Arhive etichetă | miracol

Apus mereu magic

 

cu suflet cufundat în mit, caut febril cerul albastru

aștept să apui soare măiastru

…mereu la fel, mereu diferit

culori în zare se zvârcolesc – aș vrea să inspir toată lumina

raze-nclinate mângâie cina,

de prin mansarde stau și privesc…

portocaliu magic… ușor se îmbină

cu galben și roșu amețitor,

un  sfânt miracol îmbietor

țesut pe pânză albastră și fină…

iar

dacă un cântec ar exista, să te cuprindă în ritmuri și rime

să povestească, să te exprime…

…în ochii mei l-ai putea asculta

orange sunset

…curată magie!

 

magic

magic

 

mă uit în jur, în sus și în jos

și totul îmi pare nespus de frumos…

totul și toate trebuie să fie

blândă, pură, curată magie!…

 

cum  oare dispare vasul în zare

și cum se frământă valul în mare?

cum de pășim  pe nisipul fierbinte?

cum adormim cu mâine în minte?

 

oare  de ce  caisa e-atât de pufoasă,

iar o piersică dulce atât de zemoasă?

de ce o floare, minunat de frumoasă,

iar o zi cu soare misterios luminoasă?

 

unde sclipește fabulos curcubeul

de unde apare lucios scarabeul?

iarba de unde răsare zâmbind

de unde durere-n plăcere iubind?

 

mama și puiul, un dulce miracol…

asfințitul  mirific, tainic spectacol…

luna cu stelele noaptea pe cer

bătând la fereastră ușor și stingher…

 

mă uit orbită în mine și-n tine

și văd o mie de rosturi divine…

totul și toate n-au cum să nu fie

blândă, pură, curată magie!…