Arhive etichetă | love

Dorul…/ Longing


“One of the deepest longings of the human soul is to be seen.”
― John O’Donohue


citesc printre raze
-clipiri de culoare și vise-
cuvinte aprinse și scrise
rotind dinspre stele

șoaptele-mi zboară
-aștern amintiri mătăsoase-
surâs de sclipiri prețioase
pictat cu fire
de soare

întreb adierea
-ce-atinge cu gânduri obrazul-
ce lacrimi îți mistuie clipele?
ce umbre privești
pe fereastră?

iar boarea-mi răspunde
-cu zâmbet de seară și nor-
că dorul etern călător
ți-așează sărutul
pe pleoape…


I read through the sun rays
soft petals
-rich colorful shimmer and dream-
words burning so deeply agleam
long winding stars spinning

my whispers in circles
of light
-they wing recollections so precious-
brush smiling sparkles so gracious
that paint the seconds
so bright

I ask the silk wind
in the skies
-that touches serenely your face-
what tears devour your grace?
what shadows delight
in your sighs?

the breeze answers me
through the air
-a scent of warm eve in the mornings-
that sailing ripples of longing
will lay their kiss
on your hair




Dorul stinge din ulcele
setea lui cu vin de stele
Dorul, dorul, dor
Dar zburănd peste coclauri
lasă-n urmă scrum de aur
Dorul, dorul, dor
Dorul cântă la ulucă,
pleacă-n drum ca o nălucă
Dorul, dorul, dor
Și-apoi plânge târâiș
numai prin mărăciniș
Dorul, dorul, dor
Și-apoi plânge târâiș
numai prin mărăciniș
Dorul, dorul, dor


Alteori în colț de lună
doru-i flacără nebună
Dorul, dorul, dor
Ce dă inimii ocol
făcând inima pârjol
Dorul, dorul, dor



Regat…/ Kingdom


“There is
By my leaning over the precipice
Of your presence and your absence in hopeless fusion
My finding the secret
Of loving you
Always for the first time”
― André Breton


Ne suntem unul altuia regat
de soare zâmbind zării curcubee,
cu raze întinzând cărare lunii
și galbenă albastră odisee…

Ne suntem și destin și căutare,
balanță măsurând prin ceruri ceasuri,
curând-uri strălucind a alinare
sau clipe înverzind popasuri

Baladele și dorurile toate
ne suntem, imn cu vers divin de nouri,
bucata mea de rai și miez de noapte
le-mpart cu tine, respirând ecouri

Castel de umbre îmbrăcat în șoapte
de gând și devenire, locuim,
cu porți oglinzi de stele miazănoapte,
cărare și-adăpost de pas străin

Odăile ascund miracole aprinse
ca nestematele bogate în culori,
sclipind aievea ca ferestrele atinse
de raze coborâte dinspre sori

Grădini și pajiști ne îmbie moale,
petală și polen curat ne suntem,
în nuanțe pur balsamice, regale,
iar orice fir de iarbă, dulce cântec

Ne suntem întâmplare și tain
cernând cu grijă dimineți și seară,
curbând coloana timpului hain,
hrănindu-ne cu ierni și primăvară…

La orizont tărâmul ni se-atinge
cu infinitul cald, al tău și-al meu,
căci firmamentul rege se răsfrânge
ținut în suflet limpede mereu


We radiate a kingdom off each other
of sun that smiles rainbows to the sea,
with rays that lay warm alleys to the moon
a blue and yellow ever winding odyssey…

We are both fate and longing to each other,
a scales that weighs long hours in the skies,
soon-coming moments that shimmer rather
than older seconds that just wear a new guise

The ballads and the chants are all our flight,
each other’s hymn in hazy verse and rhyme,
my piece of heaven and my dream at night
I share them with you, breathing their chime

A castle made of shadows clad in sighs,
whispers of thought and soft becoming, where we live,
with gates like mirrors shining northern skies,
a path and shelter to a stranger, that we give

The rooms hide burning miracles inside,
like gems so rich in colorful deep shades,
sparkling so fine like small unfastened windows
touched softly by forgotten rays

Gardens and meadows lure us far away,
petal and pollen are we, so homely, to each other
in purely balsamic hues and royal sway
and every blade of grass feels like a brother 

We are each other’s kingly chance and cheer
sifting with care dear mornings, tender nights,
warping time’s spine sublime, without fear,
feasting on pure winter and spring whites…

On the horizon our realm touches smoothly
a warm infinity, so yours and so mine,
as skylines nobly echo beyond doubt
a land kept close and holy like a shrine





Ramuri, minute și…/ Branches, minutes and…


“In the end we will realise that we only came to earth to love”
― Mimi Novic, The Silence Between the Sighs



NOAPTEA dintre ani mi-a zâmbit dimineață
mănunchi de aievea răzbătând ca prin ceață,
gânduri mustind de zgomot și dor
străpungând magic liniște și zare
și nor

AM SURÂS printre nuanțe irizate și eu
privind-o în ochi printre clipe șirag,
printre ramuri subțiri în ritmuri de ieri
și aburi de mâine,
și vag

ȘI-au dat parcă mâna în inima mea
așezându-se rece pe trepte de timp,
umbre și raze prin iarbă sau nea
în tăcere
și mult anotimp

TRECERI ce-ating în spirale de zile
cald adiindu-mi fărâme de zbor
sau rafale ce-mi spulberă pași, căutare
rând, cuvânt…

PETALE, apusuri, ploaie, senin
așa răscolește murmurându-mi ce-a fost,
iar eu intru în joc și-i șoptesc să îngâne
strălucire de stele
și rost

SCLIPIRI cu privirea spre un alb ce va fi
un răstimp ce va trece șuvoi,
stol de secunde, de aici și acum
în minute de mine
și noi…


THE NIGHT between years smiled as morning
a bundle of real throughout the haze
a million thoughts filled with sound and longing
piercing the silence
and blaze

I SMILE through the mixture of hues
gazing at the moments ending a year
beyond thin branches of yesterdays,
and tomorrows, vague
and unclear

THEY SEEM to meet and say hi in my heart
sitting on cold stairs of time,
shadows and rays, the grass or the snow
quietness and rhythm
and rhyme

THEY PASS and they touch spirals of days
warm breezes through fractions of flight,
or blasts that wipe my searches, my steps
feelings and words
burning bright

PETALS, sunsets, rainy or shine
they all dance and draw the past tense,
and I join the ride and weave into it
starry light, meaning
and sense

SPARKLES looking at a white future time,
sweet whiles which will fly swift and true
from myriad seconds, of here and now
into minutes of me
and of you…


Sursa de inspirație pentru versuri… aici.

Jocul de artificii… fotografii nu neapărat reușite anul acesta, deși… cumva nostime, cumva ireale. Cerul, noaptea… înfloriseră.

Vă urez un an nou minunat!



The source of inspiration for my verse above is here

The fireworks… photos not as I had wished them to be, though… somehow  a bit cute. a bit surreal too. The sky, the night… were in full bloom.

I hope you have a wonderful new year!


Sper să aveți timp, ca să priviți filmulețul pănă la capăt. Este incredibil de frumos!


I hope you will find a bit of time, to watch the video up to the end. It is incredibly beautiful!






Cute Quotograph… and sweetness




“It rains
And rains
And rains.
But there is a sky above the rain,
Nothing can rot the sky.
Earth has turned to mud. What of it?
The heart of the planet is made of fire, of ardent sun.
(from „A Rainy Day”)”
― Visar Zhiti, The Condemned Apple: Selected Poetry


Vă doresc zile de sfârșit de an cât mai frumoase! Și… zile de-nceput de an nou la fel!


Wishing you nice end of year days! And… a lovely beginning of the new year as well! 



“And now we welcome the new year, full of things that have never been”
― Rainer Maria Rilke







Reflexii, reflecții…/ Lens-Artists Photo Challenge #25: Reflections


“A lake is a landscape’s most beautiful and expressive feature.
It is Earth’s eye; looking into which the beholder
measures the depth of his own nature.”
― Henry David Thoreau, Walden


Septembrie verde trecând peste ape,
reflexii și-albastre plutiri
la nord de secunde,
la sud de ființă
în nuanțe
din albe

apus, dimineață
rotire susur aproape
de vară trecută prin iarnă,
primăveri clipind peste ape…


A green September over the weather,
reflections and timid white flow,
to the north of blue seconds,
from the south of desire
through hues


and seasons,
evenings and mornings
spinning whispers together
of summer through winter serene, 
and spring rippling over the weather…


„We cannot see
our reflection in
running water.

It is only
in still water
that we can see.”

Zen proverb



Inspired by

Lens-Artists Weekly Photo Challenge #25: Reflections


Nic¯\_(ツ)_/¯le   😊




Verde și roz…/ Green and pink


“I believe in the immeasurable power of love;
that true love can endure any circumstance
and reach across any distance.”
― Steve Maraboli, Unapologetically You:
Reflections on Life and the Human Experience


Verde lumină și sclipiri sărbătorești din brăduțul tot o licărire aurie și argintie surâzând roz bonbon…


Green shine and sparkles as if jumping for joy in a small tree all a silver and golden pink shimmer…


Nuanțe clipocind superb printre ace de pin și clinchet de click-uri, și foială, și pregătiri…



Hues all in a superb glitter among jingling pine needles, and clicks, and preparations… 


Iar eu vă doresc sărbători frumoase, zile cu mult zâmbet și cald și culoare!



And I am wishing you all happy holidays, full of smiles, warmth and colorful days!




Winter Quotograph… and whispering thoughts



De gânduri îmi murmură din vârfuri de raze,
iar de șoaptele-mi spun
de senin,
eu iau amintirile,
iubirea și clipele
și le pierd printre ace de pin…

Le găsesc apoi îmbăiate în pur
povestind despre nori și culoare,
despre stele ascunse
și inimi în noapte,
despre fire de lună
și soare…


If my thoughts keep murmuring from shimmering rays,
and whispers keep pulsing
of skies,
I take recollections,
love and the seconds
and lose them through needles of pines…

And then I just find them bathed in light
telling of clouds and of colors,
of a far away tune
and hearts in the night,
of fine threads of sun
and sweet moon…