“Autumn…the year’s last, loveliest smile. [Indian Summer]” ― William Cullen Bryant
Iar toamnă, coaptă și
aurie,
cascadă caldă, ușor
ruginie
de frunze-n nuanțe
și în povești
să-ți aminteasc-a sclipire
că ești
Lumină veche și umbră
mută,
covor ce se-așterne și parcă
ascultă
cum pașii grăbiți cândva
se opresc
când dar de-octombrie-n rouă
găsesc
Autumn again, ripened and bright, shining cascade of rich hues and light, leaves penning tales of seasons and spree somehow reminding my soul to be
Old golden light, shadows and glisten, a precious carpet that does seem
to listen
as hurried steps will wander
and stop
when October gifts a sunny
dewdrop
Fotografii de început și final de octombrie făcute din mers și trecere. Și cumva…
…deseori mă opresc și mă-ntreb, unde și-ncotro atâta grabă?! Unde… de ce, cum și cât? Sau până când? Pare oricum că mă iau la-ntrecere chiar cu graba. E care pe care, iar jocul ăsta e mai mult o spirală. Sau… o buclă?. Câștigă doar…. cine nu participă, cred.
Da, însă până voi găsi eu răspuns(ul/urile), bineînțeles…
…nuanțe cât mai de octombrie în fotografii solar aurii.
Photos taken on October 1st and this week, end of the month already. Also taken on the move much, and somehow…
…I often pause and wonder, where and why this ongoing rush of things and days?! Where, why and how? Or for how long? Because anyway, it seems that I am in a race against the rush itself. A rush for another rush… this game feels more like a spiral. Or a loop? The winners can probably be only those who… do not take part in it, I think.
But until I get to find the answer, or answers, of course…
…very October hues in images shining beautifully like the sun and the stars.
Vă invit să vizitați și noua mea pagină de Facebook, Nicole”s Photos, la
“It’s when I’m feeling blue that I think of my little color pink.” ― Anthony T. Hincks
Soft bold bloom, beautiful blue
Always around,
always so new
Sensing the time to wear your hues,
Seasons’ design
of balancing blues…
Floare firească, cărare albastră Mereu în zare, magic măiastră Freamăt de timp cu zbateri de/z/astru, Viu anotimp
ce arde albastru…
The photos above were taken last year, spring – summer 2019… beautiful forget-me-not flowers and a jewel of a blue dragonfly. The one below was taken in a rush, and with a little help, from a quite tall little tree a couple of days ago.
Fotografiile de mai sus au fost făcute pe parcursul anului trecut, primăvară – vară 2019… minuscule flori de nu-mă-uita și o libelulă albastră sclipind extraordinar. Cea de mai jos a fost puțin repezită și cu ceva ajutor, dintr-un copăcel înalt acum câteva zile.
“Memory is the diary we all carry about with us.” ― Oscar Wilde
Amintiri în formă de frunze și de flori, de pași și petale de peste tot. Acasă sau aiurea. Frunzărindu-mi pozele ca pe gânduri… reamintindu-mi, zâmbesc.
Ce e timpul?
Recollections in the shape of leaves and of flowers, of steps and petals all around. Home and elsewhere. Leafing through my photos, my memories… recalling, I smile.
What is time?
Ce poate fi…
Ce înseamnă să simt din nou și din nou prospețimea aceleiași clipe, retrăind aer, raze și chicoteli din curtea în care am copilărit… leagăn și flori și culori?
Ce-mi poate readuce, încă o dată, imaginea acelei bănci solitare rezemându-se de un trunchi… ca de o inimă bătând a liniște și infinit? Ce îmi poate oare povesti iar și iar…
Dar pulsul acela… ofrandă frumosului și caldului și verdelui îmbrățișare? Soare sau seră, căpșună sau iarbă sau zbor…
Dar joaca? Divina joacă…
What can it be…
What does it mean to feel again and again the freshness of the same moments, reliving the air, the sun rays and giggles in the garden I grew up in… swing and flowers and colors?
What can be so beautifully brought back, once more, by the image of that solitary bench near a heart-shaped tree trunk… like pounding with tranquility and infinity? What can it tell me time and again…
What about that pulse… a gift to the loveliness and the warmth and the green fondness? Outdoors or greenhouse, strawberries or grass or flight…
And how about playfulness? Divine playfulness…
Iar când anotimpurile se întâlnesc totuși față în față, cu surâsuri vii în buchete aprinse de „atunci” și „acum” și „acolo” și „aici”, ele rotesc minutele ca pe ani. Anii… ca pe secunde.
Iar eu…
And when the seasons meet face to face though, with beaming smiles in shiny bouquets of „then” and „now” and „there” and „here”, they all spiral and swirl the minutes like years. The years… like seconds.
And I…
Eu pictez hora cu nuanțe vechi și noi, aprinse sau pale. Nuanțele zâmbetelor de pe cărări de „departe” și de „aproape”, de dor și esență și rost…
…în amestec amintire.
I paint the swirl with hues old and new, brighter or pale. The hues in the windings of „close” and „afar”, of longing and essence and meaning…
“Behind every summer is a fall just waiting to happen.” ― Aaron Dries, The Fallen Boys
sclipire din soare, petale și stea
de toamnă, senin
și splendoare
noiembrie verde, culoare și cald
din raze împletite
cu floare
soft glimmer of sun rays, a petal, a star of autumn, serene and sweet hours November in green, deep color and warmth calm shimmer interwoven with flowers
din zâmbet de frunze și nuanțe surâs
transpare tablou,
sărbătoare,
iar zilele toate cu nuri aurii
pulsează
a îmbrățișare
from smiles of leaves and bright tender hues skies in a kiss full of grace, and days in a row with silk golden threads
give off a loving
embrace
“And beyond the Elysian Fields and the Garden of Eden I will look for the path that leads to your heart.” ― Giovannie de Sadeleer
Uneori cărarea mi-e umbre,
alteori îmi e verde și cald,
mai mereu îmi e pași
prin secunde
căutându-și prin iarbă șirag…
Dimineața drumul mi-e lună,
dup-amiaza îmi e raze sau nor,
seara stelele murmur adună,
noaptea calea mi-e vise
și dor
Al cărării cântec mi-e umblet,
printre rânduri de mine, de noi…
mi-e refren și mi-e strofă,
mi-e rimă,
câte-un gând aruncat înapoi
Vara totul mi se-ntinde culoare,
toamn-așterne nuanțe și ea,
primăvara ninge
petale
dup-a iernii trenă de nea
Căci pe cale se întâmplă miracol,
se ivesc trecător versuri viață
măturând amintirile moale…
dar cărarea se-ntinde
în față
Sometimes my path is in shadows,
sometimes it is sunny and green,
it is my steps through
swift seconds,
through grass and the moment’s has been…
In the mornings my way is the moon’s,
afternoons give me rays or soft clouds,
in the evenings the stars meekly murmur,
and my night dreamy trails
enshrouds
My path’s twisted tune is my road
through lines of me, and of us…
it is poetry, rhythm
and rhyme
some thoughts looking back, little fuss
In my summers things spread full of color,
calm autumns lay veils of hues,
sweet springs’ lanes are dressed in
white petals
for winters’ snow summons the muse
For the way will unravel new miracles,
life’s poesy fleetingly spread
dim softly swept recollections…
but the path unfolds
ahead
„As Rachel Lynde used to say,
the sun will go on rising and setting
whether I fail in Geometry or not.
(Marilla Cuthbert)” – Anne of Green Gables, L. M. Montgomery
Dacă se-ntâmplă să-mi pun problema portocaliu, atunci…
…e geometrie curată!
Și mai mult decât atât, e scamatorie. Cumva unu cu unu (roșu cu galben) face… șaișpe?! Unele mai dinspre roșu, altele mai înspre galben, câte nuanțe, varietate… Timbru, tentă, ton. Un șaișpe din acela de tip nenumărabil, începi să numeri și invariabil pe la doișpe pierzi șirul rotunjind generos și spumos, deci… ok, șaișpe.
😊
If I happen to set up an orange problem, then it is…
…pure geometry!
More than that, it’s like wizardry or hocus-pocus. Somehow one and one (red and yellow) eguals… sixteen?! Some closer to red, others to yellow… that many hues, values… Tinges, tints and tones. A sixteen that cannot be held accountable for much, if I should start counting, I’d invariably lose track around twelve and then just try to approximate, roughly but generously, so… ok, sixteen.
Tonuri aprinse, intraductibile ce mi se proiectează așa… dinspre toate laturile și fețele piramidei încadrându-mi dup-amiaza. Iar din unghiuri de verde, mai mult sau mai puțin ascuțite, ale triunghiului isoscel circumscris în fiecare rotunjime de clipă, îmi răsar uite-așa, paralel cu plimbarea mea perpendiculară pe zi…
…o grămăjoară de petale. Și ele paralele între ele, deși… drăguț de concentrice.
❃❃❃
Vivid untranslatable hues that just project themselves at me… from all the faces and sides of the pyramid framing my afternoons. And from green angles, more or less acute, of the isosceles triangles circumscribed within the roundness of each minute, there dashes, just like that, running parallel with my walk quietly perpendicular to my day…
…a shiny bunch of petals. They themselves parallel to each other, although cutely concentric too.
Și se-nvârt, se rotesc de se-ntâlnesc ca-ntr-o sferă de apus fosforescent suflat cu chihlimbar… orbitor, ce-mi ia ochii.
Rămâne să văd, totuși, cum și de unde atâta simetrie oranj. Hm…
Ipoteză?
Păi… se dă un buchet de boboci grași și tăcuți care, ei bine… tac și fac. Și-ncet se desfac?
Concluzie
Să se arate că… nuanța aceea nu poate fi mai strălucitoare și soare. Da, zis și (de) făcut.
Demonstrație
Cel mai probabil cheia problemei e în rotire. Prin reducere la absurdul presupunerilor mele că, deh… nicicând n-au învârtit raze mai colorate și parfumate și fermecate, momentele astea „made in” iunie, reiese că, unu, nuanța nu e magică, dar e mirabilă. Doi, nu e nici mister, dar e minunată. Și trei, nu e nici a culorilor teorie, de unde rezultă că e..
…poezie.
Pare-se că nicicum de dovedit. Ci doar de iubit Și… de zâmbit?!
(Aici albinuța m-a încântat până peste poate orice demonstrație de iunie geometric, trigonometric… sau ochiometric scamator rătăcitor prin zi. Cum simțea, și bâzâia ea harnică și pufoasă, poate poat-o da de polen, hm… „Yum, dar îi simt aroma, dulceața, nectarul. Oare unde-o fi, că mi-e o foame…”) 🙂
🐝🐝🐝
And they spin, they go round until they meet like in a sphere of phosphorescent sunset melted and coated in amber… blinding gem shining away.
It is still to be seen, though, how can one explain so much orange symmetry, well…
Given
It surely is, a bundle of buds, plump and silent, hm… going round and round. And slowly opening?
Prove
To be shown that these hues could never be brighter. Well, said and almost done.
Analysis and proof
The key to this problem must be in the spinning. If I make the absurd assumption that, uf… they’ve never before spun so splendidly colorful and fragrant and charming, these free moments made in June, there results that… one, the hue isn’t at all magical, but it is wonderful. Two, there is no mystery to it, but it is miraculous. And three, there is no such thing as color theory, thence it is…
…poetry.
Seems none of this can be proved. Just loved. And… smiled at!
(Here the little confused bee delighted me more than any proof or demonstration of mid June geometry, trigonometry… or trickery through the day. The way it so cutely seemed to focus and feel something there, busily fluffy, hoping to get to the pollen delight, hm… „Yum, but I can feel its scent, its sweetness and nectar, it’s calling me. Where can it be, I am kind of hungry around here…”) 🙂
Raportor, riglă, compas… toate-s prin iarbă. Prin aer, printre raze? Și nici urmă de radieră sau corector, doar suflul verii concentrat calculând, rezolvând, deducând…
…etalând etape demonstrative de atâta explozie luminoasă, radios fabuloasă, de-o perfecțiune nostim imperfectă. Elemente rapsodice de geometrie-feerie încrustată cu nestemate de armonie și bâz.
Și neapărat o fotografie.
😊😊
Ruler, protractor, compasses… they’re all in the grass. In the air, the rays? And no sign of eraser or correction pen, just the summer sprites reckoning, solving, adding things up…
…putting solution bursts on display, radiantly fabulous, imperfectly perfect. Elements falling together, geometrically dreamy, bespangled with gems of harmony and cute buzz. Like in a rollicking rhapsody.
And in a photograph.
Și dacă vă era dor, zâne jucăușe de fiecare clipă și petală și nuanță… luându-și treaba colorată foarte în serios. Deși trebuie să recunosc, veverița e preferata mea.
: )))
And in case you missed them, funny fairies at work, petal and hue… taking their colorful job very seriously. Though I must admit the squirrel always is my all-time favorite.
Mi-a atras atenția brusc. Ca dintr-un episod de basm rătăcit în calea mea. Și-am fotografiat-o repede cu telefonul. Acum mă bucur mult c-am facut-o.
„Verde, verde, dar… ce nuanță?” mă întrebam. Și… încă mă-ntreb?! Atât de atinsă de dâre de timp!
Fiecare centimentru pătrat… parcă îmbrăcat în soare aprig, vânt șfichiuitor, ger, caniculă… succedându-se acum ca un film pe repede înapoi în ochii minții mele îmbătate de aspectul ei vintage și… drăgălaș? Gânduri și imagini de câteva fracțiuni de secundă, despre cum elementele i-au mărunțit și scotocit orele, zilele… Și iat-o, mijloc de decembrie rătăcit, parcă surâzând, în toată feeria fostului ei… verde?
Ei, și aici e acum! Nuanțe și tonuri. Și tente. Că deh… verdele nu vine pur și singur în întâmpinare. El poate fi și turcoaz, de exemplu, fel de fel de mix-uri albastru verzui, unul chiar supranumit „teal” în engleză. Cumva cred că îl vedem toți în Dashboard-ul de zi cu zi. E acolo în pătrățelul lui, la cutiuța de Text color din panoul minune. Iar eu am încercat să compar, ducând fotografia mea în nuanță de verde buclucaș sus sus și deschizând acea paleta de culori în stânga imaginii, dar deh… cam mic pătrățelul vinovat.
Deci, așa, acel verde… nu chiar verde. Puțin mai spre aqua, sau spre acvamarin? Acel teal? Mentă?
🤔🤔
The green door… clad in time.
It drew my attention suddenly. Like from a fairy tale scene. And I took photos of it, with my phone. Now quite happy I did.
„Ok, ok… green, but what hue?” I was wondering. And… I still am?! So timeworn, but so… elegant!
Each square inch… like dressed in bright sun rays, coarse wind, coldness and heat… coming and going now, like in a film being rewound in fast forward in my mind’s eye, under the influence of its vintage air and cute feel? Thoughts and images in fractions of a second, about how the elements lashed or beat against its fine wooden texture, for days, hours… And here it is, a bit lost, a bit smiling, in all its discreet magnificence almost, and its former wondrous… green?
Well, and there I was! Hues and tones. And tints, shades… Hm… the green does not seem to come pure and… single. It can definitely bring around its turquoise self, for instance, or other such nice mix, blue green, one even called „teal” which I like. Somehow I think we all see it in our day-to-day visits in our Dashboard. It’s up there in its own little square, in the Text color menu. And I even tried to compare and contrast, taking my door photo after uploading up there, next to the color palette, though… uf, quite small that colorful place.
So, yes, that green… not so green. A little aqua, too? That teal? Mint?
Și-uite așa… mă rătăcesc eu printre nuanțe. Tonuri și tente, spuneam, pentru că de-obicei încerc să nu mă las „păcălită” de orice diagramă sau grafic care pare să spună… asta e. Că nu e! Cumva și-altcumva… uf, sunt variante. Și iar nu mă las. Îmi zic, trebuie să existe un numitor comun peste care eu nu prea dau. Că-mi plac toate. Și le mai și suprapun dacă le văd separat. Dar mai puțin contează numele, nu?… îmi tot șoptește pofta de culoare.
Totuși, totuși… revine gândul, dar stai, cum ai să-i spun eu nuanței împricinate prin articol, când mai povestesc prin postare, numele pozelor… comentarii? Deci cum?
Și-uite așaaa, „tot așaaa…” : )) că tot mi-am amintit și-am privit ieri din nou „Calcule după petrecere,” marca Horațiu Mălăele, super comic în acea ipostază bahică!!! (cu mulțumiri către Poteci de dor, desigur) … și-ajung și eu la calculele…le mele cromatice super încâlcite. Și-amintindu-mi acum și de-o expresie dinspre limba matematică pe care am auzit-o prima dată folosită înspre alte domenii aici, pe WordPress, deci vin și adaug… „Dublu uf, chiar că-mi dă cu virgulă nuanța și culoarea asta minunată. De tot!” : )
Și-mi zic… da’ stai, de ce nu-mi pun eu la punct teoria, mai mult decât teoretică, a culorilor!!
Minunate, splendide, superbe… culorile, știm că au o ștință numai a lor. O minune să le privești, filmulețe, tutoriale, explicații… perfect de clare. Chiar dacă de-nțeles și pus în practică… mai puțin. Sau… nu chiar imediat? Ei, cândva, cumva…
Dar de privit, da! Pun și aici. Un preferat.
🙂
And there’s how I lose my way among hues. Tones, tints, I was saying, though usually I try not to let myself tricked into believing any hue chart that I see and that seems to say… that’s it! It sometimes turns out it’s not. Somehow, some way… there are variants. And I go on looking for clues. I tell myself, there must be some common denominator for all these, that I can’t seem to find. And I like them all, take them as they are. They overlap too, if I don’t see them next to each other. But, anyway, that matters less, their names or slight differences, right?!… my color thirst seems to murmur.
But then again, the thought comes… wait, how am I going to refer to this or that in a post, a title, or a caption, a comment… hm.
And so on, so forth… it does not seem to add up easily, this cute funny colorful equation. Doesn’t at all! : )) Like when people mean to refer to the one and the same thing, same reality, but they somehow use different words, although still words trying to mean the same but putting it slightly differently, and even in different languages too sometimes, though that reality is mostly one and the same all the time, phew… (if I reread this now, it may or may not make much sensem so I won’t, I’m sure you all know what I mean). : )
So I tell myself eventually… why don’t I try to watch some professionals, expose myself to some theory. More than just theoretical, it seems. Of colors!!
The wonderful, splendid, fabulous… colors, they do have their very own science, field to prance on, freely but meaningfully too. A pleasure to watch those, tutorials, short videos, explanations… perfect, crystal clear. Although really understanding it and then putting into practice, well, maybe less. Maybe not right away? Maybe some time, somehow. For the time being, intuition takes the wheel, as usual.
But watching, well… fun cozy time! I’m sharing one here. A favorite!
Nu vă uitați că ar fi 8 minute, hm… cumva fac cât două? Iar că e în limba lui Shakespeare… chiar nu prea contează atunci când grafica și explicațiile sunt ca din… desene animate!? Scheme, variante… mai verde-n ochi nu se poate (deși nu mă-ntrebați dac-am „trecut” testul de la final, uf). Doar spune clar titlul, vă rog, Color Theory for Noobs. Exact. Perfect și la.. tentă. : )) Vine de la newbies, eu îl înrudesc și cu dummies, cum am găsit undeva, „very beginner.” Da, foarte… verde.
Deci e clar, m-am blocat. Foială în cerc. Cromatic. Foșnește a tente și tonuri. Iar eu le iubesc pe toate, combinații și seturi, probabil minunat să le poți folosi în practică natural, în design, grafică, artă… le găsesc fascinante. Ferice de cei care le pot memora, recunoaște… ști, învârti la finețe, superb!
Și mi-am mai amintit și de „O poezie de verde” cu ocazia asta. Am scris-o… da, înaintea erei noastre, cu siguranță. Deși… poate unii dintre voi și-o vor aminti recitind-o.
😊😊
Never mind that it is an 8-minute video, it feels like… a 2-minute one somehow? And the graphs, the explanations… like cartoons, playful, easy to grasp really, as a general idea. Grids, variants… more than clearly illustrated (though I can’t say I could „pass” the final little test there, uf). Well, it does say it, the title, … for Noobs. Exactly. I must say that is quite true as far as theory and rules… and me are concerned. And I found this phrase somewhere, „very beginner.” Yes, very… green.
So, quite clear to me, I’m going in colorful circles a bit. Chromatic. Rustling with nice shades, tones… and I love them all, combinations, sets, it must be wonderful to be able to put all those into practice somehow naturally, second nature, in design, graphics, arts… fascinating field. And so happy must be those who can memorize and recognize them easily, using and spinning them at their finest, splendid, really!
And I even remember now, something playful that I wrote once, also wearing green, a couple of years ago, it was, though it feels much more now. I hope you enjoy it, I hope to translate it soon. : )
***
O mică mare zăpăceală de postare, ce mai, dar…
…ca să retușez tabloul amețit, vă arăt ușa cea verde în altă haină. Hm… m-am cam jucat.
A little… big mess of a post now, what can I say, but…
… to bring it to a focus, here’s the green door wearing another piece of clothing a bit. Playful version.
Oricum, lipsa mea de experiență în ale… coordonării profesioniste de culori chiar este în ton cu verdele din titlul postării, joaca mea cu magia coborâtă din curcubeu fiind pur intuitivă.
Al meu „weathered green” de azi este deci, oarecum paradoxal. Și este pentru provocarea cu atingeri de vreme și elementele naturii de pe WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Weathered. A cam ieșit un mozaic din verde pe-aici, culoare, cuvânt.
Și-apoi, am mărunțit puțin și magnifica ușă. Dincolo de timp, de vreme… și de culoarea ei misterioasă.
…în puzderie de cristale, smaralde, sclipiri.
Anyway, my lack of experience, so to say, with professional color coordination seems to „match the green” in the title of this post, my dance with the rainbow magic on earth being purely intuitive.
Doar Nicole... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.