“There is no „the way things are.”
Every day is different, and you live it differently.”
― Marty Rubin
Mereu petalele…
primăverile, căpșunile, zmeura…
vacanțele, diminețile,
mușcatele…
apusuri, peisaje, raze…
abur plutitor prin anotimp după anotimp
după anotimp…
Fotografii… câte și iar câte
Culori, culori, culori…
Always the petals…
the springs, the strawberries, raspberries…
the holidays, the mornings,
the geraniums…
the sunsets, the scenery, the rays…
mist floating through the season after season
after season…
Photos… so very many
Colors, colors, colors…
Unele fotografii râmân neatinse, și nu e drept!
Cele de mai sus sunt din 2014. Întâmplâtoare dar speciale, nu le-am mai îndepărtat data, nici editate nu sunt…
Amintiri de momente de viață și de frumos însă sunt
Foldere cu fotografii-suvenir mi s-au risipit în sfârșit și neașteptat aici. Ca de vacanță de Paște? Poate. Ca de curățenie de primăvară, probabil. Însoțind însorirea minune de aprilie, zburlindu-mi brusc zilele, răsfoind amestecat acum cu atunci, aici cu acolo…
Pentru că trecut nu îmi sunt.
Abur plutind peste Cheile Turzii în dimineață devreme, într-una dintre imagini… ca o filă de basm aievea
Chiți… sper că vi-l amintiți, privind dealuri vălurind de dincolo de mușcate înșirate pe terasa vilei unde eram cazați, verde cât vezi cu ochii, iar soare cât poți inspira…
Și mereu petalele… cele două gazania gemene portocalii prinse repede pe o altă terasă, în timp ce așteptam să vizităm Peștera Urșilor, cum să nu le fotografieze cineva splendoarea!?…
Despre căpșuni, bujori… mereu punctând dulce colorat anul, ce se mai poate spune?
Some photos are left untouched, and it is not fair!
The ones above were taken in 2014.
They look random now, I didn’t even remove the date,
nor are they edited…
Memories, reminders of random moments of life and beauty, they are
Folders with souvenir-photos have finally spread their charm here too.
Given this Easter holiday? Perhaps. Tidying up all around probably.
Accompanying the lovely sunny April air,
suddenly ruffling my days,
shuffling chaotically through then’s and now’s,
here’s with there’s
For past they are not
Mist floating dreamily over the hills at Cheile Turzii, one early morning,
in one of the images… like a fairy tale page
Chiți… maybe you remember him from previous posts, gazing away
at the hills rolling over and over, beyond the many geranium pots
lining the margin of the terrace of the villa we were staying at,
so much green and brightness…
And always the petals… the two twin orange gazanias
captured in a rush on another terrace, while waiting in a long line
to visit Peștera Urșilor…
couldn’t help taking a couple of photos right then
As for the strawberries, the peonies…
forever colorfully highlighting the year,
what else can there be to say?
Îmbrăcați în soare, bobocii îndrăzneți de bujor sunt aceiași. Mereu mi-am spus că acele imagini în plin soare sunt „arse”, dar asta… nu le face mai puțin dragi amintiri.
2015 era atunci, cu lalea galbenă ușor îmbujorată, liliac îmbodobind parfumat norii profilați pe albastru de mai, magnolie mereu melancolic tăcută…
Apoi plimbările.
Wearing a shiny attire, the bold peony buds are the same all the time.
And I have always thought that those images taken in full sun look „burnt”,
but that does not make them less dear to my heart in all their hazy pink.
The year was 2015, with a slightly blushing yellow tulip,
gentle lilac fragrantly embellishing the clouds against the May sky,
magical magnolia moment in its muted melancholy…
And the long strolls.
Iar apoi, aproape iunie.
Cu salcâmii. A fost, cred, ultimul an în care i-am fotografiat, înainte de a fi toți tăiați.
Cu aproape cireșele și cu crinii cei albi înfloriți ca de dincolo de timp.
Cu nelipsita minge… chef de joacă și foială firească.
Și cu Turuz, micuț atunci, nelipsit și el din poze și de printre pași.
And then, almost June.
With its pseudoacacia trees (or black locust).
It was, I think, the last year I took photos of them then.
With the cherries slowly ripening
and the white lilies in full bloom
looking as if from beyond time.
With the early summer games and frolic…
feeling utterly refreshing.
And with Turuz, just a puppy back then,
always making us trip,
for a cute playful photo or more.
Motanul Portocală era atât de mic… doar câteva luni. Motănel zâpâcit.
Îmi amintesc cum încercam să-l prind cât mai de aproape, cât mai clar, cu un aparat nou atunci.
Orange the cat was a kitten at that time too…
only a few months old, and all over the place.
I remember how I would try to take a clear photo of him,
a close up if possible, with the new camera then
Mi-a fost mereu tare drag, mă bucur enorm acum de aceste poze… ca și cum este încă undeva acolo, mereu jucâuș.
He was always very dear to my heart,
I am glad now to have taken all these photos…
as if he is still playing cutely somewhere
Vara târziu, înspre toamna 2015, am făcut fotografia de mai jos la Disneyland, Paris.
Inimi de strajă, îmi păreau, ascunse în întuneric. Luminând, veghind… cât mai la adăpost de ochii reginei.
Later that year, almost autumn 2015,
I took this random photo at Disneyland, Paris.
They looked like hearts on duty to me, hidden in the dark.
Perhaps also shedding light, offering protection…
sheltered from the eyes of the queen of hearts
2016 a început rece și greu, dar a continuat însorit și albastru…
…cu pași noi și gânduri suprapuse, îmi amintesc.
2016 had a somewhat cold heavy start,
but it went on to turn sunny and blue
…with new steps and mixed thoughts
I still remember.
Încă din 2010, când am cumpărat un aparat Kodak micuț, iar apoi din 2012, mai isteț-ul Canon, aproape la tot pasul am fotografiat. De aici și blog-ul.
Atât de multe, de variate… deși în ultimii ani cele fâcute cu mai-noul Nikon au ajuns să le înlocuirască pe cele mai vechi. Pe cele făcute cumva… mai mult cu sufletul. Cu dorința aceea difuză, atât de stăruitoare de a înregistra tot tot ce era mai frumos și mai colorat. Mai amintire.
În ultimul an, au fost cu mult mai puține poze, și doar cu telefonul. Totuși, câțiva ani buni au fost parcurși ca o aventură și în imagini. Cam ca această postare. O felie de timp.
Și mănunchi de momente. Mai jos, același Chiți… devenit Chiț 14 și 16, Chits 18+… devenind, devenind…
(doar trei din cele patru imagini de mai jos îmi aparțin)
Starting in 2010, when I bought a small light Kodak camera,
and then in 2012, with the smarter Canon,
I have taken photos as a rule, every step of the way ever since.
Hence the blog too.
Many shots, quite diverse… although lately the ones taken with the Nikon camera
have made me leave the ones taken before somewhere in the background.
Although those will always stay the ones taken… almost like breathing,
less technically correct maybe, simply for the sake of recording
lovely colorful moments and times.
Over the past year, there have been a lot fewer, mostly phone photos too.
Still, those few good years were a unique adventure,
in frames and files. Somehow like this post.
A slice if time.
And a bouquet made of moments.
Below, the same Chiți… slowly becoming Chiț 14, 16, the Chitz 18+…
becoming, becoming…
(Only three of the four photos in this slideshow are taken by me)
2017 n-a fost mai prejos. Cu un alt telefon, apoi și o altă lentilă foto… culorile îmi vor depăna mereu acele amintiri. Gutuiul japonez, urmărit cu atenție, să aibă încă boboci, pe lângă florile în roz cald, uimitor, lalelele ca pictate, Portocală (supranumit Orange între timp) mai fotogenic ca oricând. Apoi stele aurii de vară, stele mov de toamnă timpurie…
… alunecă mereu lunile anului ca foile calendarului, caledoiscop amețitor foind aparent întâmplător,
…mereu petalele
2017 was challenging too. A new phone, later a new photo lens…
new colors and hues unfurling their beauty
in my swift trips down memory lane.
The Japanese quince flowers, with its tiny buds in their warm pink,
painterly tulips, and Orange always there,
photogenically sneaking into cute frames.
Then playful golden summer stars, purple early autumn stars…
…months sliding away, like calendar pages,
a slightly dizzy ride,
in its misleadingly apparent randomness,
…and always the petals
2018, 19, 20, 21… au curs și ei, dar în cu totul alt ritm. Un ritm nedefinit.
Dar ce rămâne sunt mereu acele perioade cu aer aparte, când totul prinde un nouă culoare, un nou sens și rost.
2018, 19, 20, 21… flowed too, though seemingly
with a different rhythm. An indefinite one.
But what stays are always those bits of time with a special air to them,
when things seem to bear a new meaning, a new color and scent.
Cu toate acestea…
…la mijloc de an, aproape ritualic, mereu revăd grădina copilăriei.
Mereu la început de iunie. E un verde acolo, o lumină, un aer…
Fotografiile arată întotdeauna altfel. Umbrele sunt mai adânci, culorile mai cremoase…
Nevertheless…
…midyear, almost every time, I see my childhood’s garden again.
Always at the beginning of June. The green there, the light, the air…
Images always look different there, deeper shadows, creamier colors
… rozul, mai roz.
…and the pink, more pink.
O săptămână bună, vă doresc!
Wishing you a nice week ahead!
Nic🌸le
doar nicole... 