Arhive etichetă | light

Cute Quotograph… and geranium moments



În inima timpului
este lumină…

e liniște,
mirare senină

zile zboară
minute coboară…

vârsta vremii,

nuanța clipelor
rază divină


At the heart of time
there is light…

there is silence,
clear sight

days go by
minutes die…

aeons age,
petals’ flight

moments’ colors
rays beyond bright…


Provocare… trecătoare, săptămâna asta,


Thought-provoking challenge this week on Dutch goes the Photo! 

Tuesday Photo Challenge, Week 113 – Age







Zare călătoare… (4)/ Travel horizons


“What a miracle life is
and how alike are all souls
when they send their roots down deep
and meet
and are one!”
― Nikos Kazantzakis, Zorba the Greek


„Însorita Grecie… Marea Egee… arhipelagul Insulelor Ciclade… alb-albastra insulă Santorini…”


„Sunny Greece… The Aegean Sea… The Cyclades Islands… Santorini in all its white and blue…”



Așa începeau, acum trei ani, cele trei postări publicate de mine călător visător, toate cu același titlu, Zare călătoare. Articole pline ochi și zâmbet, roz, alb, albastru, cu fotografii făcute pe Santorini, iulie 2012.

Așa începe și acum cel de-al 4-lea articol din aceeași serie.  Și da, chiar au trecut trei ani deja. Poate ar fi o idee bună să sărbătoresc? Desigur grecește.

Și… de la înălțime!


This is how they all started, the three articles posted by me here, all bearing the same title, Travel Horizons. Articles full of smile and shine, photos taken on Santorini Island, July 2012.

And this is how this also starts now, the 4th article in this series. Yes, and it has been three years already, time does fly. Perhaps it calls for a celebration? Surely Greek style.

And… from splendid Santorini heights!


Articolele au fost subnumite atunci și diferit, în Categorii, și anume Colțuri de vis, Trepte-n paradis și Colțuri de roz. Fiecare s-a vrut cu o temă a sa, bine punctată cu migală, de printre toate peisajele fabuloase fotografiate acolo și destul de greu de categorisit. Atât de multe poze… răsfoindu-le din nou acum, am pățit o rătăceală curat alb-albastră. De tot. 😊

Ca dintr-un sideral complet fermecat, par să fie coborâte acele alocuri atât de la înălțime.

Iar acest articol… se auto-subintitulează desigur, Poartă spre azur. 


Each article was also given a certain Category name back then, Dream Corners, Paradise Steps and Pink Spots, each with a certain theme in mind, thoroughly clear cut from among all the fabulous photographs up there, quite hard to categorize. So many photos… browsing again today, I lost my way a little, just reveling in all the blue and the white and the pink bougainvillea petals. 😊

As if from an absolutely charming realm, there seem to have superbly descended those places high up.

And this article now… ought to be entitled, as it almost goes without saying, Doors to the Azure.


Pe parcursul plimbărilor prin Fira sau Oia, pașii, privirile atrag ca un magnet spre în jos, spre Caldera. Însă de cele mai multe ori, prin și dincolo de uși, porți sau gărduțuri elegante. Străjuind și conturând, doar albastru sau alb.

Apusul și marea. Strălucirea.



During mesmerizing walks through Fira and Oia, two cute little towns perched  up above the Santorini Caldera, something seemed to continuously redirect my eyes and steps towards the sea. And all that mostly through or beyond doors, gates or small fences, so elegant. Lining and outlining, in their unique blue and white beauty.

The sea at sunset. The shine.

The azure.


Acolo totul este pe culme, oriunde și oricum. Aproape sfidând gravitația. Pe culme și o culme. A strălucirii și splendorii, cel puțin pentru mine, din cât am călătorit și admirat până acum. Pe care, strălucire… m-am străduit să o redau în fotografii, mai ales înainte de apusul soarelui, în jurul orei șase dup-amiaza. Orbitor orizontul, cu acel fascinant dans de lumină și umbră…

…chiar la cea mai dulce înălțime de frumos!



Everything up there is… up there, no matter what or how. Up high, sitting atop of the world. Standing. Almost defying gravity. A pinnacle and an epitome. Of ultimate shine and splendor, at least for me, from what I have traveled and seen so far. Which shine… I did do my best to highlight in the photos posted here, especially that glorious glow right before the sunset, some time around six pm. Blinding horizons, with that dazzling dance of light and shadows… and those cruise ships sailing that rippling blue…

 …the uppermost peak of loveliness!


Pentru provocarea de marți pe Dutch goes the Photo! – Înălțime


For this week’s theme on Dutch goes the Photo!  

Tuesday Photo Challenge, Week 111 – Height



Versurile cântecului aici.


 The beautiful lyrics here.



Și… în spiritul Meșteșugului de miercuri, așa cum era gândită categoria aceasta în primele mele luni de blogging (povesteam eu atunci aici fel de fel de „poate vă mai amintiți,” filme clasice, melodii sau videoclipuri deosebite)…
…acum, poate vă amintiți de Zorba Grecul? Și dansul Sirtaki? Anthony Quinn, în acel film capodoperă. Alb negru, așa-i, dar emanând lumină și spirit la un calibru…
De altfel, poate chiar asta ar trebui să numim, să simțim, minte și inimă, a fi cu adevărat la înălțime.


And in the spirit of the Wednesday Craft, as this category used to be at the beginning of my blog, spring summer 2015 ( going down memory lane, I was, remembering a few of the used-to-be’s somehow, movies, songs, videos that I love)…
…now too, perhaps you remember Zorba the Greek? And the Sirtaki? Anthony Quinn in that masterpiece of a movie. Black and white, yes, but exuding so much of that marvelous spirit and light!
But then again, maybe that is what we should call, and feel, heart and mind, at the top or peak or greatest height of them all.


„Did you say… dance? Come on my boy! Together…
„Boss, I have so much to tell you….
„Hey boss, have you ever seen a more splendiferous crash?!…
„You can laugh too! Hey, you laugh!!!…



Va urma


To be continued





Val de galben și trepte-n spirală…/ Wave of yellow and steps in a golden spiral


“In Light there is Dark, and in Dark there is Light.”
Kami Garcia, Beautiful Darkness


Poate doar fiind mai puțin, ajungem să fim… mai din plin. În trepte-n spirală.

Să fim mai mult.
Să fim.
Să fiu…

…mai mult decât mine, mai puțin decât eu

mai mult decât eu, mai puțin decât voce
mai mult decât voce, mai puțin decât lacrimă
mai mult decât lacrimă, mai puțin decât stele
mai mult decât stele, mai puțin decât noi

mai mult decât noi, mai puțin decât aproape
mai mult decât aproape, mai puțin decât împreună
mai mult decât împreună, mai puțin decât alături
mai mult decât alături, mai puțin decât în siguranță

mai mult decât în siguranță, mai puțin decât aripi
mai mult decât aripi, mai puțin decât zbor
mai mult decât zbor, mai puțin decât departe
mai mult decât departe, mai puțin decât mine

mai mult decât mine, mai puțin decât…


Gânduri, și o colecție de citate cu poze asortate, înlănțuite ca în spirală acum un an. Se-odihneau liniștit într-o ciornă și acum… își desfășoară lumina. Val de galben… 2016-17.  😊


Maybe just if we are less, we truly are… more fully.  More steps in a spiral.

We are more.
We are.
I am…

…more than me, less than I

more than I, less than a voice
more than a voice, less than a tear
more than a tear, less than stars
more than stars, less than us

more than us, less than near
more than near, less than together
more than together, less than close
more than close, less than safe

more than safe, less than wings
more than wings, less than flight

more than flight, less than away
more than away, less than me

more than me, less than…


Thoughts, and a collection of quotes and phone photos chained like in a spiral here a year ago, autumn dance. They were quietly resting in a draft and now… they unfold their light. Wave of yellow… 2016-17.  😊


“We live only to discover beauty. All else is a form of waiting”
― Kahlil Gibran, Sand and Foam


“It’s okay to spin around and around in the same place. Just so long as you’re singing your heart out.
THAT’s what life’s all about.”
― Chica Umino, Honey and Clover


“My mother taught me how to find grace in wreckage. She taught me not how to reassemble, but how to rearrange. The stained-glass pictures she made were certain evidence that things can be broken and put back together, and that the mended thing will be more beautiful than the original.”
T. Greenwood, Undressing the Moon


“Fall colors are funny. They’re so bright and intense and beautiful. It’s like nature is trying to fill you up with color, to saturate you so you can stockpile it before winter turns everything muted and dreary.”
Siobhan Vivian, Same Difference


“Just as a painter needs light in order to put the finishing touches to his picture, so I need an inner light, which I feel I never have enough of in the autumn.”
Leo Tolstoy


“And I rose
In rainy autumn
And walked abroad in a shower of all my days…”
Dylan Thomas, Collected Poems





Cute Quotograph… and love



Plimbare chiar rimează cu culoare… am descoperit zilele astea. Nu doar în vers, vreau să spun, ci și… în mers? Plimbare culoare… de octombrie soare!

(Și acum acum zâmbesc puțin, așa… ca pentru sine, întrebându-mă tot ca din mers, să văd eu acuși acuși cum voi reuși să redau și-n engleză aceeași minune de ton de octombrie luminos colorat… și rimat ritmat).

Și-anume, explozie! Artificii strălucind colorat la tot pasul. Chiar nu, sau poate nu mai știu eu, dar parcă n-am mai văzut la mijloc de toamnă atât de mult curcubeu întins covor ca prin farmec. Cu greu și de-abia mă desprindeam de un colț că dădeam de altul, și tot așa.


A walk soft and bright, rhyming with colorful flight… I have discovered these days. Not only rhyming a talk, I mean, but also…  a walk? Soft and bright colorful flight… in October light!

(In the brackets above, the Romanian version, I was wondering… a bit aside and to myself as I was writing the words, about a nice playful way of translating the rhyming game into English, obviously different words, but I think I managed to keep the same meaning, quite happy about that, too.)

And I mean, an outburst! Fireworks shining at every step. I don’t think, or I don’t remember to have seen such a mid-October display, so much rainbow spread as a carpet as if by magic. I barely pulled myself away from one floral spot that I would bump into another, and so on.


Și-uite așa, mai agale sau mai foit, dar cu ochii fix în soare… culoare plimbare… îmi răsăreau și gândurile. În nuanțe… fel de fel. Printre care, razant, și ideea. Că da, chiar așa trebuie să fie! Dacă este… și anume, să fie!


Când e ruptă din soare, chiar nu are asemănare. Pe pământ. Și e interminabilă. Infinită.

Complet fără-nceput sau sfârșit. Nu vine de nicăieri, nu se-ndreaptă nici unde. Deși cumva… peste tot?  Și nici n-ar avea altfel cum, chiar nu vrea să obțină nimic. Doar este. Fără poate și fără probabil. Fără dacă sau parcă. În schimb, cu mult „da.”

Nici nu e definibilă sau delimitabilă prin când și cum. Ea doar…  este. Dintotdeauna. A fost și va fi.

Cumva… ca un fir de apă? Un izvor, sursă de viu și culoare. Poate neatinsă încă, dar mereu doar la un gând distanță. La un pas, o șoaptă sau un cuvânt?

Și tu…

Tu asculți. Pleci urechea și auzi și observi. Ceva e puțin altcumva. Dar ce mult! Și-apoi pășești. În sensul ei de mers. O dată cu ea.

Intri în ritm. Plimbarea culoarea te duce. Iar tu… soare!


And so, slowly or in a bit of a frenzy, eyes fixed on the bright light… in my colorful flight…  thoughts started to come. In various hues. Among which, like a sparkling ray, the idea came. That… yes, that must be it! If it is to be!


When it is like a gold nugget from the sun, it really is like from beyond.  Like nothing on earth. And it is endless. Feels infinite.

Absolutely no beginning or end. It seems to come from nowhere, and going nowhere. Though somehow… everywhere? And it couldn’t be otherwise, as it doesn’t want to get anything done. It just is. No maybe or perhaps. No what if’s or as though’s. But with a lot of „yes.”

And it is not definable or measurable through a when or a how. It just… is. Forever. Has been and will be.

In a way… like a spring? A source of water, of life and color. Maybe untouched yet, but still always only a thought away. Only a step’s, a whisper’s or a word’s distance?

And you…

You listen. And you suddenly hear it. You hear and you start noticing. Something is a bit somehow else. A bit much. It’s on its way and in your path. It is flowing. Through you.

And you get in that rhythm. That tune and that pace. The bright flight carries you. And you… light!


Căci soarele… chiar nu, nu poate fi doar centrul universului. Ar fi prea puțin. Cu siguranță e centrul ființei. Al tău. Și al tău. Și… al tău?

Ne suntem unul altuia orizont. Plimbarea mea trece prin culoarea ta. Și reciproc.

De-aici… zarea.

Iar când soarele începe să răsară, deși nu realizezi când și cum, dintr-o privire și un surâs, atunci… ai atins. Ai ajuns la întâlnire cu propriul tău soare.

Transpare prin ochii unui… altcineva! Dar acesta e doar un detaliu lipsit de importanță. Numai zâmbindu-vă, înnodați raze. Împletiți același cald și respirați din același auriu. Îmbrăcați aceeași manta, sorbiți din aceeași cupă… vă hrăniți din același centru.

Sunteți la modul simplu și complet aceeași plimbare culoare. Același soare. Ați privit și pășit.

În sensul de mers al iubirii.


As light… cannot simply be just the center of the universe, no. It would mean too little. It certainly is the center of you. And you. And… you?

We are each other’s horizon. My walk soft and bright goes though your colorful flight. And vice versa.

Hence… the skies in the light.

And when the sun begins to rise, though you can’t put your finger on a when or a how, but just from a pair of eyes and a smile, then… you have touched. You have met your own sun and light.

It shines through… somebody else’s eyes! But… that is just a mere detail. Only by smiling at each other, you sew rays. You weave the same warmth and you breathe the same golden spiral. Wear the same mantle, sip from the same sacred vessel… wine and dine on the same center.

You are simply and entirely the same soft bright flight. And light. You have dived… and arrived.

You are now walking in the rhythm and rhyme of pure love.


Se spune că este prima zi din restul vieții tale. Eu doar spun că e viață la modul cel mai infinit.

Este pur și simplu cel mai cald și mai cu sens… a fi.


They say it is the first day of the rest of your life. I just say it is life in the most infinite mood.

It simply is the warmest and most meaningful… to be.




Coșulețul culoare de Paște…/ Easter-color basket


“Somehow one must love the world
without being worldly.”

G.K. Chesterton


Fotografii în lumina dup-amiezii de vineri, apoi a dimineții de sâmbătă…
…culori surâzând a căldură, a inimă, speranță și drag.


Photos taken in the Friday afternoon light, and then Saturday morning…
…colors that smile of warmth, sweet golden hope and much heart.


“Don’t be pushed around by the fears in your mind. Be led by the dreams in your heart.”
Roy T. Bennett, The Light in the Heart


În lumina dup-amiezii târzii…


In the midafternoon light…

Îmbrățișare petale…/ Petal embrace


“Twenty minutes seemed like an eternity,
and like no time at all.”
Jennifer Rush, Reborn


Să inspiri strălucirea

coborând într-o nuanță
doar de ea știută…

să pășești pe culoare
de zâmbet

cu ochii sclipind
a raze…

și s-alergi a lumină
și cald

din îmbrățișare petale…


To breathe in the shine

descending into a hue

to leap on the color
of smiling

with eyes sparkling
of rays…

and to journey sunk in the light
and the warmth

of petal embrace…


“If the light’s not in you, you’re in the dark.”
Marty Rubin

Spring Quotograph… and gazes through green



Se pare că atingem picuri de cer la fiecare pas. Fiecare mișcare.

Poate pășim pe trepte de zare invizibile, pe culori, pe lumină… Iar ele ne poartă.
Ne coboară în mers, în făptură. În privire și rost.
Ne devin.

Poate ne îmbracă fără s-o știm în praf scuturat de lună și stele, sau puf coborât din nori…
Printre raze jucăușe de timp traversând râuri de anotimp.
Curgere firească, abia simțită. De neoprit.
Vine de ne-unde și se-ndreaptă spre oricând și oricum…

Oricine se oprește puțin și respiră adânc îi poate simți pulsul. Chemarea aurie.
Străbate și cel mai profund întuneric… cea mai groasă beznă. Cel mai rece frig.
Le împrăștie cald, explodându-le în scântei de clipe ca prinse-n sidef… fărâme de întotdeauna.

Secunde scuturate din clopotele zârilor.
Din priviri lungi de printre frunze… și iarbă și pași…
De printre petale.
Mici porți și ferestre spre un infinit colorat și ascuns la vedere.
Univers tainic strecurat în toate. În fiecare colț și firidă.
În noi.

Se pare că atingem picuri de cer la fiecare pas. Fiecare mișcare.


(azi, 26 martie… se pare un astăzi cu mai puțin timp, pentru un mâine cu mai multă lumină)


It seems we touch drops of sky with every step. Every move.

Maybe we tread on invisible stairs of blue, of color and light… And they carry us.
They become our steps, part of our being.
They adorn our days, our life.

Maybe they dress us in dust from the moon and the stars, fluff from the clouds…  without us noticing it.
Through playful rays crossing rivers of time, of seasons.
A flow so natural, barely sensed. Unstoppable.
Comes from nowhere and goes anywhere, anyhow…

Anyone who stops for an instant to breathe in deeply can feel its pulse. Golden call.
It pierces even the deepest darkness… the pitchest black. The coldest cold.
It dissolves, exploding them warm into seconds like sparks caught in amber… crumbs of forever.

Seconds descending from the chime of the skies.
From gazes through green… through the leaves, the grass, the steps.
Through little petals.
Little doors or windows giving onto an infinity hidden in plain view.
Onto a veiled universe pervading things, every corner and recess.
Onto us.

It seems we touch drops of sky with every step. Every move.


(today, March 26th… it seems a today with less time, for a tomorrow with more light)


“Beauty is eternity gazing at itself in a mirror.
But you are eternity and you are the mirror.”
Kahlil Gibran, The Prophet


Și se mai pare că… primii toporași pe blog (exceptând micuțul rătăcit prin noiembrie 2016). Și… chiar prima păpădie pe care am zărit-o anul ăsta. Arată cam… ca abia trezită din somn, ce-i drept.


And it also seems… the first wild violets on the blog (except the one in November 2016, looking cutely lost then). And… the first dandelion flower I’ve spotted this year. It looks… like it’s just woken up, anyway.