Arhive etichetă | pământ

Toate ..culorile

“Mintea intuitivă este un dar sfânt și mintea rațională este servitorul fidel.
Noi am creat o societate care onorează pe servitor și a uitat darul.”
Albert Einstein

ochii, culorile,
cerul și zorile,
raze de soartă, magică poartă

sumbre clădirile, curg amintirile
umbre, lumină,
pământ, rădăcină,

pete și ploi,
stele șuvoi
netede pietrele, umede spectrele

mâini ce desprind
gând de gândind
dor de dorință,
a fi din ființă

corzi răsucind, arome mustind
freamăt de lună,
mijloc de gună

gest adâncit,
strigăt șoptit
petale de drum, ritualuri de fum

țâșnește spirală, finită, duală,
mor închisorile,
învie culorile

 

Anunțuri

Dor.. de mijloc de mai

mi-e dor de casă, dor de …acasă

dor de mult soare

și dor de ardoare…

tânjesc după stele ..să mă joc cu ele

după leagăn în vânt

și miros de pământ

râvnesc jucării… bucurii de copii

curcubeu și culoare,

    mister, sărbătoare…

și

       mai simt și alean de …alene

        mers domol, apus,  sânziene…

     nostalgie de mijloc de mai,

         de rămân un suspin fără grai…

sweet cherry

Cireșii…

se coc cireșele în lume
cireșii roz parcă-s în spume
alei, arcade, nuanțe de cald
pierdute pe fundal smarald

cu muguri mici, mai deși, mai rari,
cu flori pufoase, alb-roz miri solari,
ai vrea să poți să le cuprinzi
în suflet cumva să ți le-aprinzi
ca un buchet de  roz tinerețe
de o nespusă frumusețe…

privind pierdut cea roz lumină
presimți cireașa din tulpină
urcând în mugur și în floare
furând dulceața de la soare,
iar perfecțiunea de regină
din viu pământ și rădăcină… 

și înțelegi de ce admiri
cireșii roz ca niște miri
între pământ și cer senin
același blând și cald destin
cu pașii pe pământ pășind
și fruntea sus pe cer lucind

așa cireșele se coc
oprind cer și pământ în loc…

cireșii
cireșii

Nuntire

domnul soare și doamna lună
peste lume își țin sfânta cunună

peste bolta cu astre
peste albastre
păsări măiastre
între pur și azur
de la pluto până la mercur

soarele luminează ziua și luna
luna luminează noaptea și cununa
sfânta taină a nunții
peste umbrele frunții

iar pe pământ tot noi doi,
cu lună și soare în noi,
ne foim orbi printre șoapte
și ne căutam steril printre acte

rătăcind între venus și marte

luna

luna

 

 

Cumva…

          de-aș putea cumva înghiți

              praf magic de vară pân-aș ațipi…

                  în vise, de pământ m-aș dezlipi

                      și orice îndoială aș risipi!…