Garoafe de gând…/ Carnation crispness

 

“Memories are of the ethereal, and not the material world,
that is how I know I am forever.”
― Michael Poeltl

 

 

Ascunsă în ochii tăi, dimineața

freamăt cu parfum de răcoare
alunecă peste tăcere,

foșnet de gând revărsând
neajungeri,
neregăsiri

unduiri înmugurind lacrimi
căutându-și izvorul,
albia,
risipirea…

Din raze de amintire se desprinde
un nor

o cădere în sus,
adâncită în necuprins,
un miez de firav
rătăcitor

Cuvinte cristalizând înțelesuri
din rosturi uitate printre petale
mă caută

dar îți aud pașii,
și din surâs îmi tresare
o stea…

E de la tine,
aprinzând cald

culorile

 

Hidden in your eyes, the morning

soft rustle with a perfume of freshness
swaying over the quietness

the whisper of a thought unwinding
unreachable corners,
untouched universes

undulations begetting tears
looking for their spring,
their bed,
their ebbing…

From rays of yesterday there shines
a cloud

a falling upwards
deepened in the skies,
the seed of a feeble
wandering

Words crystallizing meanings
from quests lost among petals
are searching for me

but I hear your footsteps,
and from my smile
there arises
a star…

It comes from you,
kindling warmly

the colors

 

Nicole

 

Trist și culoare…/ Soft sadness

 

“An autumn garden has a sadness when the sun is not shining…”
― Francis Brett Young, Cold Harbour

 

Cu degete de stele,
ating clipele,
le mângâi șoaptele
ascunse prin trecere
și le zâmbesc

cu gândul la departele
care-mi este

 

With stars’ fingers,
I touch the seconds,
I caress their whispers
hidden in the flow
and I smile at them

my thoughts taken with
the farness there is

 

Cu zâmbet de lună,
surâd ramurilor,
și le întreb,
unde este primăvara acum?
apoi șterg o lacrimă

întârziată pe-o frunză
de octombrie

 

With moon’s smile
I gaze at the branches
and I ask them,
where is spring now?
then I wipe a tear

lingering on a leaf’s
October cheek

 

Din gânduri mătase de cer,
cobor albastrul în zi
și-mi îmbrac pasul
în puțin roz rătăcit
în petale…

suspendate atemporal
între lumi

 

From thoughts like silk from the sky,
I pull down some blue in my day
and I color my step
in a little bit of pink lost
in small petals…

suspended timelessly,
caught between worlds

 

Din ruginiul strecurându-se
crud,
culeg cărare să o aștern
timpului,
din flori de azi și de ieri…

de dincolo de
trist și culoare

 

From the rust trickling in,
utterly raw,
I pick a path to unfold
for teary time,
made of yesterday’s flowers…

from beyond sheer
soft sadness

 

Nic🌸le