Arhive etichetă | horizon hues

Tentative tiptil…/ Tiptoe attempts

 

“Everything was sacred
when nothing was taken for granted,
she thinks ruefully.”
― Rene Denfeld, The Enchanted

 

Eu, de obicei, când evadez în natură… mă plimb. Mult. Mă plimb și tot plimb, mă preumblu… singură sau cu cine se întâmplă să aibă chef pe moment. Și chiar nu sunt cea mai bună companie.

Plimbările mele sunt niște umblări. Sacadate sau în zig zag, serpentine printre cărări, cărărui, pași, tot scormonind după telefon, aparat… cu sa fără mănuși… să surprind tot ce mișcă și ce nu.

De la fire de iarbă cu sclipici rătăcit printre verde…

 

When I escape in nature, I usually take walks. And long. I walk and walk, I wander… alone or with whoever happens to be in the mood for walking at that moment. And I really am not the best company.

My walks are like quests. Winding or in a zig zag, paths and alleys that I discover as I go along, in a continuous switch and swap, phone, camera… with or without my gloves… to catch anything that might move or rustle around, or not.

From gleeful glitter in the grass…

 

…până la fiecare două minute de pe parcursul unui apus,

 

…up to each and every other minute along the trip of the setting sun across cotton clouds,

 

…cu sau fără copăcei parcă murmurându-și una alta, privindu-se rătăciți într-un ochi de oglindă, plină și ea de apus…

 

...with or without the trees seeming to be twittering sweetly about this or that, their lost air reflected in a patch of a mirror full of sunset as well…

 

…pas cu pas, cu motan și fără motan, pufosul Portocală… oarecum plictisit să tot aștepte în drum spre în larg, cumva neînțelegând… „Oare merge? Oare stă?”

 

...step by step, with the tomcat, then losing the tomcat, fluffy Orange… somehow bored to keep waiting for me on our way into the open, not  quite understanding… „Is she coming? Is she going?”

kittenish purr or mrrr… cat with an attitude, in its specially warm attire so easily spotted against the green and grey of the pathway, totally cute. =^^=

 

Și tot așa…

…pași fără pași, într-un ritm aritmat, plimbare cam prea…umblare. Iar rima, pur interioară.

Doar eu și Nikon-ul ce mai înțelegem ceva, și uneori nici atât. Una văd eu, alta arată afișajul. Setările nu înțeleg ritmurile naturii, ale înserării, ale brizei, eu… nu prea înțeleg ritmurile opțiunilor?! Uf, sunt câteva, o minune!

Și vreau și aproapele (de-ar stă firul, petala și nuanța să nu-mi danseze prea mult în vânt la cadrele atât de macro de nici nu pot să respir în timp ce), dar vreau și departele (cât mai tele, mai wide…) deh, toane și tipicuri. Sau doar taine atent decupate direct din orizontul aprins…

…printre siluete de stuf împodobind înserarea în trepte.

 

And so on, so forth…

…steps without steps, in a rhythm with no rhythm, a walk like a labyrinth. And its rhyme, simply blank.

Just me and the Nikon can get in tune a bit, and sometimes not even that. I see one thing, the display shows another. The options do not seem to get nature’s rhythms, or the evening’s, the wind’s, and I… do not seem to get the Nikon’s settings and menus?! Well, there are quite a few, pure bliss!

And I seem to aim both for the closeness (given the stems, the petals, the hues sit still in that breeze for the macro shots during which I even forget to breathe) and for the farness (tele and wide…) uf, whims and impulses. Or just treasures cut right from the horizon afire… 

…among the reeds, their silhouettes’ flutter adorning a stairway ablaze.

 

Așa. Iar odată ajunsă acasă, țopăind cu de-abia așteptare de studiat pozele, ei bine… grapefruit, bifat, portocală, bifat, mandarină… nu, că… nici nu știu de ce, iar lămâie dublu bifat,  picurate dulce acrișor, resetare, înviorare (și mod de prevenire răceală, ce pot să spun).

 

😊

And once back home, well… bitter sweet harmony of colors and flavors, a pretty treat after such a walk, a refreshing glass of juice… the loveliest moment (and way of preventing a cold, what can I say).

 

Paletă de citrice în ton și cu rândurile poemului ce-mi fusese scris mai devreme de apusul orbitor.

 

Bitter sweet hues in tune with the palette of tones mixed in the horizon’s poem… dazzling lines.

 

Și luminând din nou, istețul de Portocală… privind și el soarele drept în ochi.

 

And again all aglow, dear witty Orange looking the sun straight in the eye. 

 

Ei bine, poveste de plimbare în pași tiptil pentru provocarea cu litera T, cu tentativele mele de a surprinde taine și comori de printre trucuri și tipicuri de fotograf amator, ce pot zice.

 

Well… tricky post, it seems, part of the Friday Blue, for

Cee’s Fun Foto Challenge – Letter T  (Needs to have two T’s anywhere in the word)  on Cee’s Photography

I didn’t think of or find words with two t’s in them but I thought of double t… I hope it is ok. 🙂 

 

Nic🐾le