Arhive etichetă | quietness

Ca o catedrală…/ Like a cathedral

 

“There is some kind of a sweet innocence in being human-
in not having to be just happy or just sad-
in the nature of being able to be both broken and whole,
at the same time.”
― C. JoyBell C.

 

Uneori…
…îmi simt fotografiile ca o catedrală.

O liniște selenară îmi acoperă gândurile, descoperindu-mi-le totodată.
Răsar ca din întuneric deplin… luminițe, arderi, aprinderi culoare.

Alteori îmi sunt ca o piață cu zumzet multicolor. Tarabe fel de fel, atmosfera caldă, pestriță.
Uit că sunt eu, mă rătăcesc aproape.

Uite, aici!

Dar aici, atunci când bâtea soarele acela superb!

Și aici. Lacrimi amestecate cu zâmbet?

Și amintirea…

 

Sometimes…
…I feel my photos like a cathedral.

A lunar quietness covers my thoughts, uncovering them also.
And out of deep darkness there seem to rise…
tiny lights, sparks colorfully lit.

Other times they feel like a busy market place.
Stands of all kinds, sizes and shapes, cozy air, multicolored.
I forget that I am me…
and I wander aimlessly, losing my way.

Look, here!

And here, this gorgeous sunlight!

Here too. Tears mixed with smiles?

And the memories…

 

Gândurile…

…mărgele rătăcite pe podea. Aproape, dar împrăștiate și reci.
Și mă aplec ușor, să le caut, să le culeg… să le înșir poate la loc în colierul minutelor.

Iar căutarea îmi e portocalie, în fotografii. Și galbenă, sau albastră.
Și verde amestecat cu roz, frunze cu petale, suflet cu secunde topite…

 

The thoughts…

…beads spread on the floor. Close, but cold and all over the place.
And I lean over, to look for them, to pick them one by one…
maybe to put them back in the necklace of minutes.

And my search is orange, in my photos. And yellow, or blue.
And green mixed with pink, leaves with petals, soul with seconds melting… 

 

Vin împletite cu pași. Cu urme de tine în toate.
Și fâșii de soare în tot.

Anotimpuri locuind în ore ca pe o pajiște după ploaie.

Curate și crude.
Veșnic început de vară. Mereu auriu timpuriu de toamnă.

 

They come intertwined with steps. And traces of you everywhere.
And slices of sun in everything.

Seasons dwelling in hours like on a meadow after the rain.

Pure and raw.
Forever the beginning of summer. Always early autumn gold. 

 

Căutându-mi raze mereu, să împodobesc solar iarba.
Iar apoi, cuvintele… să răsară senin, ca un curcubeu.

Arcadă de proaspăt și pace. Cupolă caldă de candoare și dor.

Murmur acasă.

 

Always looking for sun rays, to adorn the grass in soft sunshine.
And then, words… to appear serene, like a rainbow.

Arch of freshness and peace. Warm dome of candidness and longing.

Long wistful whispers and sighs.

 

Nic✽le

 

 

Frunze de soare…/ Leaves of sun

 

“Nothing dies as beautifully as autumn.”
― Ashlee Willis, A Wish Made of Glass

 

Strălucește aproape
o lumină din colțuri de stea
desprinsă dintre șoapte de toamnă
strecurate stingher,

cufundate în raze
mângâiate de trecere…

culoare de soare desenate aprins,

decupând moale
pe harta tăcerii,

drum din frunze de soare

 

Shining so close
a light from corners of stars
piercing through long autumn whispers

seeping shyly,

sunken in sun rays
caressing the passing…

on alleys of steps brightly lit,

outlined softly
on a map of quietness,

a pathway of leaves 

 

“Time is the substance I am made of. Time is a river which sweeps me along, but I am the river; it is a tiger which destroys me, but I am the tiger; it is a fire which consumes me, but I am the fire.”
― Jorge Luis Borges, Labyrinths: Selected Stories and Other Writings

 

Nic🍂le

 

Ca-n poveste…/ Fairytale-like

 

“The world will never starve for want of wonders;
but only for want of wonder.”
G.K. Chesterton, Tremendous Trifles

 

Câțiva pași rătăciți într-o dimineață și…

…privind în jur dintr-o dată, mi-am zis c-am poposit pe meleaguri mai mult decât de poveste. Stânga sau dreapta, sus sau jos, privirea mi se tot oprea și oprea… telefonul nu prea ținea pasul, priviți doar.

Mici minuni minunate împodobind verdele însorit ca de poveste.

 

A few wandering steps one morning and…

…looking around all of a sudden, I said to myself that I must have stepped onto a magical ground. Left and right, up or down, my eyes would keep finding and finding… my phone couldn’t keep up, just have a look.

I’d say little wonderful wonders adorning the sunny green in fairy-tale like manner.

 

Lumina aceea a dimineții…

…și rece și caldă, și-aproape și departe. Și colorată și albă.

 

That morning light…

…both cold and warm, near and far. Both colorful and white.

 

Iar dincolo de alei, o căsuță minune sclipea, atât de cuminte… cufundată ca într-o liniște nemaiauzită.

Lăsând zgomotul străzii în urmă și apropiindu-mă… pentru câteva fracțiuni de secundă chiar m-am oprit, uitându-mă după vreun strumf sau pitic, vreo fetiță colorată vesel în roșu… iepurași, căprioare.

😊 😊

And beyond the alleys, a little miracle house was shining. Such quietness… never heard before.

Leaving  behind the noise of the street and drawing near… for a few fractions of a second I stopped and looked around to see the strumfs, a cute dwarf, a little girl dressed in red… bunnies or deers.

 

“There is a road from the eye to the heart that does not go through the intellect.”
G.K. Chesterton

 

Ca ruptă de lume…

 

Like torn away from the world…

Ramuri de vis…/ Branches of dream

 

“It’s history. It’s poetry.”
J.D. Salinger, The Catcher in the Rye

 

dsc_0984_cr_ps_r

 

Noaptea dintre ani a zâmbit ca o dimineață.

Ramuri de vis explodând colorat, de dincolo de ceața prea multor gânduri, spărgând liniștea unui nou început…

I-am zâmbit în tonuri de mâine, privind-o în ochi:

Fire de …ce a fost îmbrățișând un nou nouț …ce va fi. Și-au dat întălnire pe aleile lungi și sinuoase ale inimii mele, pline de mult anotimp.

Raze… Spirale de aer și fărâme de nor măturând cerul… Rafale de zbor spulberând senin pași de căutare… Brațele inimii izbind uși de pereții de suflet…  Petale de gând îmbrățișând luminos doruri și zori… Picuri de ploaie prăbușindu-se cer…  Cuvinte, culori, adiere… Apusuri…

Așa-mi răscolește surâzând …ce a fost.  Eu îi șoptesc să îngâne ușor… muzică pe note presărate cu praf de stele.

Îmi îndrept privirea spre ..ce va fi. Nu a spus încă nimic. Așteaptă stingher să capete glas de …acum. Și acum… și acum… Să rostească viu prin secunde de mine. Minute de …

Noaptea dintre ani a zâmbit ca o dimineață…

 

New Year’s Eve smiled as morning.

Branches of dream colorfully exploding, beyond the fog of too many thoughts, breaking the quietness of a new beginning…

I smiled at it in hues of tomorrow, watching it thoughtfully in the eyes:

Threads of …has been embracing a new and shiny …will be. They’ve met on the long winding alleys of my heart, full of much season.

Sun rays… Spirals of air and dashes of cloud sweeping the sky… Gusts of wind and sweet flight along inquiring steps… The yearning arms of my heart slamming doors against the walls of my soul… Petals of thought embracing the blinding light of wishes and auroras… Raindrops falling down like skies…. Words, colors, breeze… Sunsets…

These are the fluttering whispers of ...has been. I whisper along, asking it to murmur mildly… music sprinkled with stardust.

I look at …will be. It’s spoken no word yet, seemingly waiting, reluctant to voice its way into a …now. And now… and now again… To make itself heard from within seconds of me. Uttering minutes of …

New Year’s Eve smiled as morning…