Arhive etichetă | meaning

În inima unei bătăi de inimă…/ In the heart of a heartbeat

 

“Laying a hand on his heart,
she timed its beats to her own.
And knew the truest magic was there.”
― Nora Roberts, Dance Upon the Air

În inima unei bătăi de inimă e numai un gând
torcând pe vers de departe, plângând sau râzând,
printre frunze de toamnă și petale de vară,
pași măturând

În inima unei bătăi de inimă e doar căldură și joc,
viu, strălucire, zâmbet, secunde de foc,
de mână cu timpul, cu cerul, cu soarele
surâs de noroc

Și-n inima unei bătăi de inimă e mult anotimp,
spirală de șoapte urcând, văzduh străbătând,
tu, plimbare zâmbind, iar eu,
trepte de stele durând

În inima bătăii de inimă ascultând am aflat,
cum galben și verde, și roșu, și-albastru curat
prin muguri de primăvară, și zare
ne-au îmbrățișat

Căci în inima bătăii de inimă e lumină de lună,
dimineață de raze, dup-amiază și liniște, soare ce stă să apună
în seară de noi cu puls
de împreună

In the heart of a heartbeat there is only much hoping
murmuring on faraway rhyme, sobbing or floating,
through autumn leaves or summer petals
warm steps approaching

In the heart of a heartbeat there is sweetness and game,
life, smiling, brightness, seconds of flame,
playing with time, the sky and the sun
the sea, all the same

And in the heart of a heartbeat there is reason and meaning
spiral of whispers soaring in colorful dreaming
you, peacefully walking, and I
starry steps gently weaving

Also, in the heart of a heartbeat I found, so true
how yellow, green, bright red, and pure deep blue
can turn spring buds, horizons
into me and you

For in the heart of a heartbeat there is the light of the moon
golden mornings, silk afternoons and quietness, the sun setting soon
in evenings of us, our pulse
beating in tune

 

În cerc…/ In circles

 

“Our bodies are made of supernova dust,
the epitome of ultimate destruction and shatter.
And though we are whole, beings with bodies and souls,
with cosmos in our eyes and black heart holes,
we love as fiercely as the force of creation.”
Hubert Martin

 

în ochiul furtunii e pace și liniște
în zorii de vis este noapte
în abisul durerii e-o caldă tăcere
în vuietul mării sunt șoapte

în lumina verii se-ascunde-ntuneric
în gerul iernii te arde
în ridicol sublimul mocnește
în sus sufletu-ți cade

în mine timpul pulsează cuvânt
în tine spațiul răsună
în munți brazii scutură vânt
în ape de nori ți-e furtună

în frunze toamna locuiește a verde
în flori amintirea-i acasă
în raze se sărută cer și pământ
în lună iubirea e trează

în inimă ora desenează un cerc
în gând pășește culoarea
în pași răzbate rost și lumină
îmbrăcând în stele cărarea

 

(versuri scrise toamna 2016, octombrie)
(iar melodia… până la minutul 2:00 mi se face pielea ca de găină, iar de la minutul 2:00… uit să respir, de fiecare dată)

 

curtain of flyspecks

 

in the eye of the storm it is peace and quiet
in the morning, dreams wallow in night
in the chasm of pain there is a warm silence
in the sea roar, whispers in flight

in the soft summer light, darkness is hidden
in the frost of winter, cold burns
in ridiculous gestures the sublime is afire
in the skies, the soul still learns

in me, time always echoes in words
in you, space is chiming aloud
in the mountains the tress blow in the wind
in waters of sky, a storm cloud

in leaves autumn dwells within green
in flowers our memories thrive
in sun rays the sky kisses the earth
in the moon love is alive

in my heart, the hour is drawing a circle
in my mind, hues are treading afar
in my steps, light and meaning are dancing
dressing my way in blue stars

 

(written in autumn 2016, October)
(and the tune… until minute 2:00 it gives me goosebumps, and from then on… I forget to breathe, every time)

 

Mereu o cale…/ The way forever

 

“Life itself is the most wonderful fairytale.”
Hans Christian Andersen

 

Mi se aștern cuvintele în ploaie,
dar gândurile mi se sparg de zare,
căci haina dimineților de iarnă
mă-mbracă-n zori și semne de-ntrebare…

Șoptindu-mi pași, și doruri, și minute
curgând ca ore, înspre soare-apune,
silabe vii îmi murmură tăcerea
ca zile dezgolite de minune…

Și totuși, căutări nenumărate,
neliniști și-așteptări se domolesc,
iar raze de iubire și căldură
mă-mbie soare să mă regăsesc…

Căci mersul și sosirea sunt mereu o cale,
o trecere, un sens, un adăpost,
chiar dacă ceea ce pulsează pasul
e doar o foamete teribilă de rost…

De voci care-nfloresc secundele,
de zbor amețitor, neobosit
de încăperi cu iz de primăvară
îmbrățișând un vis frumos de neoprit…

(Mulțumesc, dragă Poteci de dor. 🙂 Aș spune… poate este de fapt o Retorică care atinge… puțin magic.)

 

 

The words are coming down like rain,
but thoughts just break against a cloud,
for morning’s robe of bare winter
is clothing me in dawn and doubt…

Whispering steps, and hopes, and minutes
flowing like hours till the quiet night,
sound aloof and murmur through the silence
like days undressed of wonderment and light…

And still, the seeking, numberless and shy,
unrest and waiting, all calm down, no yearns,
as rays of loving, dear, warm and sweet
draw me along suave caressing turns…

As walking and arriving are the way forever,
a road, a pathway, sheltering much feeling,
although the steps keep throbbing so away
unending quest for more or deeper meaning…

For voices, blooming from within the seconds,
for dizzy flight, a never-ending gleam,
for cozy rooms nice-smelling of spring flowers
embracing an unyielding golden dream…

 

 

 

 

Summer Quotograph… and meaning

 

making lovely sense

 

Valuri de roz
purtate ca vântul
mângâie ziua,
aerul, gândul
dansându-le cald, le-mbracă-n sărut
pictându-mi pe buze
zâmbet tăcut…

~~~

Ripples of color
that go through the air
caress the day,
the wind and my stare
giving them rhythm and warmth, and a kiss
drawing a silent
smile on my lips…

 

“The opposite of Loneliness is not Togetherness , It’s Intimacy”
Richard Bach