Arhive etichetă | magic

Portocaliu maiestuos prin verde pufos…/ August orange fluff through silky green ruff

 

“Yellow is the colour of the sun.
Blue is the colour of the sky.
Green is the colour of grass.
Brown is the colour of your eyes.
Black is the colour of the night.
Orange is the colour of truth.
Red is the colour of love.
And…
Rainbow is the colour of you.”
Anthony T. Hincks

 

Liniștit și pufos! Motanul Portocală…
croindu-și drum prin plapumă moale de primăvară

 

Quiet and cuddly! Orange, the tomcat…
making his way through the spring puffy blanket 

 

S-a strecurat, adulmecat puțin… și-apoi cuibărit portocaliu în căldura blăniței lui vesele,
și a verdelui mătase din aer și iarbă…

 

First on tip..paws, sniffing around… then nestled in the warm stripey orange of his gleeful fur,
and the snug silky green of the air and grass… 

 

După care, concentrare cât mai foarte, ai fi zis că s-a luat la întrecere cu vreun pisic invizibil mie, și… nici gând să nu iasă primul în așa cursă contra crono..miau.

 

After which, so much focus and heart, seemed he was running out of time in a contest against another cat, invisible to me, but… no way was he going to come second in the chrono..meow race.

 

Aer de soare, liber și cald, ca un cadou
torcând a culoare,
a magic și dulce,
a nou

 

Warm sunny air, frisky and fragrant, so true 
like purring of color,
of magic and cuteness,
of new

 

“Poems are soft kitten furs. smoothing out the rough edges of my world.”
― Sanober Khan

 

Vă doresc un weekend frumos!

 

Wishing you all a nice weekend!

Anunțuri

Poezie vie…/ A living poem

 

“I know everyone has dreams of flying,
but this isn’t a dream of flying.
It’s a dream of floating,
and the ocean is not water but wind.
I call it a dream,
but it feels realer than my life.”
― Maria Dahvana Headley, Magonia

în momentul în care privesc peste sunet
ating țărmuri largi și munți în ocean
cuprind cald maree, distanță și vânt
și mângâi apusul
arzând ca o stea

în clipa în care respir aer soare
cărarea revarsă proaspăt și bine
parfumul de nori coboară ca puful
pictând ore, zile,
în minute de tine

în secunda în care pășesc pe alei
cu raze de cer așternând trepte line
mă-ndrept spre departe, spre cald, spre în sus
spre mult și adânc,
tărâmuri senine

în ora în care inspir anotimpuri,
zefirul ce-mi murmură în zbor adăpost
presimt că iubirea e doar poezie,
iar timpul mi-o scrie
din magic și rost
dsc_0201_mr_ps_sp

the moment my eyes gaze farther than sound
I touch distant shores and mountains afar
caressing the tides, embracing the wind
and kissing the sunset,
ablaze like a star

the instant I breathe the air like silk
the pathway unfolds, freely and new
the perfume of clouds softly descending
to color the days
in minutes of you

the second I walk along alleys of sky
rays drawing the stairs, building me steps
I reach so away, so warm and so high
so deep within lands,
vast fields full of rest

the hour my mind envelops the seasons,
the breeze that enfolds my soul, my face,
I feel pure love is the mere reason
why time writes a poem
of magic and grace

 

Dacă iubirea ne-ar fi…/ If love be…

 

“Love is not the absence of logic
but logic examined and recalculated
heated and curved to fit
inside the contours of the heart”
Tammara Webber, Easy 

 

Dacă iubirea ne-ar fi anotimp, atunci vară ne-am fi…
razele oblice de după amiază, bătăi de inimă pulsând auriu
iar florile, zâmbindu-și culorile, pașii noștri ușori
țopăind printre boabe de rouă, dimineață și vis
pe pământ respirând
paradis

Și dacă ne-ar fi culoare, ne-am fi albastru curat…
prin verde trecând, dinspre roșu și galben venindu-ne
portocaliu străbătând, sinuos, luminos, incandescent
prin fire de noi încălzindu-ne clipele
curcubeu mângâindu-ne neted, aprins
azurul nestins

Iar de-ar fi o aromă, am avea gust și miros de căpșună…
a proaspăt și reavăn, răcoare eșarfă
plutindu-ne moale peste asfaltul de gri, parfum inspirat
savoare dulce, îmbietoare
vălurind mireasmă caldă coborâtă
din soare  

Dar dacă ne-ar fi o floare, oare am simți trandafir?!..
catifea și mătase și zbor
șoptind către zare prin frunze străbătute de dor?
adiindu-ne chipul moale, ușor,
surâs purtat pe petale
sclipind a cristale    

Sau de-ar fi un loc, iubirea, ne-am fi cărare…
covor magic și sens pe drum de acasă
șerpuind lumini și umbre, radioase sau sumbre
tainice trepte topindu-ne viu în apus
într-un aici, un acum, un aproape, un noi,
un amândoi

Iar de-ar fi o fi bucată de zi, ne-am fi o fâșie de seară…
leagăn de stele, haină albă de lună, unduire ușoară
rostogolind licăr și murmur, liman, adăpost
îmbrăcate în rost, în regăsire, în nori,
îmbrățisând privire și cer din revărsare
de zori

(Official Video, here and here)

 

If love be a season, then summer we’d be
our heartbeats, afternoon rays aslant pulsing golden aflame
and our steps, flowers smiling their colors,
hopping among droplets of dew and of dream,
on earth breathing
heaven serene

And if love be a color, clear blue then we’d be
piercing through green, by red and yellow breezed in
and winding through orange, so bright
among threads of us pouring warmth into light
rainbow caressing fully and passing
azure everlasting

And if it be a flavor, we’d smell and taste like strawberries
pure freshness, simple and clean, rush of cool air
carrying us gently over pavements of grey, perfume inside
sweet fragrance, utter stun
pure scent descending
from the sun

And what if it be a flower, would we feel like a rose?!
red velvet, pink silk, and much flight
sighing into the skies through leaves imbued with longing?
glowing softly and bright
in our eyes a petal-borne beam
aglow crystalline

Or if it be a place, love, then we’d be a pathway…
carpet of magic and essence, on the way home
meandering through lights or deep darkness, radiance, dullness
secret stairs of us melting into the sunset
into a here, a now, a closeness
a dear wholeness

And if love be a part of the day, we’d be a smooth shred of twilight…
cradle of stars, waving whispers and moon coat filmy white
shimmer and murmur, haven, a sheltering feeling
dressed in finding and meaning
enwraping our gaze and the sky in daybreak
and dreaming

Thoughtful Quotograph… of Magic and Sun

 

“Only the moon’s smile
can cure the unseen scars of darkness”
― Munia Khan

DSC_0220_ncq6on fields of planets and dreams, eternally shining around
she bends your thought and your stare, in night’s odyssey gown

 smiling, cold and warm, she sheds tears of gleam
floating softly and white, melting clouds with her beam

gliding on the murmur of love, serene and pure azure
she whispers magic and sun, with stars in awaiting allure

to hide in his arms full of sighs, to sing her long lullabies
the shadows ruling his mind to fade away from her eyes

light, beacon and black, tides sweeping the shore
building from seconds and waves, a kiss for his weary soar

it touches your heart and your stare in night’s odyssey gown
on fields of planets and dreams, beloved shining around

pe câmpuri de aștri și vise, veșnic rotindu-se blând
răsfrânge gând și privire, straie de noapte purtând

zâmbește caldă și rece, sau plânge raze și dor
alunecă moale și albă, topind fărâme de nor

pe glasul iubirii plutește, pe glasul seninului drag
ce magic și soare-i rostește, cu stele așteptând-o în prag

să-i vină în brațe de șoaptă, să-i spună povești de culcare
umbrele porților minții pălindu-i în bolți de uitare

lumină adâncă și neagră, maree izbindu-se greu
durându-i cu clipe și valuri, sărut din freamătul său

mângâie gând și privire, straie de soare purtând
pe câmpuri de aștri și vise, iubită rotindu-se blând

Meșteșugul ..de miercuri (nr. 21 – Fire de apus)

 

Ce pot să mai spun decât.. apuuus!!! 🙂

Da! Deci… ce pot să spun. Veșnicul cald apus colorându-le pe toate în dulce galben-portocaliu. Strălucind, de zici că totul e, dintr-o magică dată, ..cu totul și cu totul altceva. Altcumva. Totul scapără. Mai luminos. Mai viu. Mai aprins. Până și gândurile cele mai mohorâte ți se scutură de cenușiu, căpătând dintr-o dată o tentă optimistă. Sau cel puțin ..pozitivă. Pentru mine e clar lucru. Unde-i aparatuuuul? Unde l-am puuus?.. 😀

Și zic ..ce pot să mai spun pentru că fiecare cu a sa variantă, oare nu?  Hihi.. păi, după cum urmează,

Ea: Ai văzut apusul?!!!
El : Aaani de zile…

😀

Mda.. Chiar nu sunt multe de spus despre ..apus. Apusul te lasă ..fără cuvinte. Este năucitor. Scot aparatul încercând repezit să surprind exact ce-mi văd ochii. Sau o fi ..ce-mi simte sufletul? Ce-o fi.. o fi, dar un lucru e sigur. Nu reușesc. Nu cred că voi reuși vreodată. Mereu mi se întâmplă la fel. Ceea ce-mi văd ochii e una. Ceea ce-mi răsare în poză, după poză.. după poză.. e alta. Și nu că n-aș apăsa pe buton secundă după secundă. Chiar asta fac. Dar degeaba. Una e ..acolo sus. Alta mi se ițește mie în ecran. Deși iese frumos până la urmă. Știți bine la ce mă refer. Orice fotografie cu soarele apunând e frumoasă în felul ei. Dar eu mă refer la ..acel ceva.  Acel ceva care e ..diferit. Magic. Nu poate fi surprins chiar ușor. Un magic ..ceva care are  nevoie de un subiect ca să capete formă. Ca să rostească. Predicat are deja. Și anume ..radiază.

Așadar, subiect. Orice și oricine ar putea fi subiect. Când raze de aur se răsfrâng în ploaie fermecată peste tot și toate, ..o casă, o frunză, un încântător copac, ..o șuviță de păr mângâiată dulce de lumină, un obraz de copil zâmbind șugubăț sau privirea celui de lângă tine, mijind ochii ușor, ..o magică floare, o cărare, un lac sau ..un cățel, toate devin pentru câteva clipe bune ..subiect. Și toate radiază. Se hrănesc cu lumină. Emană culoare. Mult galben și mult portocaliu. Cu cât mai aprins și mai jucăuș, cu atât mai tainic.. Liniștitor.

Sentimentul este de mult ..popas. Oprire și ieșire colorată din timp. Evadare. Și aproape uiți să respiri. Uiți că tu ești aici și el e ..acolo. Ai pășit în apus. Și el a coborât în tine. În acum. Pentru o clipă sunteți unul și același ..cântec. Același refren. Poate strofele spun povești puțin diferite, dar miezul este același. E plin de raze.

Da, da, ..strofele. Părți din același întreg, trepte din aceeași spirală. Rostogolire inspirată spre un ..netimp. Un interior al secundei în care locuiește esența. Tăcerea care respiră și care pulsează prin noi. Gândurile și trăirile noastre rotindu-ne continuu, repetitiv, încercând să ne arunce în redevenire perpetuă. Anotimp după anotimp. Treaptă cu treaptă. Torcându-ne pașii ca norii.. Mereu aceiași, mereu diferiți.

Deci, fire de apus..

Un prea mult care este ..mult prea puțin

 

Când azurul își așterne șoaptele miraculoase printre raze de lună, străpungând prin târziu și prin noapte întru fragedă rostogolire spre o nouă zi, gândul încă negândit mi se strecoară în inimă așteptând plin de speranță să îi răsară duios ..răsăritul portocaliu.

orange whisper

Nimeni nu îi știe umblarea senină. Si totuși șoptirea-i răscolitoare cuprinde magic fiece colț de cer. Fiecare petală de dor și fulg de ființă. Atingerea sa desăvârșită redevine  solar orice cotlon de culoare, fir de făptură sau cărare de nor. Frunzele îi intră în horă jucăuș, învârtindu-se sacru, înfiorate de boare mereu nouă și proaspătă, în proprie metamorfoză petrecută  dulce și dureros în spirală prin anotimpuri.

Vremelnic cutreierate alei îi întind la picioare covoare de verde ..sau muguri ..sau flori. Toate se pleacă cuminte găsindu-și rostul în dansul sublim al trecerii pașilor săi catifelați. De dincolo de arcade de nori. Printre cuprinderi de vânt ..și blând semănați picuri de rouă.

Răcoare binevenită coboară suav din susurul rostirilor sale albastre, cu moi irizații galbene, mov, roșu aprins sau roz trandafiriu. Îmbrățișarea-i de vis îi murmură-n toate, împrăștiind un abur  pur nevăzut, ca o ceață simțită fluid, amețitor, pulsând bezmetic în fibre, în seve, ..în ploi.

Iar sărutul.. Sărutul său este magică încolțire de bine și cald strecurată divin în esențe ascunse, în sâmbure dur și lacrimă de anotimp. Sărut ce alină cu parfum de visare purtat pe cărare de zbor și aripi ce dor. Dacă fir sau petală, frunză sau fruct, îi simte domol mângâierea, rămâne profund și tainic tatuat întru duioasă reînsuflețire.

Sărutul se poartă apoi ca o umbră ușoară pe chipul de altfel mult prea plin de lumină al zilelor redevenite, mereu reaprinse, redimensionate neîncetat.

Șezând pe genunchii săi plini de splendidă zare, îi pot respira tainic cuprinderea. Cu ochii închiși, obosiți de atâta lumină, și purtată pe brațe de raze întinse senin, inspir curat superbă plutire.

Doar atunci, ca în oglindă, lin coborând în paradisul din inimă, începe să îmi cânte foșnet de ceruri din mine, pe acorduri de gingaș și viu. Fluturi fermecați mi se desprind de petale plutind ca vrăjiți pe adiere de chip.

Și doar atunci începe să mă trăiască un val ca o hrană, un foc, ..mereu unduindu-mi a căutare, ca un ecou de prea mult care ajunge să  fie ..mult prea puțin.

Meșteșugul …de miercuri (no.6 – Eșarfă …de dulci sânziene)

 

Am visat, lung și suav, …că eram trează și visam  ..că sunt trează și mă visez că de-acum mereu voi fi in visare cu ochii  deschiși, mereu pe aripi de  fluture cu miros îmbătător de flori și culori picurate din ochi senini de curcubeu…

Odată, o foarte dragă Sânziană  mi-a spus precum că aș fi …too meaningful!  Mult prea plină de înțeles?…  Acum, în zi de  Sfinte Sânziene  înteleg și eu de  ce. Înțelesurile mă caută și eu le găsesc. Le invit să-mi rămână, să mă locuiască… Le sorb din mine apoi, de parcă n-ar fi fost niciodată în altă parte decât în propria mea ființă. Și apoi ele mă rostesc… Mă poartă pe unde nu credeam să …pot păși vreodată. Și mă  gândesc. Un infinit dans de oboseală… plăcut odihnitoare.

Ceaiul neîndulcit de tei băut aseară  în timp ce pluteam pe cărări cu mult dor de …nor și cu inimă ce se revarsă de prea plin, întocmai ca auriile spume de flori de sânziene, un ceai fierbinte și parfumat cum nu am mai văzut, mi-a coborât domol în puls, exact cum îl rugasem, …făcându-mi-se eșarfă înfășurată moale și solar în jurul miresmelor diafane de somn si visare trează ce mă devine…

Magie mi-a picurat dintr-o adiere catifelată de atingere, în noapte curat magică de îmbietoare sânziene…

Să se fi deschis de tot cerurile în cea noapte fermecată?… Ielele plutesc și-acum printre mine… și noi…