Arhive etichetă | inima

Din când în ..gând, în ..cuvânt

 

flake petals

 

 

Chiar nu am nimic de spus,
poate doar ninsoarea..
poate doar dorul
din inima mea
ce cu soare va ninge

ploaie petale de gând
de cuvânt

 

noian de fulgi căutători
așteptând să atingă
așteptând să se stingă
înlănțuire de moale și alb
și aer prea rece

și multă, foarte multă
lumină

 

am aflat că a ninge cuvinte
e doar un alt fel de a plânge

..un alt fel de cald

 

 

 

 

 

Anunțuri

Iubind a ..neIubire

„Orice iubești este centrul unui paradis.”
Novalis

pure

Liber să zbori,
simplu și tandru să ..neiubești
nedorind să devii mai mult sau mai bine decât  doar ce îți ești
din fire duios împletite să-nalți magică treaptă
o umbră senină

…cu glas și aromă de fragedă șoaptă

Cea mai iubire
curată și pură, cea mai  dorință
se naște izvor, din sete și dor de parfum de ființă,
de apă și hrană din gânduri și suflet tainic vibrând
în inimă glas, în sânge,

…o viață, o lume pulsând

Doar neiubirea,
adiere de cald mătăsos resimțită,
toarnă suflare în atmosferă dureros amorțită
fiind tot timpul, rostind în toate, fără să fie
fără să ardă, fără să vadă,

…fără s-o știe

Să fii și să nu fii,
prin aer culoare, pe frunte desen,
pe chip sărutare de aripi atinse cu dulce refren
pe buze, raze de lună printre picuri de ceai
pe ochi, mângâiere lumină

…din colțuri de rai,

Esență sublimă
atinsă suav fără cuvinte,
din depărtare privire caldă ce-n fibră se simte
zare pătrunsă de îmbrățișare, netimp, fulguire
respiri cristalin de trăiești iubind

…a neiubire

Un prea mult care este ..mult prea puțin

 

Când azurul își așterne șoaptele miraculoase printre raze de lună, străpungând prin târziu și prin noapte întru fragedă rostogolire spre o nouă zi, gândul încă negândit mi se strecoară în inimă așteptând plin de speranță să îi răsară duios ..răsăritul portocaliu.

orange whisper

Nimeni nu îi știe umblarea senină. Si totuși șoptirea-i răscolitoare cuprinde magic fiece colț de cer. Fiecare petală de dor și fulg de ființă. Atingerea sa desăvârșită redevine  solar orice cotlon de culoare, fir de făptură sau cărare de nor. Frunzele îi intră în horă jucăuș, învârtindu-se sacru, înfiorate de boare mereu nouă și proaspătă, în proprie metamorfoză petrecută  dulce și dureros în spirală prin anotimpuri.

Vremelnic cutreierate alei îi întind la picioare covoare de verde ..sau muguri ..sau flori. Toate se pleacă cuminte găsindu-și rostul în dansul sublim al trecerii pașilor săi catifelați. De dincolo de arcade de nori. Printre cuprinderi de vânt ..și blând semănați picuri de rouă.

Răcoare binevenită coboară suav din susurul rostirilor sale albastre, cu moi irizații galbene, mov, roșu aprins sau roz trandafiriu. Îmbrățișarea-i de vis îi murmură-n toate, împrăștiind un abur  pur nevăzut, ca o ceață simțită fluid, amețitor, pulsând bezmetic în fibre, în seve, ..în ploi.

Iar sărutul.. Sărutul său este magică încolțire de bine și cald strecurată divin în esențe ascunse, în sâmbure dur și lacrimă de anotimp. Sărut ce alină cu parfum de visare purtat pe cărare de zbor și aripi ce dor. Dacă fir sau petală, frunză sau fruct, îi simte domol mângâierea, rămâne profund și tainic tatuat întru duioasă reînsuflețire.

Sărutul se poartă apoi ca o umbră ușoară pe chipul de altfel mult prea plin de lumină al zilelor redevenite, mereu reaprinse, redimensionate neîncetat.

Șezând pe genunchii săi plini de splendidă zare, îi pot respira tainic cuprinderea. Cu ochii închiși, obosiți de atâta lumină, și purtată pe brațe de raze întinse senin, inspir curat superbă plutire.

Doar atunci, ca în oglindă, lin coborând în paradisul din inimă, începe să îmi cânte foșnet de ceruri din mine, pe acorduri de gingaș și viu. Fluturi fermecați mi se desprind de petale plutind ca vrăjiți pe adiere de chip.

Și doar atunci începe să mă trăiască un val ca o hrană, un foc, ..mereu unduindu-mi a căutare, ca un ecou de prea mult care ajunge să  fie ..mult prea puțin.

Tremur

 

viu

Tremur a lună, a rază de astru
a moale de vară și vânt
cu brațe de fire
de iarbă senine
cuprind pașii tăi
de cuvânt

Tremur a tine, a zare, a frunză
a boare de toamnă și dor
pășesc pe cărare
chiar de pasul mă doare
îmi e cer, îmi e aer
e zbor

Tremur a nor, a alb, a azur
plutind amintire pufoasă
privire din noapte
covor magic de șoapte
cuprindere
miraculoasă

Tremur a noi, a duios și a cald
a valuri de freamăt și puls
unduire senină
pe mal de lumină
din raze de zâmbete
smuls

Tremur a rouă și darnic văzduh
atingere răscolitoare
pe ramuri de suflet
în inimă umblet
în ochi nesfârșite
izvoare

Cum stă Treaba?..

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Mă iau la trântă cu soarele și Mă întrec cu izvoarele

Mă ascund după lună

suflu vânt și furtună

 

în ochi Îmi tremură stelele, în păr Îmi flutură ielele

ploaia-Mi picură-n vine

în inimă am ceruri senine

 

mai stau de vorbă cu marea și dulce sfetnic Mi-e zarea

frate Îmi e curcubeul

suflet de zeu, scarabeul

 

iarba Mi-e verde ștergar, duhovnic, bătrânul arțar

lacrimi de rouă-Mi sunt zorile

surâsuri de mai, toate florile

 

mai merg și la braț cu castanul și Mă-mbrățișez cu platanul

Mă joc cu lumina pe chipuri

Mă cert cu trecătoare  anotimpuri

 

nisipul Îmi picură clipele, iar briza Îmi mângâie-aripile

valul Îmi spală suspinele

gându-Mi atinge colinele

 

vânt ..cântec de gând

 

 

vânt hoinar, vânt de neoprit

mături drumuri și mângâi trotuare

copacii și iarba de tot i-ai zbârlit,

iar frunzele le-ai scos la plimbare

 

nisipul în forme frumoase-l așezi

și apa unduios tu o  piepteni,

marea cu valuri o îmbrățișezi

de-o veșnicie prieteni…

 

atingi și coline și dealuri și munți

și suflete de om  te respiră,

norii te dansează pe brize, pe frunți,

iar cerul senin te inspiră…

 

cu soarele mare și galben și cald

te joci din inima toată,

iar în sufletul plin al celor ce ard

te rogi adiere curată…

Mai aproape

 

cu un mugure pur mai aproape de vară
cu o zi senină mai aproape de seară

 

cu o rază de soare în plus mai aproape de toamnă
cu o frunză căzută mai aproape de iarnă

 

cu o îmbrățișare mai aproape de tine
cu un gând curat mai aproape de sine

 

cu o inimă frântă mai aproape de marea iubire
cu o lacrimă mai aproape de împlinire

 

cu un apus mai aproape de ziua de mâine
cu un spic de grâu mai aproape de pâine

 

cu un strugure copt mai aproape de vin
cu o rugăciune mai aproape de senin