Arhive etichetă | joy

Sărbătoriri…/ Lens-Artists Photo Challenge #23: Celebrations…

 

“Algebra applies to the clouds; the radiance of the star benefits the rose;
no thinker would dare to say
that the perfume of the hawthorn is useless to the constellations.”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

A sărbători, sărbătoare, festivitate, ceremonie, gală…

…oricum i-am spune, oare dacă stăm și ne gândim puțin, nu totul și toate sunt ca o imensă și caldă sărbătorire?! O paradă? Ca un fel de etalare divină, mă gândesc uneori. Un ritual sau o comuniune…

De parcă toate au fost și sunt grațios și glorios aranjate festiv. Și de parcă un fir de roșu le leagă lin dar strâns pe toate a sărbătoare. Pe un fundal de verde sau alb… cu pete de albastru sau galben sau roz, și strălucire sau încântare!

Și da, roșul. Ca viața și focul, ca dragostea… fie că-s ornamentele de Crăciun sau de Paște, mărțișoarele mirate, simbol de primăvară în straie de sărbătoare și revenire și cald…

 

 

To celebrate, celebration, festivity, ceremony, gala…

…however we may call it, isn’t it that sometimes everything feels like a big wide and wonderful honoring?! A parade? Isn’t it all a divine display, I wonder. A ritual or a communion…

Isn’t it all so gloriously arranged that everything, or anything is to be seen as festive? And as if a red thread links them all smoothly, against a green or white background… splashes and dashes of blue and yellow and brightness and joy?!

And yes, the red. Burning bright like life and like fire, like love… be it Christmas’ ornaments, Easter eggs, March’s lovely tokens of spring and revival and sweetness..

 

Sărbătorind ceva… poate atât de evident și de la vedere, magia lucrurilor de zi cu zi, încât noi nici nu le mai onorăm cu atenția. Doar dacă facem câțiva pași înapoi, ca atunci când privim un tablou prea mare și prea aproape sus pe perete. Sau ca aerul. Câți dintre noi suntem recunoscători pentru aer? Îl respirăm și ne respiră atât de… din noi, de proaspăt și smerit și cât de liber.

Amy a ales luna perfectă pentru această temă de provocare. Decembrie, desigur…

…și totuși pentru mine chiar nu trebuie să fie o sărbătoare sau sărbătorire anume punctată sau subliniată, sau zi, sau anotimp ca să pot spune că găsesc timp, sau că-mi fac timp să mă bucur. Să observ ceva ce este întotdeauna acolo. Și anume că totul este oricum gata de sărbătoare. Și sărbătorește deja.

Pentru că altfel de ce ar fi oare ele, toate deja împodobite elegant, colorat? Costumate ca… pentru petrecere. Pentru o ocazie festivă…

 

 

Celebrating something… so obvious and in such plain sight, the magic of ordinary things, that we no longer notice it.  Unless we take a few steps back, like watching a beautiful big painting on a wall. Or like air. How many of us are aware and grateful for it? The air we breathe so smooth and fresh, and unawares and free.

Amy, at The World Is A Book has chosen the perfect month for this challenge theme. December, yes…

…still to me it really doesn’t have to be a certain holiday, or day, or season. To finally take time, or make time to notice that everything is in fact beautiful and ready to celebrate.

Because otherwise why would they all be so elegantly and colorfully costumed like… for a party? Really  all dressed up like for a festive occasion…

 

 

🎊🎊🎊

Zilele cu mult soare, de exemplu, sunt mereu o sărbătoare pentru mine, cu ședințe foto prelungite puțin. De la un trandafir extraordinar de banal până la o dalie explodând frez… sărbătoare în toată puterea petalei!

Și iar roșul, atât de aprins în frunzele lui octombrie! Iar acasă, lumina printre perdele și draperii… cu siguranță o ocazie minunată de bucurie, poezie.

 

 

Sunny days, for instance, always a celebration to me, longer photo-taking sessions outside. From a common and extraordinary pink rose to a fraise dahlia… A celebration in its own petal right! 

And such bright red color in October leaves in the street. Or at home, light through my living room drapes and curtains… surely is a celebration to me, when I notice them shining so delightfully!

 

Chiar și cutia de ciocolată ține cu mine…

 

Even the cute candy box idea saying it all over… sweet Celebrations! 

 

Ce să mai spun de călătorii… fiecare pas e o sărbătoare!

Pentru că altfel, cum? Să fiu într-o stare de continuă așteptare? Anticipare? Și sunt, bineînțeles, dar… nu numai.

 

Not to mention when travelling… each step of the way is a celebration!

For otherwise, how? To just be a in a perpetual state of waiting? Anticipating? Which I am too, of course, but still, not only. Why wait?!

 

Cu siguranță totul trebuie să fie o sărbătoare a vieții, în toate formele ei, culori și feluri… așa cum se perindă prin zi. Și imaginați-vă cumva că toți am simți asta în același timp, cât mai mulți dintre noi. Oare anumite lucruri nu ar arăta complet diferit??

Poate mai puțină grabă? Mai puțină agitatie inutilă și mai multă căldură? Mai multă răbdare și un sentiment al apartenenței. La un tot mare și cuprinzător, mai familiar decât credem noi că ar putea fi.
Ar putea fi acea senzație, sau o simplă alegere la un moment dat, precum că… da, sunt deschis la toate așa cum mi se ivesc și întâmplă de la sine, fără să-mi încurce nici planurile, de ce ar face-o? Deschis doar la bucuria și acceptarea calmă și caldă a orice mi-ar răsări în cale. Care ar putea dura fie și numai câteva secunde, nici măcar atât. Pentru a privi în jur. Indiferent unde-am fi, doar să privim și observăm. Lucruri, oameni. Pe lângă ceea ce sunt. Pe lângă ceea ce credem noi deja că sunt. Poate ceea ce credem este incomplet. Cu siguranță că este! Iar noi să întrevedem puțin câte puțin dincolo de asta, dincolo de ceea ce am fost obișnuiți să vedem. Dincolo de noi înșine… zi de zi de zi.

Bucurându-ne de momente dragi așa cum sunt ele, ca nimic altceva. Bucurându-ne unul de celălalt. Și mai ales de propria prezență. Aici și acolo. Oriunde.

 

 

Surely it must all be, every single day, about celebrating life in all its forms and colors or ways… as it comes my way. And imagine everybody did this at the very same time. Or most of us did. Wouldn’t some things look a bit different too?

Maybe less rush? Less annoyance and more warmth? And patience and a sense of belonging? To a common everything-ness.
It could be just a feeling, a simple mindset that… yes, I am open to all things as they arise and happen naturally, without allowing them to divert me from my plans, no, why would they. But open to also enjoy and try to understand or accept everything that may come my way. Taking just a few innocent seconds, or… none at all. Stopping, for a moment or two sometimes to just look around. No matter where we are. just look around and see. Notice things. People. Besides what they are. What we already know they are. Maybe our knowing is just… a partially knowing them. It surely is! So besides and beyond that, beyond what we have been used to think that they are. Beyond their usual… „daily-ness”.
I am sure we would discover a myriad things. Hues. Angles or versions, perspectives and details.

Enjoying sweet dear moments like nothing else. Celebrating each other. Our very own presence to start with. Here or there. Anywhere.

 

“Everything is ceremony in the wild garden of childhood.” – Pablo Neruda

 

 

Bucurându-ne de bucuria însăși, că o putem simți. Clipele așa cum curg ele. Nu ieri, nu mâine…

Bucurându-ne de acum!

 

 

Celebrating enjoyment itself. That we can feel it. Feel the moments as they come along. No yesterday, no tomorrow…

Celebrating now!

 

Sărbătoresc ceva zilnic. De fiecare dată când îmi place ceva. Preferatele mele! Toți facem asta. Toți sărbătorim ceva chiar acum. Pe măsură ce ne întâmplăm. Citim. Sau scriem…

Ceea ce adun aici… sunt toate o sărbătoare. A bucuriei și entuziasmului. Momente și lucruri dragi.

Frumusețe uimitoare în prim plan! Evidențiată jucăuș și aproape pentru a fi împărtășită.

 

 

I do celebrate sth every day. Every time I see something that I like or I love. My favorites! And we all are. Celebrating something as we speak. Or read. Or write…

My posts here, they are always a celebration. Of gladness and enthusiasm. Lovely moments and things. 

Amazing beauty in the foreground all the time! Highlighted playfully and cute to be seen and shared.

 

Posted for 

Lens-Artists Photo Challenge #23: Celebrations

 

Nic🎉le

 

 

Aer de Paris…/ A sense of Paris

 

 

Există locuri și locuri… tot așa cum există oameni și oameni. Și fiecare ființează în propriul fel.

De parcă fiecare scrie și rescrie o altă hartă a momentului. Altă și altă redimensionare a clipei.

Fiecare este o lume.

Un moment de frumos, de liniște sau de inspirație, o clipă de bucurie pură, un gest sau un surâs emanând bunătate… și orice nuanță de trăire, sunt un „aici și acum,” un loc, nu doar un simplu „ce” sau „ce fel de.” Iar clipa se simte ca o locație croită la intersecția trecerii prin timp cu spații anume destinate devenirii.

Clipele sunt locuri vii la fel de palpabile ca o floare sau un vis frumos. După ce le-ai inspirat parfumul și strălucirea, toate devin treptat parte din propria alcătuire.

 

There are places and places… as there are people and people. And there is a certain something about each and every one of them.

Each maps the moments in its own unique way. Another and yet another dimension taking birth.

Each is a world in itself.

A moment of beauty, of silence or inspiration, a minute of pure joy, a gesture or smile brimming with kindness… and any hue within life’s rich range of feelings, all are a „here and now,” a place, not just a simple shallow „what” or „what kind of.” And the moments feel as tailored in a certain fashion every time, from vivid intersections of the passing through time with stops and stations meant for becoming.

Each moment in its turn seems a flavorful location, as palpable as a flower or a lovely dream. After breathing in their perfume and shine, they all smoothly become part of  one’s own composition.

Paris, France.

Străzile, orele, pașii…  sentimente felurite alergând prin suflet și ciocnindu-se de gânduri și căutări catifelate. Felul cum bate lumina, cum anumite clădiri sau construcții se înalță minune, modul în care te poartă drumul de-a lungul bulevardelor, ținând și nu neapărat cont de hartă…

Diminețile, serile…  ca povestind neîncetat, parcă stârnind aduceri aminte vagi ușor răscolite. Senzații amestecate, ca un continuu deja vu îmbinat cu o nesfârșită premiere fois. Și veșnicul gând… uf, de-aș putea fi în mai mult locuri în același timp! Străduțe alei, trepte, turnuri… în soare de dup-amiază, apus, răsărit.

Căci lumina… o îmbrățișare colorată de raze împletite cu clipe evadate din timp și zâmbete regăsindu-se.

Dimensiunea spațială reconfigurează subtil curgerea temporală, o restructurează ca printr-o prismă dispersând paradoxal trecerea:  minutele curg ca secunde, iar zilele se simt… săptămâni.

Un repede-nainte valsând tainic cu un ritm-în-reluare senin.

Și ai inspirat… aer de Paris.

 

Paris, France.

The streets, the hours, the steps… fine feelings running around your mind and soul bumping into one another and into thoughts and searches. The way the light falls, the way some building and constructions rise uniquely, the way in which the roads and pavements take you along streets and avenues, in keeping with the map but not necessarily…

Mornings, evenings… like telling endless stories as if rummaging through vague recollections. Mixed sensations, like a continuous deja vu with an unending… premiere fois. Not to mention the always present thought of… well, if only I could be in more places at the same time! Narrow streets, stairs and steps, towers… in the  afternoon sun, at sunset, sunrise.

For the light… a colorful embrace of rays entwined with a sweet string of moments like having escaped time’s prison and smiles having found themselves.

The spatial dimension subtly and sweetly reconfigures the temporal flow, redesigning it… as if through a prism dispersing the continuum in a paradoxical manner: minutes running like seconds, and days felt… like weeks.

A fast-forward secretly waltzing with a slow-motion serene.

Time has yielded… a sense of Paris.

 

Pași de Paris pentru două provocări de săptămâna aceasta având ca temă Locul preferat.

 

Paris steps for two of this week’s challenges

Tuesday Photo Challenge, Week 101 – Place

WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Favorite Place

 

“London is a riddle. Paris is an explanation.”
G.K. Chesterton

 

Continuare de aici.

 

The first part of this post can be read here.

 

Nic❤le

 

 

Coșul Iepurașului…/ Easter Bunny Basket

 

“Bucuria e rațiunea existenței noastre.”
G.K.Chesterton

“We colour the world,
Not with the darkness of our pasts,
But with the rainbow of our hope.”
Jenim Dibie, The Calligraphy of God