“I believe in the immeasurable power of love;
that true love can endure any circumstance
and reach across any distance.” ― Steve Maraboli, Unapologetically You: Reflections on Life and the Human Experience
Verde lumină și sclipiri sărbătorești din brăduțul tot o licărire aurie și argintie surâzând roz bonbon…
Green shine and sparkles as if jumping for joy in a small tree all a silver and golden pink shimmer…
Nuanțe clipocind superb printre ace de pin și clinchet de click-uri, și foială, și pregătiri…
🙂
Hues all in a superb glitter among jingling pine needles, and clicks, and preparations…
Iar eu vă doresc sărbători frumoase, zile cu mult zâmbet și cald și culoare!
🎄🎄🎄
And I am wishing you all happy holidays, full of smiles, warmth and colorful days!
De gânduri îmi murmură din vârfuri de raze,
iar de șoaptele-mi spun
de senin,
eu iau amintirile,
iubirea și clipele
și le pierd printre ace de pin…
Le găsesc apoi îmbăiate în pur
povestind despre nori și culoare,
despre stele ascunse
și inimi în noapte,
despre fire de lună
și soare…
If my thoughts keep murmuring from shimmering rays, and whispers keep pulsing
of skies,
I take recollections,
love and the seconds
and lose them through needles of pines…
And then I just find them bathed in light telling of clouds and of colors, of a far away tune and hearts in the night, of fine threads of sun and sweet moon…
“Breathing dreams like air” ― F. Scott Fitzgerald, The Great Gatsby
Acum trei ani și un pic mi s-au așternut aceste versuri.Mi-am dorit apoi mult să le traduc. S-au înșirat atunci din adiere de august, visare și dor, iar acum… din parfum de vară/toamnă roz azuriu.
Three years ago these lines unfolded here softly like a breeze. After that I remember wishing to translate them. They flowed through August hues then, dreamy and free, and now… through summer/autumn pinkish azure air.
Să mă simtă un suflet
și să simt că mă simte,
să știu că în el mă așteaptă cuminte
căldură, culoare, răbdare și dor
să pot gânduri grele
să iau în ușor
Iubirea mi-e aer
pe cărare de timp,
îmi așterne în cale auriu anotimp,
mă îmbracă în stea și lumină de toamnă
mă lună, mă soare,
mă nor și mă cheamă
To be felt by a soul and to feel that it feels you, to know that within it lies deeply and true soft color and warmth, patience and light so that heavier thoughts can be turned into flight
Love is like air on time’s lonely lane unfolding around its rich golden reign. it dresses the skin in stars and silk rays it is moon, it is sun, it is cloud and daze
Spun ..bine, spun ..da,
surâd și zâmbesc
duri pași pe trotuare sunt moi, mă plutesc
petale de gând mă învârt colorat
ca din frunze, tulpină
de clopot curat
Un cântec de floare
în ritm de polen
rotindu-se fraged în sacru desen,
o netedă undă prin dorul lumesc,
spirală sublimă
pulsându-mi ceresc
I say …yes, I say …fine, I smile and I sigh my steps on the pavement are soft, so I fly petals of thought shyly swirling in hues, leaves and then flowers, bright bells full of blues
A song made of pollen, smooth rhythm of glowing, slow spinning circles in a delicate drawing, elegant waves along earthly desire, a spiral sublime with contours of fire
“Love,
that moves the sun and the other stars” ― Dante Alighieri, Paradiso
Cum te iubesc?
Cum se iubește cerul,
felie cu felie
și-apoi întreg eterul… Fragmente de albastru și curat ce-mi mângâie obrazu’-mbujorat
Cum se iubește clipa,
sclipire cu sclipire
și aripi ce învăluie
în strălucire… Iar serile în gând și-mbrățișare turnând în ceasuri dulci mărgăritare
Cum se iubește valul și mareea,
mal după mal
rotindu-și odiseea… Nisipuri vălurind dinspre castele, sărut trimis de lună și de stele
How I love you?
The way I love the sky, patch after patch and then eternal sigh… Small fragments made of pure blue, so lush that can’t but put onto my cheek deep blush The way I love the minute, instant after instant with wings that spur time’s shimmer close or distant… And evenings dressed in thoughts’ and rays’ embrace that hours feel like made of golden lace The way I love the waves and swaying tides, ripple by ripple foamy veil of brides… Sand castles swept by water’s weaving tune, kisses sent sweetly from the stars, the moon
Și cum te mai iubesc?…
Cum se avântă visul
spre zări ascunse-n nori
sfidând abisul…
din ceață vălurind, din umbră și din greu făcând din alb iubirea curcubeu
Cum plânge trandafirul
cu lacrimi de aprins
lăsând zefirului fiorul neatins…
să-i poarte dragostea fără suspin și fără nume spre dincolo de orizont, o punte peste lume
Cum cade ploaia
spărgându-se în gânduri
topindu-mi vag răspunsuri
printre rânduri… parfum de amintire și speranță ce pune ciob de inimă-n balanță
How else do I love you?…
The way my dream takes flight towards horizons hidden in the night from misty air, shadows and dark woe… then pouring warm light into a bow The way the roses weep tulle tears of fire leaving the breeze to take its quivers higher to carry their devotion, no sobbing and no word… over the mountains, seas bridge arched over the world The way the rain falls down breaking into droplets my answers melting vaguely, long bright comets… smooth scent of past’s and future’s deepest urge that causes heart’s sunk passion to emerge
“She was carmine shadows reflecting from my crimson words. Every pulse sent a velvet ripple through the shade. Every breath, a scarlet pause.” ― Hubert Martin
Un vis i se construiește din ceață
cu fire de nu-mă-uita,
cu boabe de dor și de viață
și praf de umbră și stea
Vis cald ce mustește-a lumină
și-i varsă aromă de nori,
pe frunte de noapte senină
cu aștri sclipind vag a zori
Un vis ce-i vorbește de mâine
ca marea de maluri aproape,
prin valuri rostind despre gânduri
purtate ca rânduri pe ape
Și visul o aruncă în lume
cu pasul mai greu sau ușor,
turnând în umblare miracol
și pace în zile, și zbor
Iar drumul… Selena îl știe,
îl are gravat în secunde
pe brațul ei moale ca timpul
și-n pulsul ce arată și-ascunde
Un drum pe o hartă albastră
rotindu-i cerul în palmă
pe care, pășind argintiu,
i-așterne sclipire în taină…
Cu degete fine de raze
ea mângâie tâmpla și pleoapele
și-atinge privirile-i lungi
scrutând orizontul prin noapte
Căci visul cu picuri de rouă
suflându-i dinspre stele desen
pavează în liniște calea
purtând-o miracol spre Glen
A dream emerges from mist gilded with forget-me-nots, with beads of longing and nebulas, through stardust of shadow and thoughts
Warm dream soaking with light sprinkling essence and yawn on deep foreheads of night, white moons sparkling of dawn
A dream telling her of tomorrows like the sea of far away ages, through waves and whispering shores, smooth lines over watery pages
And the dream casts her into the world, her steps heavy or light, with miracles onto her walks and peace onto days, and sweet flight
So the way… Selena knows well, she carries it engraved like a seal on her arm tender like seconds and her pulse that shows and conceals
A way on a map ocean blue spinning the skies in her palm on which, shining like silver, she reaches for sparkle and calm…
Her fingers transparent like rays caress tired temples and eyes touching long lingering looks combing horizons through highs
As her dream of dewdrops and murmur, silky stars time and again, is paving her wandering paths guiding her closer to Glen
Selena (Greek) – moon, heavenly
Glen (Scottish) – from the valley
“Love what loves you but never hate what hates you, for hate is the burden to exhaust the stars in you.” ― R.M. Drake
mi-aș dori să existe în magazine
de vânzare candoare,
sentimente de bine
să li se facă reclamă,
să li se ducă vestea,
să le putem cumpăra,
să le spunem povestea…
să consumăm pe scară largă răbdare
pe pâine
să ne bucurăm de azi,
lăsând mâine pe mâine…
să nu ne luăm unii pe alții-nainte
în ochi să privim cu mult drag și cu..minte,
cu blândețe și rost în gest și cuvinte
pe toate simțindu-le ca și cum ar fi sfinte,
orice ni se-ntâmplă, pe oricine-ntâlnim
ca un copil, cu ochi buni să-l privim
să ne facem provizii de gânduri senine,
cămările inimii să ne fie pline,
să putem servi, de sunt obosiți,
cu bunătate pe noii sosiți…
bucurie, încredere, mulțumire-ncântare,
de dimineața chiar sunt
cea mai bună gustare,
cu simple bunatăți de ne hrănim
vom putea spune sincer că din suflet trăim,
iar pe drumuri mai lungi de vreodată pornim
să putem fi atenți, să nu ne grăbim
orice pas să-l pășim
de parcă-l sosim…
ne-repezindu-ne să etichetăm un ceva
ne-socotindu-ne să devenim cineva
ne-calculându-ne să ne ferim cumva
ne-propunându-ne să fim undeva
decât… doar așa
pentru a-nțelege
și-a îmbrățișa
cu gândul că un tu e și un eu
zâmbind din oglindă prin el sau prin ea…
și acum e mereu,
e atunci și cândva…
mi-aș dori să existe în magazine
de vânzare candoare,
sentimente de bine
I wish they sold in shops, in high trend,
grace and noblesse
as a line or a brand
to advertise and make them well sold
to let people know,
to buy them
to make their story told
to spend patience on a large scale, like butter on bread
to enjoy today, leaving tomorrow ahead
to take each other face value, first hand,
looking each other in the eye, no pretend…
as for gentleness… like bottled water, in high demand,
kindness and meaning in gestures and things stated
feeling the minutes, hours as if they were sacred,
anything that might happen, anyone we may meet
like a child to see, and with a warm heart to treat
to put aside gentle thoughts, warm and plenty,
the rooms of the heart to be well-supplied, wealthy
to be able to offer goodness and glee
to the others, no price, just happy and free
joy, confidence, gratitude, dream and delight,
first thing in the morning
make a wonderful sight
good ingredients, light… if we have them fresh start
we can call heart-felt giving, and living, an art
and if ever away we went, on long trips
to embrace it all, in no rush and no slips,
so we would not miss
the wonder, the bliss…
not in a hurry to label as something else
not in a race to become someone else
not an attempt to avoid somehow else
not in a frenzy to get somewhere else
unless… just like that
to see
and to be
with the thought that a you is also a me,
smiling from the mirror through a he or a she…
and a now is an ever,
a then and a key…
I wish they sold in shops, in high trend
goodness, noblesse
as a line or a brand
Și stelele au șoptit,
atingând aerul cu mărgele de lumină albastră…
…venim de departe. Spre tine.
Spre zâmbetul larg din privire și cărările inimii.
Și am ajuns. Suntem chiar aici, ochi strălucitori mângâind timpul, cu raze patinând dinspre noapte.
Aproape de picurii de zare din zile, poți cuprinde o lume
dacă întinzi brațele.
Iar dacă ne poți vedea și îmbrățișa este doar pentru că și tu ai călătorit de departe.
Printre gânduri, dimineți și cuvinte cu rădăcini de dor cald.
Și ai ajuns.
Ai lăsat mult în urmă
fire de roșu intens
izvorând portocaliu luminos,
răsunând a galben aprins,
strecurându-se tainic printre dâre de verde
înspre ape albastre…
…de cer.
And the stars whispered,
touching the air with blue droplets of sunlight…
…we’ve traveled from afar. To reach you.
The bright smile on your face and the alleys of your heart.
And we have arrived. We are here, sunny eyes caressing time softly, with rays sailing from beyond the night.
Close to the dewdrops dressing the days, you can cradle a world
if you reach out.
And if you can see and hear us it is only because you’ve traveled far, too.
Through thoughts, mornings and words anchored in warmth.
And you have also arrived.
You left far behind
threads of deep throbbing red
delivering a luminous orange,
interspersed with radiant yellow,
smoothing through long shreds of green
into blue waters…
…of sky.
“One day, in the deepest oceans – an enlightened century – dipped in blue hope, will be looking for the beads of a thousand truths.”
― Kristian Goldmund Aumann
“I know everyone has dreams of flying, but this isn’t a dream of flying. It’s a dream of floating, and the ocean is not water but wind. I call it a dream, but it feels realer than my life.”
― Maria Dahvana Headley, Magonia
în momentul în care privesc peste sunet
ating țărmuri largi și munți în ocean
cuprind cald maree, distanță și vânt
și mângâi apusul
arzând ca o stea
în clipa în care respir aer soare
cărarea revarsă proaspăt și bine
parfumul de nori coboară ca puful
pictând ore, zile,
în minute de tine
în secunda în care pășesc pe alei
cu raze de cer așternând trepte line
mă-ndrept spre departe, spre cald, spre în sus
spre mult și adânc,
tărâmuri senine
în ora în care inspir anotimpuri,
zefirul ce-mi murmură în zbor adăpost
presimt că iubirea e doar poezie,
iar timpul mi-o scrie
din magic și rost
the moment my eyes gaze farther than sound I touch distant shores and mountains afar caressing the tides, embracing the wind and kissing the sunset, ablaze like a star
the instant I breathe the air like silk the pathway unfolds, freely and new the perfume of clouds softly descending to color the days in minutes of you
the second I walk along alleys of sky rays drawing the stairs, building me steps I reach so away, so warm and so high so deep within lands, vast fields full of rest
the hour my mind envelops the seasons, the breeze that enfolds my soul, my face, I feel pure love is the mere reason why time writes a poem of magic and grace
