Johann Wolfgang von Goethe

atingere moale… luna plină-i un zâmbet
mirabil
moment catifea
mângâind obrazul, fruntea și părul

cu murmur din umbră de stea…

prin ape albastre din zile de-argint
și nopți
turnate în rimă…
culoare de zbor urcă în inimă

înflorind nuanță sublimă

fiecare moment… ca o cheie de aur
minute
înșirate minune,
fiecare oră… ca o cupă tezaur

sfidând van și-amărăciune

răsuciri aievea prin foiala-n zadar,
fărâme
furându-mi privirea,
pe când albul dulce din esență de clipă

izvorăște pur ca lumina

talisman tainic din suflet și gest
și cuvinte
născând inspirație…
sculptând chiar pocalul din care se soarbe

iubire, măreție și grație

a kiss so gentle… the pale moon smiles,
long clap of cloud,
divine
touching my cheek, forehead and hair

with faraway shadow and shine…

through deep silver blues draping the days
and nights
humming a rhyme…
the touch of the tenderness caressing my soul

brings beauty beaming sublime

each second, a key to the grail of bliss
each minute,
a gem in a crown
each hour, a cupful my soul may miss

unless the timer slows down

from twists and tangles beyond a tedious grind
of scraps
diverting my sight,
the golden magnitude of the glorious essence

may burst beyond pure and bright

the secret talisman of a gesture’s contentment
and words
taking hearts beyond harm…
carving a chalice to sip from and savour

sweet love, greatness and charm

Și pentru…

Also posted for

Nic✨le

Doar Nicole…