Locuiesc acolo
în șoapta fraged portocalie
din odaia caldă a inimii
cufundată adânc
în cristale cu sevă de cer
din raze de ochi scăldându-mă tainic
nu mișc
nici nu respir
doar savurez
tresărirea
străbătându-mă frunze și ramuri
cărare de aer, de sânge
care îmbracă anotimpuri în mine
în noi
când alunec în somn
cântecul lunii e primul
iar zâmbetul nostru
ultimul
ce-mi mângâie chipul