Arhive etichetă | noapte

O nebunieee ..de stea

 

“You are the sky. Everything else – it’s just the weather.”
― Pema Chödrön

După superba melodie din Pulbere de stele, minunatul Stardust de Neil Gaiman, își face loc aici o mică introducere la  jucăușe versuri, rătăcite de mine printre rânduri și pagini. Hmm, versuri cu prefață? Nu obișnuiesc să, dar aici e  ..nebunieee! Și cum nebunie rimează și cu magie… 🙂  mda, …prefațez, „nebunia de stea” și-a găsit cumva drum pe cărare foită de zor de doarnicol, așa mai la repezeală. Și mai este și …conjugată?! Ce ți-e și cu foiala asta, nu știi niciodată la ce să te aștepți. Foind de zor, multe și mărunte mai pot răsări.

Așadar, versuri șugubețe, scrise acum ceva timp, prin cea lună iulie mai exact,  care și-au ițit dumnealor năsucul cel înstelat și jucăuș, trecut sclipicios prin toate ..persoanele și personajele. 🙂 O mică „nebunie” în versuri care este de dincolo de nori și de flori. Și de ..zbori. Hihi.. chiar așa, ce mai stea conjugatăăă!!!

Povestea ..de stea, îmi amintește acum și de Steaua fără nume de Mihail Sebastian. Splendidă piesă.

 O nebunieee ..de stea

nebunie de stea
ce-i numai a mea
lucește în geam și mă-ncântă nespus
las totul în urmă și m-avânt după ea
mă desprind de pământ și mă-drept spre în sus

nebunie de stea
ce-i numai a ta
coborând dinspre ape de zbor și uitare
mângâind grele umbre de pași pe cărare
luminând în amurg o purpură  grea

nebunie de stea
ce-i numai a ei
îmbiind-o în noapte din odăi de albastru
trăgând-o în sus cu putere de astru
absorbind-o  duios printre gânduri condei

nebunie de stea
ce-i numai a lui
atingând cu-a ei rază de pur și de șoapte
șuvițe de păr ce flutură șui
sclipind auriu în cea fragedă noapte

nebunie de stea
ce-i numai a noastră
strălucindu-ne viu și bătând în fereastră
străbătând noi tărâmuri de suflet, de cer
transformând ce atinge din pământ în eter

nebunie de stea
ce-i numai a lor
alergând între murmur de viață și vis
fără dor, fără soare, fără ploi, fără nor
doar petale pe cerul albastru închis

Iar nostima melodie, plină de sărutări cu potențial magic ..letal, mi s-a ivit din mers ..și din întâmplare în timp ce foiam pe grăbite alei de ..shopping spree. Deși, eu una chiar nu cred deloc în întâmplare. 🙂 Deci, melodioara, cu privirile ei căutând și către stele, mi s-a lipit aici ..mai mult ca perfect. Oare nu? Oare nu e ea, melodia, plină de o drăgălășenieee.. de dincolo de orice nebunie de stea?! Și de o perfecțiuneee… de dincolo de cuvinte??!! Versuri, rimă și ritm, atmosferă, joacă, ochi-inimioaree.. veseliee.. bucuriee.. copilărie, o frumusețee.. din mult mult sufleeet.. tot tot. O adevărată minuneeeeee?!…

Iar povestea cu eee..-urile din postarea aceasta.. hihi..  comic lucru mai e!!!  Nu întrebați de ceee.. Eu nici măcar nu mi-am propus așa mulți. O fi  de la magieee.. Voi poate deja vedeți stele veeerzi… Scuzeee… 😀

Și, ca să iertați un pic a mea foire, mai adaug și câteva poze. Da’ ce postareeee… Poate poate, vă clătiți ochișorii și încălziți suflețelul cu flori înstelate de august, coborâte colorat de abrupt în final de octombrie recee.. (nu iar.. hihi).

La cât mai frumoasă ..cunună de stele, și cât mai strălucitoare, vă doresc! 🙂

Pernă de ..liniște

 

quietness

adorm încet pe culoare de suflet
în minte, lumini de odăi împreună
prin abur palid, gândul mi-e umblet,
răspântie, umbră, zgomot, furtună

cântecul nopții din stea e născut,
albastru adânc în taină cules
pe pat de-ntuneric, cu vis și-nțeles
sfârșit de gândire, sublim început

de blândă uitare ..mi-e sete, mi-e soare,
în palidă ploaie râvnesc să-mi coboare
pe cărare adâncă de tâmplă să curgă
pernă de liniște curat să străpungă

…………

răcoare și cald mă învăluie fire
în somn, vise dragi încep să-mi respire

dreams

Meșteșugul …de miercuri (no.6 – Eșarfă …de dulci sânziene)

 

Am visat, lung și suav, …că eram trează și visam  ..că sunt trează și mă visez că de-acum mereu voi fi in visare cu ochii  deschiși, mereu pe aripi de  fluture cu miros îmbătător de flori și culori picurate din ochi senini de curcubeu…

Odată, o foarte dragă Sânziană  mi-a spus precum că aș fi …too meaningful!  Mult prea plină de înțeles?…  Acum, în zi de  Sfinte Sânziene  înteleg și eu de  ce. Înțelesurile mă caută și eu le găsesc. Le invit să-mi rămână, să mă locuiască… Le sorb din mine apoi, de parcă n-ar fi fost niciodată în altă parte decât în propria mea ființă. Și apoi ele mă rostesc… Mă poartă pe unde nu credeam să …pot păși vreodată. Și mă  gândesc. Un infinit dans de oboseală… plăcut odihnitoare.

Ceaiul neîndulcit de tei băut aseară  în timp ce pluteam pe cărări cu mult dor de …nor și cu inimă ce se revarsă de prea plin, întocmai ca auriile spume de flori de sânziene, un ceai fierbinte și parfumat cum nu am mai văzut, mi-a coborât domol în puls, exact cum îl rugasem, …făcându-mi-se eșarfă înfășurată moale și solar în jurul miresmelor diafane de somn si visare trează ce mă devine…

Magie mi-a picurat dintr-o adiere catifelată de atingere, în noapte curat magică de îmbietoare sânziene…

Să se fi deschis de tot cerurile în cea noapte fermecată?… Ielele plutesc și-acum printre mine… și noi…

 

 

 

 

Cumva…

   

       de-aș putea cumva bea

              rază de căzătoare stea…

                    ca să pot apoi mai bine vedea

                        în neagra noapte cărarea mea!…