Arhive etichetă | pași

Sala pașilor de ..curcubeu

 

Cu privirea pierdută în gol, cu tâmpla grea, ușor sprijinită de fereastra unei lumi de dincolo de mine, privesc.. Ochii mi se cufundă stins într-o ceață și mă îndepărtez alunecând dulce înspre  în sus. Simt că urc a lungă cădere spre un tărâm aproape uitat. O poartă negăsită înainte se deschide încet și un labirint al gândurilor mele neobosite începe să mă soarbă spre înăuntru, pe culoare ca de spumă ale unei căutări care nu mai poate aștepta. Colind năstrușnic prin tunele de alb, pășind vrăjită pe trepte în spirală minunat de pufoase, rătăcind parcă înadins drumul și îndreptându-mă spre peste tot și nicăieri, …iubind căutarea, duioșia negăsirii și farmecul jocului, ..blând neastâmpăr.

De undeva, ca dintr-un vis, aud prelung prin seninul rătăcirii mele  …mi se întinde o cheie. O voce susură unduitor  că pot descuia o ușă din ținutul de zbor încântător în care am ajuns. Ușor, ezitând, pășesc pragul unei săli imense, fără boltă, ..înălțându-se mlădios ca pierdută în zări.  Încăperea tainic descoperită mă întâmpină cu suplețea ei de cum îi trec pragul, primindu-mă cu miros de cărți vii, ..cărți curcubeu fremătând a nuanțe care răzbat  feeric din pagini de cristal. Mireasmă îmbătătoare de curcubeu mă îmbrățișează venind dinspre arcuri de culoare caldă, îmbietoare și învăluind aerul, lumina, pașii..

Printre fire de praf dansând magic în aer, zăresc raze irizate strecurându-se și radiind orbitor de printre paginile cărților de cleștar. Pagini nemaiatinse, nemaicitite.. Simțindu-mi parcă prezența, licurici sclipitori pornesc să zburde jucăuș, revărsându-se de peste tot ca o ploaie de scânteieri colorate dansând fluture printre flori de curat… Oare aș putea eu pătrunde aceste pagini nemaivăzute, ..nemaigândite? Oare le-aș putea înțelege..? Atingerea minții mele nu le va mărgini?.. Poate dacă aș închide ochii, aș simți mai limpede și le-aș cuprinde înțelesurile? Le-aș inspira făptura, ..doar cât să le pot magic desluși cu atingere de suflet plină de dragoste, …necuprins!

Valuri  mătase de curcubeu mi-ar scălda atunci drumul,  unduiri furișate de printre cuvinte și topite de printre rânduri presărate cu picuri de soare, ..de drag și de dor, conducându-mi pașii și plutirea, azvârlindu-mă vânt cu miros de culoare și gust de adiere proaspătă.. liniștitoare. M-ar purta astfel  pe curenți de viață-iubire într-o suavă plutire …departe de tot. Printre istorii încă nescrise, apusuri încă ne..apuse și dăruiri nerostite încă de nimeni. Printre sublime meandre de viu și de vis. Către surâsuri de ființe și stele nenăscute încă…

Departe. Și totuși, atât de aproape…

 

Pașii mei ..cei de fiecare clipă

 

“Not all those who wander are lost.”
J.R.R. Tolkien, The Fellowship of the Ring

trepte

trepte înspre ..azur?

 

Sunt ei oare pași ai minții mele, pași de gând frământându-se ca pe o scară în spirală și lăsându-mi urme adânci pe cărări mai vechi sau mai nou umblate, mai largi sau mai înguste, ..uitând uneori să mi se mai uite înapoi? Pași ce îmi susură uneori să nu cred pe deplin tot ce îmi picură-n minte, căci urmează să mă poarte și pe alte și alte tărâmuri,  unde gândul meu nu a mai pășit vreodată?..

Sau îmi sunt ei pași ai sufletului, ai inimii, alergând parcă mai ușor atunci când întâlnesc semne de  iubire și bucurie ..lăsate de alte urme de pași? Pași ce dansează radios în tandem elegant sau în horă vioaie, aprinsă?…

Poate sunt pașii trecutului meu, coborât în a mea umblare ca o umbră și înaintându-mi grăbit printre clipe înspre veșnica mult-așteptată contopire cu promisiuni de pro..pășire? Pași atât de fără răgaz că nici nu apucă să îmi atingă drumul pe care calc?.. Nici nu apucă să-l sărute…

Sunt pași ai cuvintelor mele rostite și nerostite, călcând apăsat sau ușor pe cale, ..când zbătându-mi-se frenetic pe curenți puternici dar trecători, ..când orbecăindu-mi haotic prin labirinturi de  ceață și împiedicându-se de alte urme de rostiri rătăcite, bătute de vînt? ..ajungând în cele din urmă să plutescă totuși senin și vesel de colo colo ieșind ca din suflare de ploaie curată și proaspătă?…

Oare sunt ei, pașii mei, ai altora, ..urmând sau însoțind mai puțin sau mai mult umbletul lor, cărarea lor, drumul lor? …nemaiaducându-și decât vag aminte de propria lor cale, de propria chemare, de propriul făgaș, ..albie aproape uscată, neprimenită de mângâierea curgerii propriului mers?..

Poate sunt simpli pași de Viață care se pulsează pe Ea însăși și prin umbletul meu, prin mine, fără ca eu să o știu, ..străbătând astfel lumea și pe cărare de mine, văzând și auzind și prin cutreierările mele și ajungând înapoi la Ea un pic mai îmbogățită și prin ritmul mersului meu?..

Sau poate sunt Pași înspre.. mine. Trepte spre cea care sunt, ..și atât. Cea care sunt prin veșnic foșnet de pași. Neoprire și neobosire. Negăsire. Pur și simplu, mers. Trecere și căutare neîncetată…

..de pace și albastru pelerinaj, ai mei pași.  Depănând, fără să știe, o poveste.

Dar pașii tăi?…

steps

Pașii

 

pașii noștri prin sălbatică iarbă…
o verde  fragedă salbă,
de catifea vie smarald
cu lumini blânde ce ard

pașii lor fini pe nisip…
un umed lanț de  răstimp,
dulci scobituri aurii
în ape cu spume zglobii

ai ei pași pe crudul trotuar…
un lung șir de poate și dar,
“poate că merge  așa,
dar poate se-ntâmplă ceva?”

pașii mei calzi pe pământ…
mărgele de dor și cuvânt,
înșirate pe o boare de ceață,
din viață, vise, …speranță