Arhive etichetă | remoteness

Zări de zori de zi…/ Remoteness

 

“And perhaps, frozen somewhere with time,
Our words will never cease to rhyme”
― Stuti Dhyani, A Grain of Sand

 

Soarele doarme adânc, liniștit
de-a inimii boltă acoperit…
Prin ape de nori ce par calme si reci
curg roșii de dor spre stele poteci

Atingeri aprinse lăsate deoparte,
cuvinte arzând uitate-ntr-o carte,
Sclipiri visătoare cu ochii deschiși,
săgeți de lumină din zori necuprinși

Doar vise de soare dau vieții culoare-
vii aripi de foc din a nopții paloare
Vise ce-așteaptă la capăt de soartă,
căci drumul de aur nu este pe hartă

Tristețe, cu inimă crudă de mreană,
unde atingi se cască o rană
Cutreieri târziuri de zile și zbor
plutind fără noimă pe aripi ușor

Vrei să cobori în apusuri cu soarele
departe plutind senin cu vapoarele…
țărmuri – ocean solar răscolind,
raze de-argint prețios risipind

Trezind ardoarea din marele astru,
rotind pe valuri de foșnet albastru…
să stingi durerea, să-mpiedici căderea,
cu glas de-anotimp să umpli tăcerea

 

O sută de zile de flori și lumină
cu zări strălucind
după noapte deplină,
clipe nectar din soare
nezis
zvonindu-mi cuvinte
din ce e de zis…

 

The sun is sleeping deeply and calm
soothed by heart’s slumbering balm…
Through waters of cloud, quiet and far
trickle red alleys of throbs to the stars

Close burning brushes swept far behind,
sweet pulsing words left to unwind,
Soft dreamy shine, eyes beaming bright,
rays like sharp swords into the night

Only horizons can pay life its dues-
long wings of dream from darkness’ sad hues
Dreams that await fate’s quiet wrap
but whose golden ways are on no map

Sadness, with your poor bitter soul,
your hurried touches give way to a hole
You wander late through nights’ and days’ flight
aimlessly vanishing out of sight

Wanting to go down sunsets with rays
remotely floating serene with the gaze…
on shores of solar oceans and seas
to reach by the pure air in the breeze

Feeling the warmth of the huge round brightness,
whirling on waves of blue rustling lightness…
to put out the pain, to dry out the rain,
though seasons’ voice to loosen the strain

 

One hundred mornings of freshness and flowers
with dawns’ dear shimmer
in dark early hours,

honeydew seconds from skies,
yet unsaid

chiming new words to me
that are to be said…

 

Nicole

 

 

 

You can find the English lyrics here ( You are my Spring, Aurelian Andreescu)

 

 

Summer Quotograph… and lovely anagram

 

 

Liniștea povestind secunde,
răsucind timp pe degete
de cuvânt,

și rostind adieri și adâncuri,
explodând depărtarea

în tăceri ascultând

 

Silent sky telling stories,
bending time on fingers
that glisten,

spinning breezes and depths
and exploding estrangement

in still moments that listen