Noaptea dintre ani mi-a zâmbit ca o dimineață..
Mănunchi de aievea răzbătând ca de dincolo de ceața unor gânduri mustind de mult zgomot și străpungând liniștea unui nou început.
I-am zâmbit și eu, în nuanțe de alb și de gri, privind-o nesigur în ochi, printre șuvițe de palid ..ce-a fost și aburi de vag ..ce va fi.
Și-au dat parcă mâna în inima mea, așezându-mi-se rece și umed, în tăcere și mult anotimp, pe iarba ninsă însorit a sufletului meu.
Umbre. Trec și ating. Raze. Mătură cald spirale de aer și fărâme de nor. Rafale de zbor spulberând senin pași de căutare.. Brațele inimii izbind uși de pereții de suflet.. Petale de gând îmbrățișând luminos doruri și zori.. Picuri de ploaie prăbușindu-se cer. Cuvinte, culori, adiere.. Apus.
Așa-mi răscolește surâzând ..ce a fost. Intru în joc și-i șoptesc să îngâne ușor. Muzică pe note presărate cu praf de stele. Palid și amestecat.
Îmi îndrept privirea spre ..ce va fi. Nu a spus încă nimic. Așteaptă stingher să capete glas de ..acum. Și acum.. și acum.. Să rostească viu prin secunde de mine. Minute de …
Noaptea dintre ani mi-a zâmbit ca o dimineață..