“The clearest way into the Universe is through a forest wilderness.”
― John Muir
“Our love was born
outside the walls,
in the wind,
in the night,
in the earth,
and that’s why the clay and the flower,
the mud and the roots
know your name.”
― Pablo Neruda
“It is spring again. The earth is like a child that knows poems by heart.”
― Rainer Maria Rilke
Nicole
Când anul povestește
în penumbra zilei,
învălmășind culorile,
tăcându-le…
îmi amintesc
cum șoaptele unui ieri
mă împingeau înspre azi,
înspre mâine…
cum scânteia unei clipe
nu mai e imediat ce tocmai a fost,
iar ochii minții le reașează pe toate
în calendare, în nuanțe,
în pași
din vis de Crăciun
When the year unwinds
at day’s twilight,
weaving the colors,
silencing them…
I remember
the way yesterday’s murmurs
were driving me to today,
to morrow…
the way a moment’s shimmer
ceases to be as soon as it’s been,
and the mind’s eye rearranges everything
in calendars, in hues,
in steps
from a Christmas dream
Sărbători frumoase!
Nice happy holidays!
Nicole
O nuanță pictată de-o clipă
atinge
o margine de minut,
descoperind-o ca pe o comoară,
un dor…
Împrăștiind culoare și cald
și spunându-ți pe nume,
chemându-te
soare…
Tu, auzind-o, răspunzi
cu atingeri de nor,
ecou ca din suflet de petală,
spunându-i
mai stai, ești frumoasă…
Iar nuanța de-o clipă
surâde
și varsă tot cerul
în inima ta
A time-tinted hue
touches
the edge of a moment,
revealing it like a treasure,
a longing…
Spreading color and warmth
and murmuring your name,
calling you
marvelous sun…
Hearing her, you give your answer
through touches of cloud,
far echo like from the soul of a petal,
you tell her,
stay, you are beautiful…
And the vanishing hue
smiles
and pours all her sky
into your heart
“Love is the only freedom in the world because it so elevates the spirit that the laws of humanity and the phenomena of nature do not alter its course.”
― Kahlil Gibran, Broken Wings
Nic💮le
Un zâmbet e o poveste cu de toate. Cât de multe poate cuprinde un surâs….
O fracțiune de clipă cu trecut și viitor în frânturile ei. Cu aromă de ieri și parfum de acum… și nuanțe de mâine. Felii de moment asezonate cu zâmbet, uneori poate doar ca pentru sine.
Când iubești clipa, îi zâmbești. Fie că ieri nu ți-a surâs sau mâine deja se încruntă gri, zâmbetul oferit unei secunde se simte… ca de dincolo de toate. Fulguire de luminos. O nouă culoare în curcubeul zilelor.
O șansă dată stelelor din țesătura unei clipe.
A smile is a story with everything in its lines. How many things can a smile hold…
A fraction of a second with past and future in its folds. With a scent of yesterdays and the fragrance of „now”… and hues of tomorrow. A slice of an instant seasoned with a happy expression, even only to oneself.
When we love a moment, we smile at it. Even if yesterday did not shine on us or tomorrow may already be frowning, that smile may be felt… as if from beyond things. Flash of brightness. A new color in the rainbow of days.
A sweet chance given to the stars within the fabric of an moment.
Orice poate fi motiv de surâs. Licăr sau freamăt sau fărâmiță de drăgălaș, pufos, gustos sau frumos…
De la momente de sărbătoare împodobite stelar, pănă la îngeri aproape transparenți sau pernuțe de pisic dormitând în soarele stingher de iarnă.
😊
Anything could be a reason to smile. A twinkle or rustle or dash of sweetness, softness, happy, tasty or cute…
From holiday moments decorated with cheer, to transparent angels, or the cat’s paw in the shy winter sun.
Joc cu surăs pentru
Smiling shimmer and glimmer for
Cee’s „On the Hunt for Joy Challenge: Week 2 – Say Cheese”
Nic🐾le
“Here we are, trapped in the amber of the moment. There is no why.”
― Kurt Vonnegut
“She smiled and said with an ecstatic air: „It shines like a little diamond”,
„What does?”
„This moment. It is round, it hangs in empty space like a little diamond; I am eternal.”
― Jean-Paul Sartre, The Age of Reason
Și cum, dar eu, ce… care… nu sunt etern?!
Ei, poate nu, dar sigur plutesc în chihlimbarul momentului. Și ce mai priveliște!
🙂 : ))
Hey, but what… how… I’m not eternal?!
Well, maybe not, but I sure am floating in the amber of these moments. And what a view!
Fire de galben și aer de puf
străbat prin
urzeală de verde
petale de clipe
și zbor viu de soare
cu raze din zâmbet
de floare…
***
Fibers of yellow and air of satin
streaming through
fabric of green
petals of time
in the flight of an hour
and rays in the smile
of a flower…
Momentul în care mă arunc în culoare
cuprinde în el curcubeu
de răstimp
la fel cum din ochii privindu-mi în suflet
transpare îmbrățișare
***
The moment I dive into a color
embraces the rainbow
of time
the same as the eyes caressing my heart
strings of soul entwine
“There is only Love – and Stories. All else is but a shadow dream.”
― Vera Nazarian, Cobweb Forest
…de parcă chiar n-am avea destul timp!?
…două, trei secunde, de ce nu chiar ..minute?
..de zăbovit un pic, de observat și nemaispunând ..de văzut cu adevărat pe cel și cele de pe lângă noi?
Ne tamponăm, ne repezim, ne trecem cu vederea,poate chiar nevinovat la o adică și poate chiar de înțeles uneori. Ne grăbim, nu glumă.
Suntem mereu contra cronometru cu ..de toate pentru toți – și totuși, de cele mai multe ori, cu ..mai nimic care să conteze cu adevărat pentru nimeni, ..nici măcar pentru noi înșine, la urma urmelor…
Așa ajungem deseori să ratăm nuanțe prețioase din propria viață, ..și mai ales din viața celor dragi nouă, fără ca măcar să realizăm acest lucru. Ne dăm eventual seama de-abia cumva în retrospect ce anume am pierdut, ce am lăsat în urmă, ce-ar fi putut fi …mai bine, mai frumos, mai luminos, lăsați neputincioși, fără șansa de a ne putea întoarce să rescriem ..scenariul,decât poate în gând.
De cele mai multe ori ar fi putut fi …secunde prețioase, gânduri calde ..rostite, îmbrățișări și priviri zâmbitoare, mâini și inimi întinse și oferite cu drag, din tot sufletul, ..mai ales cuiva care are mare nevoie
…nemaivorbind de stilul ales, cu care decorăm scena desfășurării acțiunii, sau nu?! Un grațios domn Poftim!, ..un elegant prieten de-al său, Mulțumesc! …sau o drăguță domnișoară Te rog! însoțită de distinsa doamnă Cu plăcere! …cât mai reale și naturale cu putință. 🙂
Dar de cel mai multe ori acționăm mecanic, ..ca hipnotizați, sau ca într-un vis extrem de real și foarte palpabil, …simțind totuși că mai este ceva acolo, printre faldurile de timp și de loc ale programului zilnic, De parcă un tren a trecut pe lângă noi de-abia simțit, în surdină, …l-am adulmecat cumva prin preajmă, undeva în fundal, simțind vag acel intim altceva dincolo de sfânta Eficiență și ritualicul Randament, deși în prim plan au fost, ..bineînțeles – doar suntem oameni serioși, cum altfel?! – lucrurile “mai importante”, …treburile de făcut, de bifat, de ..rezolvat “că arde”.
Ce resorturi intime! ..ce finețuri! ..ce tonuri și nuanțe?! …nu prea mai e timp de-așa ceva?!
Suntem plini de probleme, …ni le creăm chiar singuri, ne complicăm, le învârtim și răstălmăcim pe toate, gândind și răs-gândind tot ce ne pică-n plasa minții. Asta ne dă un sentiment de “bine”, de “important” si de “normal”. Normal! ..toți fac asta, suntem în grafic, suntem “în rând cu lumea”, funcționăm conform ..manualului tehnic, ne comportăm “ca..oamenii”, cum altfel?! Face parte din fișa ..postului de “om la locul lui”, sarcini, task-uri, și alte …must-haves. Să trăiți, am înțeles! 🙂
…iar graba!..graba asta nebună și neatentă?? Stați liniștiți! (…sounds ironic, I know) Bătrâna Grabă ne gonește ( a se citi “ halește”) de vii…
Vorba sprințară a unui mic …pitic, de vreo cinci anișori, și anume citez “Mă duc ..încotro!”
Și apoi vorba,mai alene, a bătrânului, trecut prin aproape toate, “Hai taică/maică, grăbește-te-..ncet, că tot acolo-ajungi, nu?!”
Iar noi aștia ceilalți, între cele două vârste, ”Încotro? …că tot acolo-ajungem?”
Well, wait a minute, I mean …if we don’t get lost in the process. 🙂
………
Deeci, …aș putea eu spune, așa ca pentru sine, “Grăbește-te-ncet!?”
Ooo, cum să nu!! Treabă și treburi și …trebuie, oricum suntem plini, dar moment de moment ..de moment e plin oare și de prezența noastră conștientă?
Și, aș putea cu drag adăuga “..atenție, ..atenție și iar …atenție, ..multă caldă atenție???” (ce melodios suuunăăă!)
Oooo, da!!! Câte posibilități minunate și la care nici nu ne gândim zac amorțite într-o secundă, …nu există cuvinte să descrie.
Șiii, aș mai putea cumva puncta că …în fiece clipă ne creăm amintiri??! (ni le pictăm și sculptăm cu mânuțele-astea două, ca să zicem așa, preparându-le din plămada fragedă a fiecărei clipe combinată cu maiaua propriei ființe?)
Ooooo, desigur!!!!
Putem s-avem …atenție la ce amintiri alegem să ne populăm existența cu…
…….
…nu de alta, dar vorba buddhist-ului:
„What do you pay for enlightenment?
You pay ..attention!„ 🙂
roz pur …de azur
dacă ieri, azi si mâine se-ntâlnesc în acum
de ce zăbovim întrebându-ne …cum?
oare focul ce arde..
..a fost fum?!
..va fi scrum?!
dacă ieri, azi și mâine coboară-ntr-o clipă
poate acolo și viața ni se înfiripă?
oare noi, neatenți,
…n-o lipsim de-o aripă?!
dacă mâine și ieri se topesc într-un azi,
oare noi încotro hoinărim, bieți nomazi?
viitor și trecut de se văd în prezent,
noi de ce evităm să trăim în moment?
regretăm ce a fost și sperăm ce va fi
și-ntre timp clipa iute ne va asfinți
uităm să simțim, când pornim iar la drum,
că-ntr-o clipă ne-ntoarcem
…în momentul acum
„Beauty lies in the eyes of the beholder.”
Plato
beautiful sunset
…și fotografiile ne fac fericiți
O floare… coroana unui copac… cerul… valurile mării… oamenii… apusul… răsăritul… mă opresc și scot camera, telefonul, aparatul de filmat. Trebuie să le prind, …să le surprind. Să le cuprind într-o imagine, …fotografie, …instantaneu.
Fac multe fotografii. Încă din liceu, pe la începutul anilor nouăzeci. Nu neapărat anumite ocazii, anumiți oameni, anumite lucruri sau locuri, ci aproape orice, oricând și oriunde. Uneori oamenii mă întreabă de ce am făcut o anume fotografie sau chiar, la modul mai general, de ce fac atâtea fotografii.
Un moment în timp …și spațiu
În anii facultății, …citind, …gândind, am descoperit că expresia “a pierde noțiunea timpului” poate însemna cumva, a ieși sau a depăși sentimentul de timp liniar în care “funcționăm”, eliberându-ne de granițele temporale și spațiale și cufundându-ne într-o dimensiune psihologică dincolo de timpul cronologic așa cum îl știm. O carte bună, o poveste interesantă, un film captivant cu siguranță joacă rolul de mașină a timpului. O fotografie, cu atât mai mult.
Când facem fotografii, facem ceva ce corpurile noastre fizice nu pot face: oprim un moment în timp, imortalizându-l. Fracțiunea de secundă în care o imagine, un moment este surprins așa cum este, devine permanent și poate fi privită și trăită din nou și din nou …și din nou, …de parcă am putea da timpul înapoi. De parcă am putea coborî trecutul în prezent perpetuu.
Obiectivul – calea către subiectiv …și înapoi
Tot așa cum frumusețea este în ochii privitorului, imaginea este în mintea fotografului. Momentul ales, lumina, încadrarea, perspectiva, punctul de observație sunt atent, uneori doar intuitiv, alese de fotograf, transmițând o viziune anume, personală asupra lumii. Mai mult decât o reprezentare impersonală a realității obiective, o fotografie reflectă mai degrabă o interiorizare subiectivă a acesteia. Ea spune poate mai mult despre cel ce face fotografia decât despre ceea ce este fotografiat. De aici poate și bucuria de a privi fotografiile proprii. Ele ne spun propria poveste. În ele ne regăsim. Ne regăsim și iar, ne regăsim …
Senzația catifelată… de mătase
Ceea ce simt când captez momentul într-o poză este ..de nespus. E libertate. E aer și desprindere… E zbor dincolo. E sentimentul că am ieșit din moment tocmai pentru ca să reintru cu adevărat în el. Am părăsit pământul tocmai ca să-l văd și înțeleg mai bine și mai frumos. Am plecat ca să mă pot întoarce. Și rămâne. Și bucura nespus… știind că această senzație este întotdeauna acolo, la îndemână.
E liniște și.. catifea pentru suflet.
Doar Nicole... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.