Arhive etichetă | on tiptoes

Cu pași mici…/ April baby steps

“You can’t stop the future
You can’t rewind the past
The only way to learn the secret
…is to press play.”
― Jay Asher, Thirteen Reasons Why

20210412_181957_mr

 

Tiptil se strecoară zilele, verdele, razele…

 

On their tiptoes, the days, the green, the rays…

Culorile… și mai tiptil

Colors… even more so

 

 

Viitorii trandafiri…

milimetric se ițesc, se colorează, devin

 

The roses to be…

inch their way up, into colorful existence

 

 

Caldul… mai mult decât mult, s-a lăsat așteptat,

câtă răzgândire, cât târziu…

 

Warm air… much more than just much, made itself long awaited,

so much hesitation, so very late… 

 

Dar și când încep să danseze,

nuanțele, razele….

parcă pașii stau de tot în loc,

surptinși în culmea rotirii de culoare, 

zbârnâind…

ca la un maxim de splendoare!

 

But when the moment to start spinning their dreamy weave is finally here,

the hues, the sun rays…

the tiptoeing too stands still

as if caught at the maximum of its colorful spinning

buzzing…

at the top of its beautiful beginning!

 

Cât despre noul editor, pe bază de blocuri și… așa mai departe (de tot), pot spune că… desigur, mintea, obiceiurile, stilul mi-au suferit ceva remodelări. Reconfigurări, resetări tehnice… cum se pot ele numi, necesare ca postarea poze-text să mi se îmbine ca de obicei. Acum mai sunt doar curioasă cum va arăta după ce apăs Publish (dincolo de ferestrele de Preview, bineînțeles, pfiu… o_O) 

O săptămână frumoasă!

 

 

Not to mention the new, quite challenging, editing blocks experience… hmm… baby steps too, and reset, regroup, refuel pit stops… etc, to eventually put all these together nicely and so. Also, thanking Brian, at bushboy, for the Image Compare explanation on his blog. That was definitely the easiest and most enjoyable technical part of this April baby steps post today.  🙂 

Have a nice week! 

 

 

Cum, e deja mai?!…/ What, May already?!

 

 

Zile și iar zile, după zile și… iar zile. Dar, cu soarele ca maestru de ceremonii, totul arată a sărbătoare oricum am privi. Sunt sigură că primăvara, retrezită la zbor cald și liber, și-a zis…

„Fie ce-o fi, și ce-o ieși! Eu îmi iau acuarelele și… la pictat cu mine! Hai, zilelor, ce mai așteptăm?! Dimineți somnoroase, trezirea, aveți treabă! Și… dup-amiezi amorțite, cum, vă-mbie ațipeala? Of, de parcă nu știam. Noroc de seri, cât de așezat și harnic îmbracă totul în tonuri de moale și cald. Pentru că, da, nu se mai poate, a fost alb ca zăpada, ploi, ploițe, ploi..cele, dar noi… ce păzim totuși pe-aici?!”

Și… ca și cum a știut ea că oricum ar învârti și răsuci petale și tulpini, nuanțe și raze, tot o minune-ar ieși, a-mpodobit elegant și jucăuș tot tot.

Strălucește aerul de-atâta alb. Frumos dincolo de… cuvinte. (Cum? Ce?… Am zis eu ceva?)

 😊 😊 

Days after days… and days, again. And, with the sun as the MC, it looks like a celebration, no matter how you look at it. I’m sure that spring, reawakened to warm and free flight, must have told herself…

„Be as it… May! I’ll just grab my watercolors and… off I run, to paint the air! Well, dear days, what are you waiting for?! Sleepy mornings, time to wake up, you’ve got work to do! And you, dizzy afternoons, say what? Sleepy, too? Hm, then thank you for the evenings, so quiet and diligent, they dress  everything in sweet tones of softness and warmth. Because, yes, that had to change… there has been snow, and rain, showers, drizzles, but we… what on earth are we waiting for?!” 

And… as if she knew that no matter how she spins and swirls her magic brushes over petals and stems, hues and rays, the result will still look like a miracle, well… she adorned everything elegantly and quite full of cheer.

Air so full of white brightness. Beautiful beyond… words! (How? What?… Did I say anything?) 

 

Și-uite așa, un drum liniștit de vreo zece, douăzeci de minute, și cu destinație precisă,  mi se poate transforma într-unul de trei zeci și. Mă-ndrept spre undeva anume cu gândul liniștit, mda, ajung la destinație cam… pe la. Iar apoi, „undeva”-ul meu devine tiptil cumva… altceva. Tiptil tiptil, și rătăcit. Opriri și rotiri, împletite cu foiri de petale și click-uri, toate pe-un afișaj aproape invizibil în joc de raze și adieri. Un „altceva”, altcumva și-altcândva… iar sosirea mi se simte cel puțin interesant. Oarecum de genul retorico-dezorientat, și la modul feminin, pentru câteva fracțiuni de secundă, intuitivo-zburlit… de dincolo de orice hartă și orice sens, de mers, după cum urmează:

„Dar oare când am plecat de-acasă?! Aaaa… azi, desigur. Șiii… oare încotro mă-ndrept?! Hm… aflu eu la un moment dat. De fapt, la un moment… luat.  De valul de alb.

Și-tot-uite-așa… se face și se desface, zi, după zi, și iar zi de… cum, e deja mai?!

🙂

And so, some of my usual ways, that may take ten or twenty minutes, and having a quite precise purpose and destination, can become thirty or more-minute trips. 

I try to get somewhere, thinking… well, I’ll probably get there about this or that time. But then, my „somewhere” somehow gradually turns into… something else. Like on tiptoes, unawares, I end up losing my way through the many stops and turns, petals and clicks, all of them on a display barely visible in the elvish sunny and windy air.  A „something else”, some time else…. and the destination is felt in a funny way, to say the least. Somehow a rhetorical kind of question, for a few fractions of a second, a bit disoriented, and in the feminine gender, intuitively and a bit ruffled … from beyond any map or any sense of direction, as follows:

„I wonder… when did I leave home?! Oh, well… must have been some time today, of course. And… where to?! Hmm, let me see. In fact… let me go. With the flow of all this white beauty.

All in all, so it seems to go, and flow, the days after days… and days again of… what, May already?!

 

“If words were leaves, would you prefer fall or spring?”
Jarod Kintz, This Book is Not FOR SALE

 

“May: the lilacs are in bloom. Forget yourself.”
Marty Rubin