Chiar nu am nimic de spus,
poate doar ninsoarea..
poate doar dorul
din inima mea
ce cu soare va ninge
ploaie petale de gând
de cuvânt
noian de fulgi căutători
așteptând să atingă
așteptând să se stingă
înlănțuire de moale și alb
și aer prea rece
și multă, foarte multă
lumină
am aflat că a ninge cuvinte
e doar un alt fel de a plânge
..un alt fel de cald
Liber să zbori,
simplu și tandru să ..neiubești
nedorind să devii mai mult sau mai bine decât doar ce îți ești
din fire duios împletite să-nalți magică treaptă
o umbră senină
…cu glas și aromă de fragedă șoaptă
Cea mai iubire
curată și pură, cea mai dorință
se naște izvor, din sete și dor de parfum de ființă,
de apă și hrană din gânduri și suflet tainic vibrând
în inimă glas, în sânge,
…o viață, o lume pulsând
Doar neiubirea,
adiere de cald mătăsos resimțită,
toarnă suflare în atmosferă dureros amorțită
fiind tot timpul, rostind în toate, fără să fie
fără să ardă, fără să vadă,
…fără s-o știe
Să fii și să nu fii,
prin aer culoare, pe frunte desen,
pe chip sărutare de aripi atinse cu dulce refren
pe buze, raze de lună printre picuri de ceai
pe ochi, mângâiere lumină
…din colțuri de rai,
Esență sublimă
atinsă suav fără cuvinte,
din depărtare privire caldă ce-n fibră se simte
zare pătrunsă de îmbrățișare, netimp, fulguire
respiri cristalin de trăiești iubind
…a neiubire
Când azurul își așterne șoaptele miraculoase printre raze de lună, străpungând prin târziu și prin noapte întru fragedă rostogolire spre o nouă zi, gândul încă negândit mi se strecoară în inimă așteptând plin de speranță să îi răsară duios ..răsăritul portocaliu.
Nimeni nu îi știe umblarea senină. Si totuși șoptirea-i răscolitoare cuprinde magic fiece colț de cer. Fiecare petală de dor și fulg de ființă. Atingerea sa desăvârșită redevine solar orice cotlon de culoare, fir de făptură sau cărare de nor. Frunzele îi intră în horă jucăuș, învârtindu-se sacru, înfiorate de boare mereu nouă și proaspătă, în proprie metamorfoză petrecută dulce și dureros în spirală prin anotimpuri.
Vremelnic cutreierate alei îi întind la picioare covoare de verde ..sau muguri ..sau flori. Toate se pleacă cuminte găsindu-și rostul în dansul sublim al trecerii pașilor săi catifelați. De dincolo de arcade de nori. Printre cuprinderi de vânt ..și blând semănați picuri de rouă.
Răcoare binevenită coboară suav din susurul rostirilor sale albastre, cu moi irizații galbene, mov, roșu aprins sau roz trandafiriu. Îmbrățișarea-i de vis îi murmură-n toate, împrăștiind un abur pur nevăzut, ca o ceață simțită fluid, amețitor, pulsând bezmetic în fibre, în seve, ..în ploi.
Iar sărutul.. Sărutul său este magică încolțire de bine și cald strecurată divin în esențe ascunse, în sâmbure dur și lacrimă de anotimp. Sărut ce alină cu parfum de visare purtat pe cărare de zbor și aripi ce dor. Dacă fir sau petală, frunză sau fruct, îi simte domol mângâierea, rămâne profund și tainic tatuat întru duioasă reînsuflețire.
Sărutul se poartă apoi ca o umbră ușoară pe chipul de altfel mult prea plin de lumină al zilelor redevenite, mereu reaprinse, redimensionate neîncetat.
Șezând pe genunchii săi plini de splendidă zare, îi pot respira tainic cuprinderea. Cu ochii închiși, obosiți de atâta lumină, și purtată pe brațe de raze întinse senin, inspir curat superbă plutire.
Doar atunci, ca în oglindă, lin coborând în paradisul din inimă, începe să îmi cânte foșnet de ceruri din mine, pe acorduri de gingaș și viu. Fluturi fermecați mi se desprind de petale plutind ca vrăjiți pe adiere de chip.
Și doar atunci începe să mă trăiască un val ca o hrană, un foc, ..mereu unduindu-mi a căutare, ca un ecou de prea mult care ajunge să fie ..mult prea puțin.
Tremur a lună, a rază de astru
a moale de vară și vânt
cu brațe de fire
de iarbă senine
cuprind pașii tăi
de cuvânt
Tremur a tine, a zare, a frunză
a boare de toamnă și dor
pășesc pe cărare
chiar de pasul mă doare
îmi e cer, îmi e aer
e zbor
Tremur a nor, a alb, a azur
plutind amintire pufoasă
privire din noapte
covor magic de șoapte
cuprindere
miraculoasă
Tremur a noi, a duios și a cald
a valuri de freamăt și puls
unduire senină
pe mal de lumină
din raze de zâmbete
smuls
Tremur a rouă și darnic văzduh
atingere răscolitoare
pe ramuri de suflet
în inimă umblet
în ochi nesfârșite
izvoare
Mă iau la trântă cu soarele și Mă întrec cu izvoarele
Mă ascund după lună
suflu vânt și furtună
în ochi Îmi tremură stelele, în păr Îmi flutură ielele
ploaia-Mi picură-n vine
în inimă am ceruri senine
mai stau de vorbă cu marea și dulce sfetnic Mi-e zarea
frate Îmi e curcubeul
suflet de zeu, scarabeul
iarba Mi-e verde ștergar, duhovnic, bătrânul arțar
lacrimi de rouă-Mi sunt zorile
surâsuri de mai, toate florile
mai merg și la braț cu castanul și Mă-mbrățișez cu platanul
Mă joc cu lumina pe chipuri
Mă cert cu trecătoare anotimpuri
nisipul Îmi picură clipele, iar briza Îmi mângâie-aripile
valul Îmi spală suspinele
gându-Mi atinge colinele
vânt hoinar, vânt de neoprit
mături drumuri și mângâi trotuare
copacii și iarba de tot i-ai zbârlit,
iar frunzele le-ai scos la plimbare
nisipul în forme frumoase-l așezi
și apa unduios tu o piepteni,
marea cu valuri o îmbrățișezi
de-o veșnicie prieteni…
atingi și coline și dealuri și munți
și suflete de om te respiră,
norii te dansează pe brize, pe frunți,
iar cerul senin te inspiră…
cu soarele mare și galben și cald
te joci din inima toată,
iar în sufletul plin al celor ce ard
te rogi adiere curată…
a venit primăvara și iubirea plutește
în aer, pe străzi, în ochi strălucește
i-am zis ca aș vrea o zi doar a noastră
și el mi-a dat o căpșună albastră!..
mi-a prins-o în piept, pe păr m-a atins,
în sufletul nostru o stea s-a aprins
pe cerul iubirii răsare și-o lună,
iar inima mea e o albastră căpșună…
nu pot trăi fără căpșuna albastră
și văd că deja a-nceput să roșească…
e plină de dulce, de soare si dor
căpșuna albastră, un cald mărțișor..
Doar Nicole... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.