“What we call life is only talk of nature.”
― Dejan Stojanovic, The Sun Watches the Sun
Un simplu pășit pe trotuar în zi însorită de mai… grea afacere. 🙂
Culori țipă, petale dansează, verdele mai verde ca niciodată, iar norii… mai pufoși ca oricând.
Se putea fără să dau puțină binețe fotografică minunilor? 😉
***
Simply walking down the street on a sunny May day… hm, tricky thing.
Colors singing, petals dancing cheerfully, the green greener than ever, and the clouds… much fluffier than before. 🙂
Couldn’t just pass by without saying a photographic „hi, there!” to all the cute dear marvels.
Strălucirea din iarbă te poate lăsa fără cuvinte. De aceea…
***
Left speechless by the glint in the grass, so…
“Get close to grass and you’ll see a star.”
― Dejan Stojanovic, The Sun Watches the Sun
Pe drum, trandafiri surâzând jucăuș, în culmea frumuseții lor colorate.
***
On my way, roses smiling playfully, reaching a peak of colored beauty.
Mănunchi de aievea răzbătând ca de dincolo de ceața unor gânduri mustind de mult zgomot și străpungând liniștea unui nou început.
I-am zâmbit și eu, în nuanțe de alb și de gri, privind-o nesigur în ochi, printre șuvițe de palid ..ce-a fost și aburi de vag ..ce va fi.
Și-au dat parcă mâna în inima mea, așezându-mi-se rece și umed, în tăcere și mult anotimp, pe iarba ninsă însorit a sufletului meu.
Umbre. Trec și ating. Raze. Mătură cald spirale de aer și fărâme de nor. Rafale de zbor spulberând senin pași de căutare.. Brațele inimii izbind uși de pereții de suflet.. Petale de gând îmbrățișând luminos doruri și zori.. Picuri de ploaie prăbușindu-se cer. Cuvinte, culori, adiere.. Apus.
Așa-mi răscolește surâzând ..ce a fost. Intru în joc și-i șoptesc să îngâne ușor. Muzică pe note presărate cu praf de stele. Palid și amestecat.
Îmi îndrept privirea spre ..ce va fi. Nu a spus încă nimic. Așteaptă stingher să capete glas de ..acum. Și acum.. și acum.. Să rostească viu prin secunde de mine. Minute de …
“You are the sky. Everything else – it’s just the weather.”
― Pema Chödrön
După superba melodie din Pulbere de stele, minunatul Stardust de Neil Gaiman, își face loc aici o mică introducere la jucăușe versuri, rătăcite de mine printre rânduri și pagini. Hmm, versuri cu prefață? Nu obișnuiesc să, dar aici e ..nebunieee! Și cum nebunie rimează și cu magie… 🙂 mda, …prefațez, „nebunia de stea” și-a găsit cumva drum pe cărare foită de zor de doarnicol, așa mai la repezeală. Și mai este și …conjugată?! Ce ți-e și cu foiala asta, nu știi niciodată la ce să te aștepți. Foind de zor, multe și mărunte mai pot răsări.
Așadar, versuri șugubețe, scrise acum ceva timp, prin cea lună iulie mai exact, care și-au ițit dumnealor năsucul cel înstelat și jucăuș, trecut sclipicios prin toate ..persoanele și personajele. 🙂 O mică „nebunie” în versuri care este de dincolo de nori și de flori. Și de ..zbori. Hihi.. chiar așa, ce mai stea conjugatăăă!!!
Povestea ..de stea, îmi amintește acum și de Steaua fără nume de Mihail Sebastian. Splendidă piesă.
O nebunieee ..de stea
nebunie de stea
ce-i numai a mea
lucește în geam și mă-ncântă nespus
las totul în urmă și m-avânt după ea
mă desprind de pământ și mă-drept spre în sus
nebunie de stea
ce-i numai a ta
coborând dinspre ape de zbor și uitare
mângâind grele umbre de pași pe cărare
luminând în amurg o purpură grea
nebunie de stea
ce-i numai a ei
îmbiind-o în noapte din odăi de albastru
trăgând-o în sus cu putere de astru
absorbind-o duios printre gânduri condei
nebunie de stea
ce-i numai a lui
atingând cu-a ei rază de pur și de șoapte
șuvițe de păr ce flutură șui
sclipind auriu în cea fragedă noapte
nebunie de stea
ce-i numai a noastră
strălucindu-ne viu și bătând în fereastră
străbătând noi tărâmuri de suflet, de cer
transformând ce atinge din pământ în eter
nebunie de stea
ce-i numai a lor
alergând între murmur de viață și vis
fără dor, fără soare, fără ploi, fără nor
doar petale pe cerul albastru închis
Iar nostima melodie, plină de sărutări cu potențial magic ..letal, mi s-a ivit din mers ..și din întâmplare în timp ce foiam pe grăbite alei de ..shopping spree. Deși, eu una chiar nu cred deloc în întâmplare. 🙂 Deci, melodioara, cu privirile ei căutând și către stele, mi s-a lipit aici ..mai mult ca perfect. Oare nu? Oare nu e ea, melodia, plină de o drăgălășenieee.. de dincolo de orice nebunie de stea?! Și de o perfecțiuneee… de dincolo de cuvinte??!! Versuri, rimă și ritm, atmosferă, joacă, ochi-inimioaree.. veseliee.. bucuriee.. copilărie, o frumusețee.. din mult mult sufleeet.. tot tot. O adevărată minuneeeeee?!…
Iar povestea cu eee..-urile din postarea aceasta.. hihi.. comic lucru mai e!!! Nu întrebați de ceee.. Eu nici măcar nu mi-am propus așa mulți. O fi de la magieee.. Voi poate deja vedeți stele veeerzi… Scuzeee… 😀
Și, ca să iertați un pic a mea foire, mai adaug și câteva poze. Da’ ce postareeee… Poate poate, vă clătiți ochișorii și încălziți suflețelul cu flori înstelate de august, coborâte colorat de abrupt în final de octombrie recee.. (nu iar.. hihi).
La cât mai frumoasă ..cunună de stele, și cât mai strălucitoare, vă doresc! 🙂
“Mintea intuitivă este un dar sfânt și mintea rațională este servitorul fidel.
Noi am creat o societate care onorează pe servitor și a uitat darul.”
Albert Einstein
ochii, culorile,
cerul și zorile,
raze de soartă, magică poartă
undeva între soare și lună
zburdă planeta albastră, ..a noastră!
cu mândră de astre cunună
și aripi de zare măiastră, ..-n fereastră?
undeva între gând și cuvânt, ..sau pământ
noian de polen și petale, ..sepale
din muguri adânci de avânt, ..sau dor sfânt
țâșnind din viață o cale, .. opale?
undeva între suflet și minte, ..cuvinte?
un drum, o cărare de nori, ..sau fiori?
ce-așteaptă din ceruri veșminte, ..părinte?
dulci straie de sărbători, ..creatori?
undeva între trezie și vis, .. sau abis
se zbate suav alchimie, ..făclie
răsare un opis promis, ..interzis
plutind între vis și trezie, ..magie
Să mă simtă un suflet
și să simt că mă simte
să știu că în el mă așteaptă cuminte
căldură, culoare, răbdare și dor
să pot gânduri grele
să iau în ușor
Iubirea mi-e aer
pe cărare de timp
îmi așterne în cale auriu anotimp
mă îmbracă în stea și lumină de toamnă
mă lună, mă soare,
mă nor și mă cheamă
Spun ..bine, spun ..da,
surâd și zâmbesc
duri pași pe trotuare-mi sunt moi, mă plutesc
petale de gând mă învârt colorat
ca din frunze, tulpină
de clopot curat
Un cântec de floare
în ritm de polen
rotindu-se fraged în sacru desen
o netedă undă prin dorul lumesc
spirală sublimă
pulsându-mi ceresc
cu pasul ei fin și mirosul de crud, se strecoară ușor pe poteca de ud și se-oprește să mai schimbe câte o vorbă cu a iernii crăiasă ce-are fulgii în tolbă
împrăștie raze călduțe de soare, presară petale cu blândă culoare, tresare în mugurii verzi din grădină, pulsează în suflet senină lumină
în ochii săi calzi este mult roz și verde cu dulce culoare ușor să dezmierde, s-atingă cu aer proaspăt și fin de la colțul de iarbă la cerul senin
mai are puțin în ușoara-i plimbare și cu vara măiastră se-ntâlnește în cale, lăsându-i în grijă natura-nflorită cu picuri de soare ușor poleită…
cu fluturi și flori ce așteaptă cuminte să se joace șăgalnic pe-o rază fierbinte, să crească, să zboare în a noptii răcoare cum crește și zboară a vieții splendoare…
Doar Nicole... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.