Arhive etichetă | holidays

Aproapele din depărtări…/ Lens-Artists Photo Challenge #27: My Travels

 

 

Albastrul depărtărilor… și al valurilor… și al dorului de meleaguri însorite.

Este albastrul călătoriilor mele de vacanță. Iar dacă printre ieșirile de vară la mare peste hotare au fost și  Turcia sau Bulgaria sau Spania mai recent, totuși vacanțele în Grecia, și în special insulele grecești, au fost și rămas… regine!

Prima insulă grecească pe care am pus piciorul a fost Skiathos, în 2006, însă doar pentru o zi, o excursie croazieră. Așa-zisul periplu la doi ani în insule a început abia în 2012, cu Santorini, urmat de Zakynthos în 2014 și-apoi Thassos în 2016.

Uneori, da, îmi doresc mult să putem da minunea asta inefabilă de timp frumușel înapoi, selectiv cumva, să mă mai pot transporta câte puțin în acele momente. Acele veri. Poate să mă bucur mai mult. Sau mai altfel. Să fac poze mai bune. Sau să inspir, să admir mai bine… clipele, albastrul, aproapele din depărtări.

 

 

The blue of the horizons… of the waves… of the longing for sunny shores.

It is the blue of my holiday travels. And if among the summer vacations spent abroad were also Turkey, and Bulgaria or Spain more recently, still, the holidays in Greece, and especially the Greek Islands were and still are… king and queen!

The first Greek island that I set foot on was Skiathos in 2006, but only for a day, on a cruise trip. The so- called… every-other-year journeys to Greece started only in 2012, on Santorini, followed by Zakynthos in 2014 and then Thassos, 2016.

There are moments when I wish I could very well turn back this ineffable detail called time, selectively somehow, to be able to be transported miraculously into those moments again. Those summers. Maybe to enjoy myself more, or differently. Maybe to take better photos. To breathe and admire once more those instances, that blue… that faraway closeness.

 

***

Albastrul apelor de pe Thassos, aqua în amestec fermecător cu blue și bluemarin, pe alocuri fâșii strecurate turcoaz…

 

The blue waters on Thassos, that aqua in a charming mix with light blue or darker, here and there  streaks or patches turquoise…

 

…or depărtările azurii, uneori alburii privite dinspre liniștea cumva miniaturală a piscinei și șezlongurilor, lumina aceea extraordinară, aerul sărat, palmierii…

 

Or the misty blue farness, sometimes whitish, gazed at from the quietness of the swimming pool area, feeling like a miniature world, the lounge chairs, that strong silky light, the salty air, the palms…

 

Pe Santorini… miracol albastru adânc. Vestitele cupole, marea oriunde privești în jur și în jos, atunci când vizitezi Fira sau Oia, trepte coborând elegant direct în azur abrupt. Și câteva colțuri… de-o drăgălășenie și căldură complet grecească. Mi s-au lipt de suflet, iar aceste poze sunt ca un talisman. Îmi redeschid fermecat… ca un portal spre acele momente, plimbări pe alei înguste, căsuțe și hoteluri suspendate deasupra calderei într-un vis siniliu.

 

On Santorini… deep blue marvel. The well known blue dome churches, the sea anywhere you look, around and down, when visiting Fira and Oia… steps going down elegantly into abrupt azure. And some corners… so sweet, warm and lovely, that cozy Greek style. They stayed glued to my heart, and these photos… they are almost like a charm. They bring back those days like a dear spell… like a portal towards those moments, long strolls on narrow alleys, among little houses and hotels perched up over the caldera in a deep blue dream.

 

Florile Bougainvilla punctau plimbările în fel de fel de chipuri, terase, balcoane, ferestre, jaluzele, pomi… parcă invadate în mini cascade roz mătăsos.

 

Bougainvilla flowers making any walk a photo paradise, in so many ways… over terraces, balconies, windows, shutters, trees… fluffy pink waterfall and delight.

 

Și Zakynthos. Fluturând liberă fărâme de frumos ici și colo, la fiecare pas…

 

And Zakynthos. Fluttering freely blue dashes of beauty, here and there, at every step…

 

…cu a sa micuță plajă a epavei, ascunsă după un colț uriaș de stâncă în nord vestul insulei, ape însorite albastru lăptos.

 

…with its small Navagio Beach, hidden behind a huge rock wall on the north western part of the island, sunny waters from up there, dense milky blue.

 

Posted for this week’s Lens-Artists Photo Challenge #27: My Travels, a theme by Amy, whose post about her trip to Peru was wonderful to read, and such beautiful photos!

Happy travels 2019!


 

Nic☀le

 

 

 

Sărbătoriri…/ Lens-Artists Photo Challenge #23: Celebrations…

 

“Algebra applies to the clouds; the radiance of the star benefits the rose;
no thinker would dare to say
that the perfume of the hawthorn is useless to the constellations.”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

A sărbători, sărbătoare, festivitate, ceremonie, gală…

…oricum i-am spune, oare dacă stăm și ne gândim puțin, nu totul și toate sunt ca o imensă și caldă sărbătorire?! O paradă? Ca un fel de etalare divină, mă gândesc uneori. Un ritual sau o comuniune…

De parcă toate au fost și sunt grațios și glorios aranjate festiv. Și de parcă un fir de roșu le leagă lin dar strâns pe toate a sărbătoare. Pe un fundal de verde sau alb… cu pete de albastru sau galben sau roz, și strălucire sau încântare!

Și da, roșul. Ca viața și focul, ca dragostea… fie că-s ornamentele de Crăciun sau de Paște, mărțișoarele mirate, simbol de primăvară în straie de sărbătoare și revenire și cald…

 

 

To celebrate, celebration, festivity, ceremony, gala…

…however we may call it, isn’t it that sometimes everything feels like a big wide and wonderful honoring?! A parade? Isn’t it all a divine display, I wonder. A ritual or a communion…

Isn’t it all so gloriously arranged that everything, or anything is to be seen as festive? And as if a red thread links them all smoothly, against a green or white background… splashes and dashes of blue and yellow and brightness and joy?!

And yes, the red. Burning bright like life and like fire, like love… be it Christmas’ ornaments, Easter eggs, March’s lovely tokens of spring and revival and sweetness..

 

Sărbătorind ceva… poate atât de evident și de la vedere, magia lucrurilor de zi cu zi, încât noi nici nu le mai onorăm cu atenția. Doar dacă facem câțiva pași înapoi, ca atunci când privim un tablou prea mare și prea aproape sus pe perete. Sau ca aerul. Câți dintre noi suntem recunoscători pentru aer? Îl respirăm și ne respiră atât de… din noi, de proaspăt și smerit și cât de liber.

Amy a ales luna perfectă pentru această temă de provocare. Decembrie, desigur…

…și totuși pentru mine chiar nu trebuie să fie o sărbătoare sau sărbătorire anume punctată sau subliniată, sau zi, sau anotimp ca să pot spune că găsesc timp, sau că-mi fac timp să mă bucur. Să observ ceva ce este întotdeauna acolo. Și anume că totul este oricum gata de sărbătoare. Și sărbătorește deja.

Pentru că altfel de ce ar fi oare ele, toate deja împodobite elegant, colorat? Costumate ca… pentru petrecere. Pentru o ocazie festivă…

 

 

Celebrating something… so obvious and in such plain sight, the magic of ordinary things, that we no longer notice it.  Unless we take a few steps back, like watching a beautiful big painting on a wall. Or like air. How many of us are aware and grateful for it? The air we breathe so smooth and fresh, and unawares and free.

Amy, at The World Is A Book has chosen the perfect month for this challenge theme. December, yes…

…still to me it really doesn’t have to be a certain holiday, or day, or season. To finally take time, or make time to notice that everything is in fact beautiful and ready to celebrate.

Because otherwise why would they all be so elegantly and colorfully costumed like… for a party? Really  all dressed up like for a festive occasion…

 

 

🎊🎊🎊

Zilele cu mult soare, de exemplu, sunt mereu o sărbătoare pentru mine, cu ședințe foto prelungite puțin. De la un trandafir extraordinar de banal până la o dalie explodând frez… sărbătoare în toată puterea petalei!

Și iar roșul, atât de aprins în frunzele lui octombrie! Iar acasă, lumina printre perdele și draperii… cu siguranță o ocazie minunată de bucurie, poezie.

 

 

Sunny days, for instance, always a celebration to me, longer photo-taking sessions outside. From a common and extraordinary pink rose to a fraise dahlia… A celebration in its own petal right! 

And such bright red color in October leaves in the street. Or at home, light through my living room drapes and curtains… surely is a celebration to me, when I notice them shining so delightfully!

 

Chiar și cutia de ciocolată ține cu mine…

 

Even the cute candy box idea saying it all over… sweet Celebrations! 

 

Ce să mai spun de călătorii… fiecare pas e o sărbătoare!

Pentru că altfel, cum? Să fiu într-o stare de continuă așteptare? Anticipare? Și sunt, bineînțeles, dar… nu numai.

 

Not to mention when travelling… each step of the way is a celebration!

For otherwise, how? To just be a in a perpetual state of waiting? Anticipating? Which I am too, of course, but still, not only. Why wait?!

 

Cu siguranță totul trebuie să fie o sărbătoare a vieții, în toate formele ei, culori și feluri… așa cum se perindă prin zi. Și imaginați-vă cumva că toți am simți asta în același timp, cât mai mulți dintre noi. Oare anumite lucruri nu ar arăta complet diferit??

Poate mai puțină grabă? Mai puțină agitatie inutilă și mai multă căldură? Mai multă răbdare și un sentiment al apartenenței. La un tot mare și cuprinzător, mai familiar decât credem noi că ar putea fi.
Ar putea fi acea senzație, sau o simplă alegere la un moment dat, precum că… da, sunt deschis la toate așa cum mi se ivesc și întâmplă de la sine, fără să-mi încurce nici planurile, de ce ar face-o? Deschis doar la bucuria și acceptarea calmă și caldă a orice mi-ar răsări în cale. Care ar putea dura fie și numai câteva secunde, nici măcar atât. Pentru a privi în jur. Indiferent unde-am fi, doar să privim și observăm. Lucruri, oameni. Pe lângă ceea ce sunt. Pe lângă ceea ce credem noi deja că sunt. Poate ceea ce credem este incomplet. Cu siguranță că este! Iar noi să întrevedem puțin câte puțin dincolo de asta, dincolo de ceea ce am fost obișnuiți să vedem. Dincolo de noi înșine… zi de zi de zi.

Bucurându-ne de momente dragi așa cum sunt ele, ca nimic altceva. Bucurându-ne unul de celălalt. Și mai ales de propria prezență. Aici și acolo. Oriunde.

 

 

Surely it must all be, every single day, about celebrating life in all its forms and colors or ways… as it comes my way. And imagine everybody did this at the very same time. Or most of us did. Wouldn’t some things look a bit different too?

Maybe less rush? Less annoyance and more warmth? And patience and a sense of belonging? To a common everything-ness.
It could be just a feeling, a simple mindset that… yes, I am open to all things as they arise and happen naturally, without allowing them to divert me from my plans, no, why would they. But open to also enjoy and try to understand or accept everything that may come my way. Taking just a few innocent seconds, or… none at all. Stopping, for a moment or two sometimes to just look around. No matter where we are. just look around and see. Notice things. People. Besides what they are. What we already know they are. Maybe our knowing is just… a partially knowing them. It surely is! So besides and beyond that, beyond what we have been used to think that they are. Beyond their usual… „daily-ness”.
I am sure we would discover a myriad things. Hues. Angles or versions, perspectives and details.

Enjoying sweet dear moments like nothing else. Celebrating each other. Our very own presence to start with. Here or there. Anywhere.

 

“Everything is ceremony in the wild garden of childhood.” – Pablo Neruda

 

 

Bucurându-ne de bucuria însăși, că o putem simți. Clipele așa cum curg ele. Nu ieri, nu mâine…

Bucurându-ne de acum!

 

 

Celebrating enjoyment itself. That we can feel it. Feel the moments as they come along. No yesterday, no tomorrow…

Celebrating now!

 

Sărbătoresc ceva zilnic. De fiecare dată când îmi place ceva. Preferatele mele! Toți facem asta. Toți sărbătorim ceva chiar acum. Pe măsură ce ne întâmplăm. Citim. Sau scriem…

Ceea ce adun aici… sunt toate o sărbătoare. A bucuriei și entuziasmului. Momente și lucruri dragi.

Frumusețe uimitoare în prim plan! Evidențiată jucăuș și aproape pentru a fi împărtășită.

 

 

I do celebrate sth every day. Every time I see something that I like or I love. My favorites! And we all are. Celebrating something as we speak. Or read. Or write…

My posts here, they are always a celebration. Of gladness and enthusiasm. Lovely moments and things. 

Amazing beauty in the foreground all the time! Highlighted playfully and cute to be seen and shared.

 

Posted for 

Lens-Artists Photo Challenge #23: Celebrations

 

Nic🎉le