“And perhaps, frozen somewhere with time,
Our words will never cease to rhyme” ― Stuti Dhyani, A Grain of Sand
Soarele doarme adânc, liniștit
de-a inimii boltă acoperit…
Prin ape de nori ce par calme si reci
curg roșii de dor spre stele poteci
Atingeri aprinse lăsate deoparte,
cuvinte arzând uitate-ntr-o carte,
Sclipiri visătoare cu ochii deschiși,
săgeți de lumină din zori necuprinși
Doar vise de soare dau vieții culoare-
vii aripi de foc din a nopții paloare
Vise ce-așteaptă la capăt de soartă,
căci drumul de aur nu este pe hartă
Tristețe, cu inimă crudă de mreană,
unde atingi se cască o rană
Cutreieri târziuri de zile și zbor
plutind fără noimă pe aripi ușor
Vrei să cobori în apusuri cu soarele
departe plutind senin cu vapoarele…
țărmuri – ocean solar răscolind,
raze de-argint prețios risipind
Trezind ardoarea din marele astru,
rotind pe valuri de foșnet albastru…
să stingi durerea, să-mpiedici căderea,
cu glas de-anotimp să umpli tăcerea
O sută de zile de flori și lumină
cu zări strălucind
după noapte deplină,
clipe nectar din soare
nezis
zvonindu-mi cuvinte
din ce e de zis…
The sun is sleeping deeply and calm soothed by heart’s slumbering balm…
Through waters of cloud, quiet and far
trickle red alleys of throbs to the stars
Close burning brushes swept far behind,
sweet pulsing words left to unwind,
Soft dreamy shine, eyes beaming bright,
rays like sharp swords into the night
Only horizons can pay life its dues- long wings of dream from darkness’ sad hues
Dreams that await fate’s quiet wrap
but whose golden ways are on no map
Sadness, with your poor bitter soul, your hurried touches give way to a hole You wander late through nights’ and days’ flight aimlessly vanishing out of sight
Wanting to go down sunsets with rays remotely floating serene with the gaze…
on shores of solar oceans and seas
to reach by the pure air in the breeze
Feeling the warmth of the huge round brightness,
whirling on waves of blue rustling lightness…
to put out the pain, to dry out the rain,
though seasons’ voice to loosen the strain
One hundred mornings of freshness and flowers with dawns’ dear shimmer
in dark early hours, honeydew seconds from skies,
yet unsaid chiming new words to me
that are to be said…
“She was carmine shadows reflecting from my crimson words. Every pulse sent a velvet ripple through the shade. Every breath, a scarlet pause.” ― Hubert Martin
Un vis i se construiește din ceață
cu fire de nu-mă-uita,
cu boabe de dor și de viață
și praf de umbră și stea
Vis cald ce mustește-a lumină
și-i varsă aromă de nori,
pe frunte de noapte senină
cu aștri sclipind vag a zori
Un vis ce-i vorbește de mâine
ca marea de maluri aproape,
prin valuri rostind despre gânduri
purtate ca rânduri pe ape
Și visul o aruncă în lume
cu pasul mai greu sau ușor,
turnând în umblare miracol
și pace în zile, și zbor
Iar drumul… Selena îl știe,
îl are gravat în secunde
pe brațul ei moale ca timpul
și-n pulsul ce arată și-ascunde
Un drum pe o hartă albastră
rotindu-i cerul în palmă
pe care, pășind argintiu,
i-așterne sclipire în taină…
Cu degete fine de raze
ea mângâie tâmpla și pleoapele
și-atinge privirile-i lungi
scrutând orizontul prin noapte
Căci visul cu picuri de rouă
suflându-i dinspre stele desen
pavează în liniște calea
purtând-o miracol spre Glen
A dream emerges from mist gilded with forget-me-nots, with beads of longing and nebulas, through stardust of shadow and thoughts
Warm dream soaking with light sprinkling essence and yawn on deep foreheads of night, white moons sparkling of dawn
A dream telling her of tomorrows like the sea of far away ages, through waves and whispering shores, smooth lines over watery pages
And the dream casts her into the world, her steps heavy or light, with miracles onto her walks and peace onto days, and sweet flight
So the way… Selena knows well, she carries it engraved like a seal on her arm tender like seconds and her pulse that shows and conceals
A way on a map ocean blue spinning the skies in her palm on which, shining like silver, she reaches for sparkle and calm…
Her fingers transparent like rays caress tired temples and eyes touching long lingering looks combing horizons through highs
As her dream of dewdrops and murmur, silky stars time and again, is paving her wandering paths guiding her closer to Glen
Selena (Greek) – moon, heavenly
Glen (Scottish) – from the valley
Se rotește lumina, se rotesc verde gândurile
se învârt amintirile îmbrăcând tainic rândurile,
mii sclipiri mov, albastre surâzând în buchet
și adânci universuri indigo, violet
o rotire culoare-n orizont,
fantezie,
cuprinzând între clipe
lumi de dor,
poezie…
o spirală sorbind raze, nori, căutare
trepte moi căptușite cu suspine de soare
purtând pașii ca aripi peste mări,
depărtări,
între inimi de stele
veacuri,
îmbrățișări…
Light is spinning away, thoughts are swirling like green
sweet reflections are winding drawing now from has been,
thousand twinkles, mauve, blue smile through in a circle
distant worlds smile too, indigo and soft purple
wide rotation of color from horizons,
soft vision
clasping tightly through seconds
wistful realms,
elysian…
thirsty spiral that savors rays and clouds and longing
cozy steps radiating sunny wisps of belonging
carrying onto wings over oceans,
and spaces,
between stars’ hearts afar
melting
lilac embraces
“What a miracle life is
and how alike are all souls
when they send their roots down deep
and meet
and are one!” ― Nikos Kazantzakis, Zorba the Greek
„Însorita Grecie… Marea Egee… arhipelagul Insulelor Ciclade… alb-albastra insulă Santorini…”
„Sunny Greece… The Aegean Sea… The Cyclades Islands… Santorini in all its white and blue…”
***
Așa începeau, acum trei ani, cele trei postări publicate de mine călător visător, toate cu același titlu, Zare călătoare. Articole pline ochi și zâmbet, roz, alb, albastru, cu fotografii făcute pe Santorini, iulie 2012.
Așa începe și acum cel de-al 4-lea articol din aceeași serie. Și da, chiar au trecut trei ani deja. Poate ar fi o idee bună să sărbătoresc? Desigur grecește.
Și… de la înălțime!
This is how they all started, the three articles posted by me here, all bearing the same title, Travel Horizons. Articles full of smile and shine, photos taken on Santorini Island, July 2012.
And this is how this also starts now, the 4th article in this series. Yes, and it has been three years already, time does fly. Perhaps it calls for a celebration? Surely Greek style.
And… from splendid Santorini heights!
Articolele au fost subnumite atunci și diferit, în Categorii, și anume Colțuri de vis, Trepte-n paradis și Colțuri de roz. Fiecare s-a vrut cu o temă a sa, bine punctată cu migală, de printre toate peisajele fabuloase fotografiate acolo și destul de greu de categorisit. Atât de multe poze… răsfoindu-le din nou acum, am pățit o rătăceală curat alb-albastră. De tot. 😊
Ca dintr-un sideral complet fermecat, par să fie coborâte acele alocuri atât de la înălțime.
Iar acest articol… se auto-subintitulează desigur, Poartă spre azur.
Each article was also given a certain Category name back then, Dream Corners, Paradise Steps and Pink Spots, each with a certain theme in mind, thoroughly clear cut from among all the fabulous photographs up there, quite hard to categorize. So many photos… browsing again today, I lost my way a little, just reveling in all the blue and the white and the pink bougainvillea petals. 😊
As if from an absolutely charming realm, there seem to have superbly descended those places high up.
And this article now… ought to be entitled, as it almost goes without saying, Doors to the Azure.
Pe parcursul plimbărilor prin Fira sau Oia, pașii, privirile atrag ca un magnet spre în jos, spre Caldera. Însă de cele mai multe ori, prin și dincolo de uși, porți sau gărduțuri elegante. Străjuind și conturând, doar albastru sau alb.
Apusul și marea. Strălucirea.
Azurul.
During mesmerizing walks through Fira and Oia, two cute little towns perched up above the Santorini Caldera, something seemed to continuously redirect my eyes and steps towards the sea. And all that mostly through or beyond doors, gates or small fences, so elegant. Lining and outlining, in their unique blue and white beauty.
The sea at sunset. The shine.
The azure.
Acolo totul este pe culme, oriunde și oricum. Aproape sfidând gravitația. Pe culme și o culme. A strălucirii și splendorii, cel puțin pentru mine, din cât am călătorit și admirat până acum. Pe care, strălucire… m-am străduit să o redau în fotografii, mai ales înainte de apusul soarelui, în jurul orei șase dup-amiaza. Orbitor orizontul, cu acel fascinant dans de lumină și umbră…
…chiar la cea mai dulce înălțime de frumos!
😊
Everything up there is… up there, no matter what or how. Up high, sitting atop of the world. Standing. Almost defying gravity. A pinnacle and an epitome. Of ultimate shine and splendor, at least for me, from what I have traveled and seen so far. Which shine… I did do my best to highlight in the photos posted here, especially that glorious glow right before the sunset, some time around six pm. Blinding horizons, with that dazzling dance of light and shadows… and those cruise ships sailing that rippling blue…
…the uppermost peak of loveliness!
Pentru provocarea de marți pe Dutch goes the Photo! – Înălțime
Și… în spiritul Meșteșugului de miercuri, așa cum era gândită categoria aceasta în primele mele luni de blogging (povesteam eu atunci aici fel de fel de „poate vă mai amintiți,” filme clasice, melodii sau videoclipuri deosebite)…
…acum, poate vă amintiți de Zorba Grecul? Și dansul Sirtaki? Anthony Quinn, în acel film capodoperă. Alb negru, așa-i, dar emanând lumină și spirit la un calibru…
De altfel, poate chiar asta ar trebui să numim, să simțim, minte și inimă, a fi cu adevărat la înălțime.
And in the spirit of the Wednesday Craft, as this category used to be at the beginning of my blog, spring summer 2015 ( going down memory lane, I was, remembering a few of the used-to-be’s somehow, movies, songs, videos that I love)…
…now too, perhaps you remember Zorba the Greek? And the Sirtaki? Anthony Quinn in that masterpiece of a movie. Black and white, yes, but exuding so much of that marvelous spirit and light!
But then again, maybe that is what we should call, and feel, heart and mind, at the top or peak or greatest height of them all.
„Did you say… dance? Come on my boy! Together… „Boss, I have so much to tell you…. „Hey boss, have you ever seen a more splendiferous crash?!… „You can laugh too! Hey, you laugh!!!…
This is dearly dedicated to beautiful friendships and caring friends. Bosom friends, kindred spirits… near and far.
That meaningful closeness, touching and true, so splendidly soulful that it can make one feel invincible.
Both longingly blue and delightfully happy. Absolutely alive.
“He called out to his fellow monks,
‘Come quickly I am tasting stars.” ― John Green, The Fault in Our Stars
Deschise fereastra zâmbind luminos dimineții,
cu ochii aproape închiși inspirând strălucirea,
apoi cu gesturi absente trase perdeaua,
atingându-i grăbit mătasea
și unduirea
Razele zilei îi murmură despre viață și lume,
despre oameni și locuri și vise minune și timp,
iar Iasmin le simte aievea pulsând a căldură,
a magic și munte departe
desenând anotimp
Frunzele anului îi vorbesc despre zgomot și șoapte
înșirate pe ram de cer și rug de senin,
purtând-o covor peste dealuri, cascade și ape
peste nori și cântec aproape,
suflu andin
Cu sufletul foșnindu-i tainic, privind ca în gol,
Iasmin surâde luminii sărutând-o din plin,
și sorbind liniștit și vesel din cafeaua fierbinte
își aduce pe loc aminte de stele
și Quin
Îi povestise blând și drag, cu o seară în urmă,
cum pacea plutește ascunsă printre cuvinte
și cum stelele inimii nopții dansează albastru
prin gânduri purtate de aripi ca albe
veșminte
Și îi mai șoptise moale, zâmbind a tăcere,
că pașii o vor duce lin pe-o alee divină,
cu iarbă și izvor curat susurând a culoare,
prin aer cu muzică vie și
cristalină…
Apoi, strângând-o de mână se plimbaseră pasăre,
tăind cu freamăt adânc în noapte cărare,
rotind câmpii de boltă povestind a netimp
de dincolo de stelele-leagăn și lună
cu soare
Iar acum, Iasmin se-ntreba ce aromă au clipele
care îmbracă trepte de zi în dor și destin,
căci plimbarea pe alee de zbor îi scrisese în zori
cu parfum de secunde albastre pictate
de Quin
She opens the window and smiles, embracing the morning, eyes almost closed, she softly senses the brightness, and then with absent gestures she draws the soft curtain, touching its silky fabric and feeling its lightness
The comforting rays murmur of life and the world, of people and places and times, and miraculous dreams… and Iasmin feels them all throbbing with warmth, of magic and mountains away drawing sweet beams
The leaves of the year tell her of loudness and whispers resting on branches of sky and fires serene, floating on a carpet of hills, shores and cascades stepping on clouds and songs, sounding andean
Her soul rustling rumors, gazing afar,
Iasmin waves at the day touching her skin,
and calmly sipping her coffee smelling so fragrant
she remembers the stars and the stories revealed
by Quin
He had told her softly and dear, an evening before, of the peace that hides so deeply behind crisp words, and of how the stars that burn in the heart of the night have such long winding wings that they soar like birds
And he had said so mildly, his eyes so aglow, that her steps will carry her airily on an alley of shine, where the grass and the springs are clean and so full of color, through the air, the music alive and so full of rhyme…
Then, holding her hand tightly they had flown on highs, their flight cutting a swift path into the darkness, spinning the deep horizons out of time from beyond the cradle of stars, sun and moon in the farness
And now, Iasmin was breathing in the scent of those moments dressing the steps of the day in longing akin to the walk on the alley of gliding written on air with the perfume of rays so blue painted by Quin
IASMIN or YASMIN/ JASMINE (Persian) – jasmine flower
QUIN or QUINN (Celtic) – wise
Melodia începe la minutul 0:44. Hm… partea mea mai mult decât preferată, 2:30 și… minunat.
Cu zâmbet și dor de soare, numai bine de Ziua Poeziei 2018!
Și din cuvinte, cuvinte… aduceri aminte. Astăzi… acum un an. Și… acum doi ani. Se simt ca ieri.
O seară frumoasă! 😊
The song actually begins at minute 0:44. My most favorite part starts… 2:30 and… lovely.
Happy World Poetry Day 2018 today! And from words and reflections… sweet recollections. Today… a year ago.And… two years ago. They feel like yesterday.
Wishing you a nice evening! Or morning… or afternoon! 😊
“There are times when a man has need of the open heavens
to compass his thoughts.”
― Kathryn Worth, They Loved to Laugh
Acum un an, Draga mea Phoenixstrălucea colorat și aprins, ca din eter.
Aripile păsării de foc… mereu întinse, zborul… impetuos dar senin.
Călătoria… o ardere vie.
***
A year ago, today, My dear Phoenix was shining colorfully and bright… as if by magic.
The fire bird… nobly ablaze, its flight… fervent but serene.
The journey… the burning life.
through golden flutter it floats
soaring tenderly towards purple skies
on wings of thought it emerges
and cold it falls into deep seated highs
it gazes candidly forwards
with feathers of sun and of fire
and yields from softly burnt souls
foamy flames anew rising higher
it arrives, it alights, coming alive – awaited for a very long time
it appears, reborn from the burn, …from deep abrupt inner chime
pouring forever into dreamy eyes
it casts long gone sparks to the world
it puts a blaze upon smoldering cries
its song, the chant of a bird
the old giving birth to a new beginning
the past embracing the now
magic arising from earth through the air
from essence of time, ..sacred bow
it rushes, it climbs, from fire it surges – awaited for a very long time
it shows, reborn from the burn, …from deep abrupt inner chime
it touches my life with its velvety wing
caressing my heart in its flight
it dresses my soul like the words of a king
and heaves into the night
it travels abysmally, horizons and suns
smoothly revived from my dream
fading away into blue morning buds
to bear my blossom serene
it reaches, ascending from silence and ashes – awaited for a very long time
it flies, reborn from the burn, …from deep abrupt inner chime
Doar Nicole... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.