Arhive etichetă | lumină

Mărțișor…

 

Mărțișoarele…

An de an, ne spun și ne spun…  Ne arată, luminos, jucăuș, colorat, despre.. noi toți.
Despre iarna și vara din noi, recele și caldul, întunericul și lumina…  împletindu-se,
..ca de la prea roșu înspre ..foarte alb, în drumul nostru atât de șerpuitor spre noi înșine.

***

Year after year, these colorful little tokens of togetherness delight us in the first days of spring.
They tell us about winter and summer, coldness and warmth, darkness and light.. magically interwoven,
…as if from strong red within to mild white without, on our winding road to ourselves.

Primăvara îmbracă un suflet
în mantie de viu și speranță..
zare senină
sau nor

învăluie și floare, și iarbă,
trifoiul cu patru foi
în mult împreună,
mult noi

Iubire, lumină..  și drag
haină de gânduri șirag
albastră și caldă
și zbor

pe aripi
ca șoapte de inimi
adiindu-ne dorul ușor…
dorul de mărțișor…

Spring dresses our soul
in a veil of life and of courage..
deep heavens serene
or a haze

adorning both flower and grass,
the four-leaved clover and weather
in so much us,
so together

Dear love, blissful light.. magic sky
soft velvety coat, you and I
blue and warm
flying rays

on wings
like thoughts in a whisper
taking our longing afar
to reach the most distant star…

May your spring be full of light and love!

O primăvară senină! 🙂

 

Anunțuri

Meșteșugul ..de miercuri ce răsare cam ..marți, uite-așa!

 

Oare chiar să ne fi sosit cea.. dulce primăvara?! Hmm.. sau doar sora ei mai mică, iarna târzie.. 🙂
Păi cum altfel, dacă azi a fost, și încă toată ziua, o minune de.. raze

..exact așa,

 

După ce mai ieri, cel de răs..alaltăieri, fusese un alb aaaalb de te rătăceai printre bârrr bârrr.. 😦
(deși frumos, nu zic nu, dar de le-aș fi zis asta degețelelor de pe buton și.. butoane, ele de colo.. hm, mda, bine, ..mai vedem noi, tu vorbești cu trei geci la purtător?! Hihi.. 🙂 )

..cam așa,

 

Un alaltăieri rece, ce mai,  dar care-a trecut minunat, peste weekend, prin ceva atât de frumoooos, de m-a-ncântat până peste poate, ..și peste bârr, bârr, 😀

..uite-așaaa,

 

Eu una, așa cum mi-a fost azi de.. solar, lumină și cald, chiar nu prea mai vreau înapoi la..

..da, da, uite-așa! 🙂

 

Și mai sper că nici voi. Ce ziceți, o fi prea devreme s-o chemăm cu drag pe zâna primăvară să ne-ncălzească-nverzească-mbobocească-nflorească peisajul de-acum?!

Nu de alta dar, pozeee… 😀  Chiar așa!

Un prea mult care este ..mult prea puțin

 

Când azurul își așterne șoaptele miraculoase printre raze de lună, străpungând prin târziu și prin noapte întru fragedă rostogolire spre o nouă zi, gândul încă negândit mi se strecoară în inimă așteptând plin de speranță să îi răsară duios ..răsăritul portocaliu.

orange whisper

Nimeni nu îi știe umblarea senină. Si totuși șoptirea-i răscolitoare cuprinde magic fiece colț de cer. Fiecare petală de dor și fulg de ființă. Atingerea sa desăvârșită redevine  solar orice cotlon de culoare, fir de făptură sau cărare de nor. Frunzele îi intră în horă jucăuș, învârtindu-se sacru, înfiorate de boare mereu nouă și proaspătă, în proprie metamorfoză petrecută  dulce și dureros în spirală prin anotimpuri.

Vremelnic cutreierate alei îi întind la picioare covoare de verde ..sau muguri ..sau flori. Toate se pleacă cuminte găsindu-și rostul în dansul sublim al trecerii pașilor săi catifelați. De dincolo de arcade de nori. Printre cuprinderi de vânt ..și blând semănați picuri de rouă.

Răcoare binevenită coboară suav din susurul rostirilor sale albastre, cu moi irizații galbene, mov, roșu aprins sau roz trandafiriu. Îmbrățișarea-i de vis îi murmură-n toate, împrăștiind un abur  pur nevăzut, ca o ceață simțită fluid, amețitor, pulsând bezmetic în fibre, în seve, ..în ploi.

Iar sărutul.. Sărutul său este magică încolțire de bine și cald strecurată divin în esențe ascunse, în sâmbure dur și lacrimă de anotimp. Sărut ce alină cu parfum de visare purtat pe cărare de zbor și aripi ce dor. Dacă fir sau petală, frunză sau fruct, îi simte domol mângâierea, rămâne profund și tainic tatuat întru duioasă reînsuflețire.

Sărutul se poartă apoi ca o umbră ușoară pe chipul de altfel mult prea plin de lumină al zilelor redevenite, mereu reaprinse, redimensionate neîncetat.

Șezând pe genunchii săi plini de splendidă zare, îi pot respira tainic cuprinderea. Cu ochii închiși, obosiți de atâta lumină, și purtată pe brațe de raze întinse senin, inspir curat superbă plutire.

Doar atunci, ca în oglindă, lin coborând în paradisul din inimă, începe să îmi cânte foșnet de ceruri din mine, pe acorduri de gingaș și viu. Fluturi fermecați mi se desprind de petale plutind ca vrăjiți pe adiere de chip.

Și doar atunci începe să mă trăiască un val ca o hrană, un foc, ..mereu unduindu-mi a căutare, ca un ecou de prea mult care ajunge să  fie ..mult prea puțin.

Cărare de zbor

 

light

Pe cărare de zbor presărată cu aștri
liniștită privire în mine, în noi
ușoară suire pe trepte, pilaștri,
mai presus de lumească simțire, șuvoi

Netezire, sublimare, aerare și fin
impulsiune abruptă, spontană
ascendentă tăcere, lumină și lin
inițiatică rotire-n spirală

 

Lucidă esență, cântec ascuns,
spectator la propria-mi rimă
cer interior, amorțit dar fecund,
se purifică din materie primă

Extincție dură de ego căzut,
smerenie-n gest ce dizolvă,
aspirație sacră spre cer ne-nceput,
afânare de dens ce absolvă

light and dark

 

Sustrăgându-mă rece dualului sec
așezându-mi în por unitate,
asceză de dur, de timp, de concret
tăcere în minte, cetate

Cultul vieții, al umbrei, intensă uitare,
vertijul din centrul dorinței
îmbătare de sine, cenușă-n mișcare,
răpire de dor a ființei

 

Eliptic, sintetic, enigmatic și cert
în orice moment de trăire,
manifestare întreruptă discret
de blândă lepădare de sine

Această prezentare necesită JavaScript.

Tremur

 

viu

Tremur a lună, a rază de astru
a moale de vară și vânt
cu brațe de fire
de iarbă senine
cuprind pașii tăi
de cuvânt

Tremur a tine, a zare, a frunză
a boare de toamnă și dor
pășesc pe cărare
chiar de pasul mă doare
îmi e cer, îmi e aer
e zbor

Tremur a nor, a alb, a azur
plutind amintire pufoasă
privire din noapte
covor magic de șoapte
cuprindere
miraculoasă

Tremur a noi, a duios și a cald
a valuri de freamăt și puls
unduire senină
pe mal de lumină
din raze de zâmbete
smuls

Tremur a rouă și darnic văzduh
atingere răscolitoare
pe ramuri de suflet
în inimă umblet
în ochi nesfârșite
izvoare

Căutare

 

acasă

mi-aș dori să ajung unde cântă sirenele
să m-afund misterios unde-noată balenele
să colind blând oceane infinite și calme
să cuprind cer de stele și luna în palme
să dansez cu apele printre corali
să sclipesc cu lumina prin curenți litorali
să simt strălucirea cea mai adâncă
să privesc lung în zare de pe o stâncă
și aș vrea să găsesc secreta cărare
ca o pasăre dor pregătită să zboare
sau delfin ce  plutește o-ntindere-albastră,
să fiu rază de lună bătând în fereastră
să ating cu mirare suflarea din mine
să cuprind cu privirea firmamentul etern
să topesc cu iubire mări adânci de suspine
să trăiesc fără teamă paradis și infern

De ce îmi place să port doar parfum ..de visare?

 

Mireasma lui necontenit  mă învăluie blând și mă poartă departe..  rătăcind pe cărări nemaiumblate, răscolind neobosit în spirală  după boare neadiată încă, raze neinspirate destul de adânc, apusuri nesorbite cu destul nesaț..  După pași nefăcuți vreodată și inimi neînfiorate îndeajuns, triste colțuri de noapte neatinse dulce de cald sau umezi ochi lăsați nesărutați fierbinte geană cu geană. Stele niciodată atinse cu privirea..

Și le dansează să îmi fie. Să ne fie și să înceapă să bată. Valuri.. valuri.. de viu balsam, de arzând,  plutind nestingherit, atingând aripi adormite de om, ..de ființă și trezind în lumină de rouă  suflare de gând muiată în meandre ușor amorțite de simțire și  palidă rostire. Îmi rămâne în nări ca o neabătută mireasmă de foc îmbietor ce urmează să-mi răsară flori de viață din vis. O port și ..mă poartă. Așa cum puls de orice făptură poartă chintesență de desprindere și zbor.

Parfumul acesta vrăjit mă ține strâns și aproape …și mă duce departe. Și eu îl însoțesc, ..dulce umblare printre nori. Mergând de mână cu unduirea lui  îmbătătoare, pășesc mereu ca prima dată pe drum proaspăt de suflet pătruns cumplit de alean neostoit.  Plutesc  astfel în căutare veșnic reaprinsă de mireasmă de vis, adânc inspirată din oceanul  cufundat între veghe și somn, între mine și dorul căutându-se continuu și prin fire de mine,  veșnic îndrăgostit de el însuși, de  tăcuta și magica sa frumusețe.

Ne îndreptăm astfel spre lumi lăsate lunatic în umbră, praguri uitate, ..de tărâm splendid reînmiresmat.