Arhive etichetă | miracles

Regat…/ Kingdom

 

“There is
By my leaning over the precipice
Of your presence and your absence in hopeless fusion
My finding the secret
Of loving you
Always for the first time”
― André Breton

 

Ne suntem unul altuia regat
de soare zâmbind zării curcubee,
cu raze întinzând cărare lunii
și galbenă albastră odisee…

Ne suntem și destin și căutare,
balanță măsurând prin ceruri ceasuri,
curând-uri strălucind a alinare
sau clipe înverzind popasuri

Baladele și dorurile toate
ne suntem, imn cu vers divin de nouri,
bucata mea de rai și miez de noapte
le-mpart cu tine, respirând ecouri

Castel de umbre îmbrăcat în șoapte
de gând și devenire, locuim,
cu porți oglinzi de stele miazănoapte,
cărare și-adăpost de pas străin

Odăile ascund miracole aprinse
ca nestematele bogate în culori,
sclipind aievea ca ferestrele atinse
de raze coborâte dinspre sori

Grădini și pajiști ne îmbie moale,
petală și polen curat ne suntem,
în nuanțe pur balsamice, regale,
iar orice fir de iarbă, dulce cântec

Ne suntem întâmplare și tain
cernând cu grijă dimineți și seară,
curbând coloana timpului hain,
hrănindu-ne cu ierni și primăvară…

La orizont tărâmul ni se-atinge
cu infinitul cald, al tău și-al meu,
căci firmamentul rege se răsfrânge
ținut în suflet limpede mereu

 

We radiate a kingdom off each other
of sun that smiles rainbows to the sea,
with rays that lay warm alleys to the moon
a blue and yellow ever winding odyssey…

We are both fate and longing to each other,
a scales that weighs long hours in the skies,
soon-coming moments that shimmer rather
than older seconds that just wear a new guise

The ballads and the chants are all our flight,
each other’s hymn in hazy verse and rhyme,
my piece of heaven and my dream at night
I share them with you, breathing their chime

A castle made of shadows clad in sighs,
whispers of thought and soft becoming, where we live,
with gates like mirrors shining northern skies,
a path and shelter to a stranger, that we give

The rooms hide burning miracles inside,
like gems so rich in colorful deep shades,
sparkling so fine like small unfastened windows
touched softly by forgotten rays

Gardens and meadows lure us far away,
petal and pollen are we, so homely, to each other
in purely balsamic hues and royal sway
and every blade of grass feels like a brother 

We are each other’s kingly chance and cheer
sifting with care dear mornings, tender nights,
warping time’s spine sublime, without fear,
feasting on pure winter and spring whites…

On the horizon our realm touches smoothly
a warm infinity, so yours and so mine,
as skylines nobly echo beyond doubt
a land kept close and holy like a shrine

 

Nic💓le

 

 

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (4-Selena and Glen)

 

“She was carmine shadows reflecting from my crimson words.
Every pulse sent a velvet ripple through the shade.
Every breath, a scarlet pause.”
― Hubert Martin

 

Un vis i se construiește din ceață
cu fire de nu-mă-uita,
cu boabe de dor și de viață
și praf de umbră și stea

Vis cald ce mustește-a lumină
și-i varsă aromă de nori,
pe frunte de noapte senină
cu aștri sclipind vag a zori

Un vis ce-i vorbește de mâine
ca marea de maluri aproape,
prin valuri rostind despre gânduri
purtate ca rânduri pe ape

Și visul o aruncă în lume
cu pasul mai greu sau ușor,
turnând în umblare miracol
și pace în zile, și zbor

Iar drumul… Selena îl știe,
îl are gravat în secunde
pe brațul ei moale ca timpul
și-n pulsul ce arată și-ascunde

Un drum pe o hartă albastră
rotindu-i cerul în palmă
pe care, pășind argintiu,
i-așterne sclipire în taină…

Cu degete fine de raze
ea mângâie tâmpla și pleoapele
și-atinge privirile-i lungi
scrutând orizontul prin noapte

Căci visul cu picuri de rouă
suflându-i dinspre stele desen
pavează în liniște calea
purtând-o miracol spre Glen

 

A dream emerges from mist
gilded with forget-me-nots,
with beads of longing and nebulas,
through stardust of shadow and thoughts

Warm dream soaking with light
sprinkling essence and yawn
on deep foreheads of night,
white moons sparkling of dawn 

A dream telling her of tomorrows
like the sea of far away ages,
through waves and whispering shores,
smooth lines over watery pages

And the dream casts her into the world,
her steps heavy or light,
with miracles onto her walks
and peace onto days, and sweet flight

So the way… Selena knows well,
she carries it engraved like a seal
on her arm tender like seconds
and her pulse that shows and conceals

A way on a map ocean blue
spinning the skies in her palm
on which, shining like silver,
she reaches for sparkle and calm…

Her fingers transparent like rays
caress tired temples and eyes
touching long lingering looks
combing horizons through highs

As her dream of dewdrops and murmur,
silky stars time and again,
is paving her wandering paths
guiding her closer to Glen 

 

Selena (Greek) – moon, heavenly
Glen (Scottish) – from the valley

 

Publicat în seria/ Post in the series Leagăn de stele…/ Cradle of Stars

 

Nic💖le

 

 

Summer Quotograph… bloom and butterfly

 

 

Freamăt și raze,
și aripi deschise
împletite cu fire de dor

ca trimise de-o stea pe-o cărare de vise
cu murmur de rouă și nor…

Ajungeri, atingeri, surâs
și cuvinte,
senin
și aduceri aminte…

 

Rustle and rays,
and fluttering wings
woven with shadows of breeze

as if spurred by a star on a path made of dreams
with murmur of dew and of trees…

Arrivals and touches, smiles
reflections,
serenity
and recollections…

Ca și cum…/ As though

 

“Then she smiles, like it’s
the first time she’s seen sun
after a decade of winters.”
― Emma Cameron, Cinnamon Rain

 

Aur pe maluri, lila
în valuri

plimbare cuminte printre
cuvinte
petale de soare, sărut
sărbătoare
în aer parfum plutind…
ca și cum

plimbare ca-n vis, sclipiri
paradis
maree de mine, trece
și vine
plimbare-ocean, plutire
balsam

prin aur pe maluri și lila în valuri…

tăceri de nisip, vii clipe
pe chip
plimbare-covor cu pașii
izvor
de drum, de acum, zâmbind…
ca și cum

 

Gold on the side of light purple
tide

a walk full of play embracing
the day
petals of bright, a kiss made of
flight,
of smoothness and flow that rushes…
as though

a walk as a chime, light sparks
out of time
through rhythms of me, the earth
and the sea
a walk… like an ocean, a magical
potion

gold on the sides, and light purple
in tides

on seashores of calm, the waves
like a balm
the walk… sunny rug, each step
in a hug
of softness and glow, sweet smile…
as though

 

“Okay, so maybe sometimes the real world is smiles and miracles.”
― Gary D. Schmidt, The Wednesday Wars

Pufoșenii de sezon…/ Season’s Fluff

 

“Everyone is taught that angels have wings –
the lucky ones of us find that they have 4 paws.”
Jury Nel

 

Secunda norocoasă… și Turuz a privit. Exact înainte și după, multă foială, din aceea țopăită rău, plus ham-ham!… dar momentul în care ceva cumva-i zice stop, brusc și pentr-o fracțiune de moment îi transpare prin ochi o liniște… Se uită prin tine, de parc-ar ști ceva ce tu nu prea știi, te topește (chiar dacă-s undeva… sub minus 10).

Și-apoi iar, hop țop de colo colo, nu-l mai prinzi în stop-cadru decât la anu’. Sau, la primă/varăăă…

🙂

Lucky second… and Turuz looked. Right before and after, so much fuss plus whoof-whoof!… but the instant something tells him to stop, suddenly and for a fraction of a moment, something seems to come from beyond his eyes, like a silence… He looks through you, as if he knew something you really don’t, freeze-frame that melts you (although the air… somewhere below minus 10). 

But then again, hop hop here and there, you’ll probably „catch” him again in a year. Or, in spring or summeeer… 

 

“The whole world is a series of miracles, but we’re so used to them we call them ordinary things.”
Hans Christian Andersen

 

Iar Portocală… de colo colo, deși pernuțele-i păreau să refuze acomodarea, le tot scutura de frig și bâr. Dar, asta l-a-mpiedicat să cotrobăie? Nuuu!

„Unde, cum, ce… mă strigă cineva?!” Ei, mi s-o fi părut. O fi de la covorul ăsta din material rece alb? Pare… interminabil, mă-ntreb unde-o fi ducând.

*x*

And Fluffy Orange… to and fro, though cute paws seemed to say no, no and no to the nice temperature and stuff, he shook something off them each step of the way. But did this stop him from wandering about? Nooo!

„Where, how, what… do I hear someone calling?!” Hm, perhaps… just hearing things. Must be… this cold white carpet? Seems… endless, I wonder where it takes me.

 

Pe d-l cățel l-am prins într-o zi cu soare, iar pe Monsieur motănel… vreme închisă, urâcioasă tare, dar fulguia ușor în ambele stresiuni foto cam fugărite.

Oare… vedeți fulgii?

: ))

Mr Turuz was lucky, that day was sunny, but Monsieur tomcat… dull weather, quite gloomy. Still, snowing gently during both photo hunts.

I wonder if you can see the tiny snowflakes…

 

“Sometimes I arrive just when God’s ready to have someone click the shutter.”
Ansel Adams

„Throw your dreams into space like a kite…”

 

“I walk ahead of myself in perpetual expectancy of miracles.”
― Anaïs Nin 

gentle landing

 

Ați observat vreodată cum o simplă culoare dă naștere la o întreagă poveste în jurul ei? La o întreagă viață? Cumva ca un Big Bang în miniatură, explozie în tonuri de auroră?

Sau cum pulsează, de parcă strălucirea ei rescrie aerul ca într-un nou alfabet?! Deseori mă surprind încercând să-l descifrez, ca mai apoi să-mi dau seama că nu sunt litere, ci doar unde. Reverberând.

Efervescență solară din care răzbate o lume nouă, ca un cântec sau… o poveste în ramă, cu timp și spațiu propriu. Din centrul incandescent se conturează un întreg univers radiind noi sensuri. Un univers în care se poate păși. Vorbi și trăi… respirând ritmuri și tonalități vii.

Univers tainic care absoarbe,  fie că privim atent sau nu. Fără să știi, întredeschizi ușor ușa, încerci să distingi… ceva, undeva acolo te îmbie, dansând pe vârful sclipirilor, luând de mână rază cu rază, mângâind privirea, gândurile, murmurând pe note când visătoare, când jucăușe… spectru revelație.

Un tărâm luminos proiectat în eterul interior, împânzit cu alei șerpuind irizat pe sub arcade pastelate… în care pașii se măsoară în nuanțe, iar liniștea în fărâme de cer. Mereu soare într-o culoare.

Acolo, toamna… nu vine niciodată. Doar trece, atingând cu trena ei amaranth de secunde furate.

Ați observat vreodată cum o simplă culoare…

 

Have you ever noticed how a simple color gives birth to a whole story around itself? To a new life? Like a miniature Big Bang, an explosion in aurora hues? 

Or how it pulsates, as if its brightness rewrites the air in a new alphabet?! I often find myself trying to decipher it, only to realize that there are no letters, only waves. Reverberating.

Solar effervescence yielding a new world, like a song or… a story within a story, with its own space and time. A whole new universe is born from its incandescent center, radiating new meanings. A universe which one can enter. Speak and live in… breathing its lively rhythms and tones. 

A muffled universe taking us in, whether we pay attention or not. Unawares, we open the door slightly, trying to discern… something there is dancing on the top of the sparkles, holding the rays by the hand, caressing the face, the thoughts, murmuring on playful or dreamy notes…  a spectral place being revealed.

A bright realm projected on an inner firmament,  full of alleys iridescently winding under delicate-shaded arcades, …in which steps are measured in hues, and  peace in fragments of sky. Always sunny in a color.

And there, autumn never comes. It just sweeps by with its amaranth train of stolen seconds.

Have you ever noticed how a simple color…

 

“What makes some butterflies have such beautiful colors on their wings, and others not?”
„The plain ones were born of parents who didn’t know how to paint.” 🙂
― Anaïs Nin, Seduction Of The Minotaur

 

“The earth is heavy and opaque without dreams.”
― Anaïs Nin, The Diary of Anaïs Nin, Vol. 3: 1939-1944

translucent