you marvelous sun…
Hearing her, you give your answer
through touches of cloud,
far echo like from the soul of a petal,
you tell her, stay, you are beautiful…
And the vanishing hue
smiles
and pours all her sky
into your heart
“Love is the only freedom in the world because it so elevates the spirit that the laws of humanity and the phenomena of nature do not alter its course.” ―Kahlil Gibran, Broken Wings
“The heart of man is very much like the sea,
it has its storms, it has its tides
and in its depths it has its pearls too” ― Vincent van Gogh, The Letters of Vincent van Gogh
Iubirea foșnind printre clipe numite în șoaptă de stele, inima sens tălmăcind, magic pulsând adiere..
iernii îi suflă culoare nucleu de soare tihnit, iertare în fulgii de nea miracol, izvor infinit
Harmony rustling through seconds
embellished by whispering stars,
anthem of meanings and
rhythms, softly
throbbing
of far
truths healing errors,
heavens engendering blessings,
answers like arms waving warmth
reaching for love and
togetherness
“Keep some room in your heart for the unimaginable.” ― Mary Oliver
Petale infinit de pufoase profilate mov însorit pe verdele cald și moale al dimineții…
Infinitely fluffy petals, sunny mauve silhouetted against the soft and warm morning green...
…le privești, te privesc, strălucire în aer, cercul magic pare complet,
…I gaze at them, they glance at me, sweet shine afloat, the magical circle feels complete…
iar razele sclipesc spulberate într-o puzderie de spiriduși aurii…
…clipind eteric.
and the sun rays all a glitter in a myriad golden sprites and leprechauns…
…ethereal twirl.
Un soare atât de blând…
…și de moale, învelind dimineți în lumină,
ca pagini atinse de degete calde
înșirând o poveste senină
Soare privire…
…lăsându-mi pe frunte atingeri cântec de stea
mângâind obrajii cu umbre de gând
și zâmbind în inima mea
A sun so mild… …so soft and soothing, bathing the mornings in brightness, like pages touched by warm slender fingers leafing a tale of lightness
Snug sun like a gaze… …reaching my forehead with touches from the song of a star, caressing my cheeks with shadows of thought and smiling in my heart from afar
(continuare de aici…/ first part can be read here)
Cercuri aprinse cuprinse-n vâltoare,
rotiri de culoare rostind despre noi
la polii iubirii ducând amintirea
cu pași singurateci, mecanici și goi
Spre ce universuri străbate trăirea,
purtând strălucirea și viața cu ea
când mersul secundelor sfințește rotirea
cu lacrimi atinse de vârfuri de stea?
Căci umbrele trec, culoarea dispare,
dar roua de suflet e parte din soare…
Brilliant circles caught in an orbit going around and whispering life, taking remembrance to love’s sacred poles with traces forsaken, of custom and strife
To what universes is living projected,
casting aliveness and brightness afar
when second’s becoming cleanses the day
with tears caressed by brushes of star?
For shadows dissolve like colors and dyes, but dewdrops of heart are part of the skies…
“You have to die a few times before you can really live.” ― Charles Bukowski, The People Look Like Flowers at Last
