Arhive etichetă | oglindă

Cer..

„Cerul este un freamăt, o boare,
o atingere imperceptibilă
în adâncul inimii tale.”
(Vasile Lovinescu)

 

se împrăștie-n jur un strop de azur
ca visele calde să prindă contur
se stinge cu dor, cu magic ușor,
se mângâie blând cu fraged cuvânt
solare priviri pe creste, pe văi,
rituale apusuri în triste odăi
să urci și să zbori furate culori
cu noaptea de mână, ..cu inima zori

away

 

aruncându-se dulce, duios piedestal,
din ochi de oceane albastru cristal
mă-nvie și doare printre unde fierbinți
plutind printre raze somnoroase, cuminți,
o boare de cald ce învăluie zbor
o zbatere pură în sunet de nor
subtilă atingere sublim repetată
un cântec de nai, văpaie curată

un freamăt senin printre holuri cenușă
măturând podele de sumbru și crud
și izbind de perete ușă cu ușă
un sfânt joc zănatec, fantastic, absurd
și se pare că pleci, că te pleci și că ceri
o altă sentință, alt dor, ..un nou drum
cu fraged miros de floare de meri –
privesc în oglindă adânc, ..cer acum

 

Povestea razei…

din soare țâșnind zbor ager ca gândul

moale și lin ating iute pământul

mă odihnesc puțin, încet răsuflând

pe frunze de plop ușor tremurând

mă joc dulce și leneș, cald licărind

în păr de copil curat țopăind

 

intru în casă sau prin geam scânteiez

cu fire de praf lucind vesel dansez

chiar și-n oglindă izbesc, iute spărgându-mă

în curcubeu jucăuș frumos colorându-mă

 

peste garduri vii sau de lemn,  răsfirate

mă răsfrâng luminând din mănunchi de surate

în apa cea vie – de se-unduiește sau susură-

picurii mei, luminițe vii, flutură

alerg și m-ascund printre ramuri și muguri

plutesc scânteind peste vie și struguri

apoi mângâi ușor fluturi și nori

și cald risipesc recii fiori

 

mă odihnesc pe blănița pisicilor

strecurându-mă iute printre țepii aricilor

pe piersici le fac dulci arămii

iar caisele verzi, portocalii

dau ușor strălucire la cireșe, căpșuni

printre frunze și flori, de ce nu? …fac minuni

 

știu ca fiecare mă place, mă simte

în aerul cald, în nisipul fierbinte

din fir in fir de nisip sau de iarbă

nimeni nimic nicicând nu mă-ntreabă

dimpotrivă, pun bucuria pe chipuri

prin zeci ..și sute ..și mii de tertipuri

șatenelor dragi le dau reflexe roșcate

la blonde de soi, nuanțe vii platinate

brunetelor, lungi șuvițe-argintate

iar la domnii gentili, tonuri tari, grizonate

 

când noaptea mă face rază de lună

la toți, ușor, le șoptesc noapte bună

 

și când simt nor de suflet pus în balanță

pe loc tresar, pâlpâind a …speranță,

iar când pacea adânc se coboară în fire

mă aprind imediat arzând a …iubire

 

dar numai radiind dintr-o privire senină

înteleg de ce toți îmi spun …de lumină

ploaie de raze

ploaie de raze