Arhive etichetă | rhyme

Fire de și dincolo de aprilie…/ Lines through and beyond April

 

“She could feel magic in the quiet spring day,
like a sorcerer’s far-off voice,
and lines of poetry floated over her mind
as if they were strands of spider-web.”
― Stella Gibbons

 

Linii de ramuri,
de viață și alb
tăind prin aer cărare,
tulpini și fire și fibre de dor
din suflet de secundă de soare…

Linii țâșnind
în boboci și antene
pe aripi,
și-n muguri de vers,
născând duminici în pași de lumină,

de dincolo de umbra
din mers

 

Linii culoare
cu sevă albastră
transportând magia eteric,
curbând curcubeu prin aer, prin gând,
prin inimă rotind-o feeric…

Linii de cald
din verde și vis,
petale și polen catifea,
desen viu de aprins
din raze și sevă

de dincolo de susur
de stea

 

Linii de timp
cu degete fine
mângâind suspin și durere,
vălurind neoprit prin trecere șoapte,
creionând netimp și tăcere…

 

🐝🐝🐝

Cheerful branch lines
lively and white,
cutting through air sweet ways,
stems, threads and fibers sounding of longing
from the soul of the second’s soft rays…

Lines sprightly springing
into buds and antennas
onto wings,
and bloom full of verse,
like a blossom of Sundays with small steps of light

beyond shadow
a bright universe

 

Colorful lines
dancing deep blue,
through the core’s magic sublime,
bending thin rainbows of sky and of thought,
of heart gently spinning pink rhyme…

Warm dear lines
of green and cute dream,
from pollen and petals of silk,
dazzling drawing
of a fiery sap

from beyond starry alleys
of milk

 

Time lines and filaments
with delicate fingers
soothing sighs or grey sunken sorrows,
throwing on end dawns in the breeze,
and molding glittering morrows…

 

Și pentru…

 

Also posted for…

The Daily Post, Weekly Photo Challenge – Lines

 

Nic✨le

 

 

Aprilie în străluciri…/ April brightness

 

“The world is its own magic.”
― Shunryu Suzuki

 

 

Aprilie în dulci străluciri,
alei sclipind a forfote mii

adiere-n petale divine
inspirând miracol și rime…

flori, senin și albine

 

Sweet April brightness
on the alleys’ soft whiteness

petals’ breeze divine
inspiring miraculous rhyme…

bloom, blue gazing and shine

 

Nic💞le

 

 

 

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (3-Iasmin and Quin)

 

This is dearly dedicated to beautiful friendships and caring friends. Bosom friends, kindred spirits… near and far.
That meaningful closeness, touching and true, so splendidly soulful that it can make one feel invincible.
Both longingly blue and 
delightfully happy.
Absolutely alive.

 

“He called out to his fellow monks,
‘Come quickly I am tasting stars.”
― John Green, The Fault in Our Stars

 

Deschise fereastra zâmbind luminos dimineții,
cu ochii aproape închiși inspirând strălucirea,
apoi cu gesturi absente trase perdeaua,
atingându-i grăbit mătasea
și unduirea

Razele zilei îi murmură despre viață și lume,
despre oameni și locuri și vise minune și timp,
iar Iasmin le simte aievea pulsând a căldură,
a magic și munte departe
desenând anotimp

Frunzele anului îi vorbesc despre zgomot și șoapte
înșirate pe ram de cer și rug de senin,
purtând-o covor peste dealuri, cascade și ape
peste nori și cântec aproape,
suflu andin

Cu sufletul foșnindu-i tainic, privind ca în gol,
Iasmin surâde luminii sărutând-o din plin,
și sorbind liniștit și vesel din cafeaua fierbinte
își aduce pe loc aminte de stele
și Quin

Îi povestise blând și drag, cu o seară în urmă,
cum pacea plutește ascunsă printre cuvinte
și cum stelele inimii nopții dansează albastru
prin gânduri purtate de aripi ca albe
veșminte

Și îi mai șoptise moale, zâmbind a tăcere,
că pașii o vor duce lin pe-o alee divină,
cu iarbă și izvor curat susurând a culoare,
prin aer cu muzică vie și
cristalină…

Apoi, strângând-o de mână se plimbaseră pasăre,
tăind cu freamăt adânc în noapte cărare,
rotind câmpii de boltă povestind a netimp
de dincolo de stelele-leagăn și lună
cu soare

Iar acum, Iasmin se-ntreba ce aromă au clipele
care îmbracă trepte de zi în dor și destin,
căci plimbarea pe alee de zbor îi scrisese în zori
cu parfum de secunde albastre pictate
de Quin

 

She opens the window and smiles, embracing the morning,
eyes almost closed, she softly senses the brightness,
and then with absent gestures she draws the soft curtain,
touching its silky fabric
and feeling its lightness

The comforting rays murmur of life and the world,
of people and places and times, and miraculous dreams…
and Iasmin feels them all throbbing with warmth,
of magic and mountains away
drawing sweet beams

The leaves of the year tell her of loudness and whispers
resting on branches of sky and fires serene,
floating on a carpet of hills, shores and cascades
stepping on clouds and songs,
sounding andean 

Her soul rustling rumors, gazing afar,
Iasmin waves at the day touching her skin,
and calmly sipping her coffee smelling so fragrant
she remembers the stars and the stories revealed
by Quin 

He had told her softly and dear, an evening before,
of the peace that hides so deeply behind crisp words,
and of how the stars that burn in the heart of the night
have such long winding wings that they soar
like birds 

And he had said so mildly, his eyes so aglow,
that her steps will carry her airily on an alley of shine,
where the grass and the springs are clean and so full of color,
through the air, the music alive
and so full of rhyme…

Then, holding her hand tightly they had flown on highs,
their flight cutting a swift path into the darkness,
spinning the deep horizons out of time
from beyond the cradle of stars, sun and moon
in the farness 

And now, Iasmin was breathing in the scent of those moments
dressing the steps of the day in longing akin
to the walk on the alley of gliding written on air
with the perfume of rays so blue painted
by Quin 

 

IASMIN or YASMIN/ JASMINE (Persian) – jasmine flower
QUIN or QUINN (Celtic) – wise

 

Publicat în seria/ Post in the series Leagăn de stele…/ Cradle of Stars

 

Nic💖le

 

 

 

Melodia începe la minutul 0:44. Hm… partea mea mai mult decât preferată, 2:30 și… minunat.

Cu zâmbet și dor de soare, numai bine de Ziua Poeziei 2018!
Și din cuvinte, cuvinte… aduceri aminte. Astăzi… acum un an.  Și… acum doi ani. Se simt ca ieri.

O seară frumoasă! 😊

 

The song actually begins at minute 0:44. My most favorite part starts… 2:30 and… lovely.  

Happy World Poetry Day 2018 today!
And from words and reflections… sweet recollections. Today… a year ago. And… two years ago. They feel like yesterday.

Wishing you a nice evening! Or morning… or afternoon! 😊

 

 

Litere cu dichis…/ Cee’s Fun Foto Challenge – CFFC (letter L)

 

“If you love a flower that lives on a star,
it is sweet to look at the sky at night.
All the stars are a-bloom with flowers…”
― Antoine de Saint-Exupéry, The Little Prince

 

Provocare cu litera L pe blogul Cee’s Photography săptămâna aceasta. Așadar minuni surprinse… ca un liman luminos. Și apoi joacă în versuri. M-am bucurat mult, de data aceasta au intrat în horă cu rimă și ritm de „l” și  cuvintele în limba română.

 

A Letter L challenge on Cee’s Photography blog this week. Therefore loveliness caught in a few photos. And then, playing with the words a bit, I was happy… Romanian and English in quite a nice tune this time, circle of „l”s spinning away. 

 

Lavish red,

 

Lonely ladybug,

 

loyal cuteness,

 

lucky landing? 😊 

 

Soft summer lightness in the fields…

 

…rainy autumn lightness on the pavements.

 

***

Letters living as lightning through time
and
long-winding layers of quest
leading like ladders to
realms of rhyme

the logic of my language
of rest…

 

Lovely loophole the size of the seas
and
laughter as a label through days,
a lifetime longing for
magical dreams

the logic of a landscape
of rays…

 

Letting the rhythm of my heart’s lonely song
take me
loyal
to where I belong

 

Litere locuind ca lumina în timp
și
lungi labirinturi de dor
lăsând licăr de suflet liber în
rimă

prin logică lirică… zbor

 

Liniștea locului cu glas de aproape
și
leagăn de lună și gând
luând limpede locul unei lacrimi din
vis

prin logica lumii… trecând

 

Lăsând ritmul inimii mele
să poarte
aripi
de cald și departe

 

Nic✨le

 

 

Cute Quotograph… and love

 

 

Plimbare chiar rimează cu culoare… am descoperit zilele astea. Nu doar în vers, vreau să spun, ci și… în mers? Plimbare culoare… de octombrie soare!

(Și acum acum zâmbesc puțin, așa… ca pentru sine, întrebându-mă tot ca din mers, să văd eu acuși acuși cum voi reuși să redau și-n engleză aceeași minune de ton de octombrie luminos colorat… și rimat ritmat).

Și-anume, explozie! Artificii strălucind colorat la tot pasul. Chiar nu, sau poate nu mai știu eu, dar parcă n-am mai văzut la mijloc de toamnă atât de mult curcubeu întins covor ca prin farmec. Cu greu și de-abia mă desprindeam de un colț că dădeam de altul, și tot așa.

😊

A walk soft and bright, rhyming with colorful flight… I have discovered these days. Not only rhyming a talk, I mean, but also…  a walk? Soft and bright colorful flight… in October light!

(In the brackets above, the Romanian version, I was wondering… a bit aside and to myself as I was writing the words, about a nice playful way of translating the rhyming game into English, obviously different words, but I think I managed to keep the same meaning, quite happy about that, too.)

And I mean, an outburst! Fireworks shining at every step. I don’t think, or I don’t remember to have seen such a mid-October display, so much rainbow spread as a carpet as if by magic. I barely pulled myself away from one floral spot that I would bump into another, and so on.

 

Și-uite așa, mai agale sau mai foit, dar cu ochii fix în soare… culoare plimbare… îmi răsăreau și gândurile. În nuanțe… fel de fel. Printre care, razant, și ideea. Că da, chiar așa trebuie să fie! Dacă este… și anume, să fie!

Iubire.

Când e ruptă din soare, chiar nu are asemănare. Pe pământ. Și e interminabilă. Infinită.

Complet fără-nceput sau sfârșit. Nu vine de nicăieri, nu se-ndreaptă nici unde. Deși cumva… peste tot?  Și nici n-ar avea altfel cum, chiar nu vrea să obțină nimic. Doar este. Fără poate și fără probabil. Fără dacă sau parcă. În schimb, cu mult „da.”

Nici nu e definibilă sau delimitabilă prin când și cum. Ea doar…  este. Dintotdeauna. A fost și va fi.

Cumva… ca un fir de apă? Un izvor, sursă de viu și culoare. Poate neatinsă încă, dar mereu doar la un gând distanță. La un pas, o șoaptă sau un cuvânt?

Și tu…

Tu asculți. Pleci urechea și auzi și observi. Ceva e puțin altcumva. Dar ce mult! Și-apoi pășești. În sensul ei de mers. O dată cu ea.

Intri în ritm. Plimbarea culoarea te duce. Iar tu… soare!

 

And so, slowly or in a bit of a frenzy, eyes fixed on the bright light… in my colorful flight…  thoughts started to come. In various hues. Among which, like a sparkling ray, the idea came. That… yes, that must be it! If it is to be!

Love.

When it is like a gold nugget from the sun, it really is like from beyond.  Like nothing on earth. And it is endless. Feels infinite.

Absolutely no beginning or end. It seems to come from nowhere, and going nowhere. Though somehow… everywhere? And it couldn’t be otherwise, as it doesn’t want to get anything done. It just is. No maybe or perhaps. No what if’s or as though’s. But with a lot of „yes.”

And it is not definable or measurable through a when or a how. It just… is. Forever. Has been and will be.

In a way… like a spring? A source of water, of life and color. Maybe untouched yet, but still always only a thought away. Only a step’s, a whisper’s or a word’s distance?

And you…

You listen. And you suddenly hear it. You hear and you start noticing. Something is a bit somehow else. A bit much. It’s on its way and in your path. It is flowing. Through you.

And you get in that rhythm. That tune and that pace. The bright flight carries you. And you… light!

 

Căci soarele… chiar nu, nu poate fi doar centrul universului. Ar fi prea puțin. Cu siguranță e centrul ființei. Al tău. Și al tău. Și… al tău?

Ne suntem unul altuia orizont. Plimbarea mea trece prin culoarea ta. Și reciproc.

De-aici… zarea.

Iar când soarele începe să răsară, deși nu realizezi când și cum, dintr-o privire și un surâs, atunci… ai atins. Ai ajuns la întâlnire cu propriul tău soare.

Transpare prin ochii unui… altcineva! Dar acesta e doar un detaliu lipsit de importanță. Numai zâmbindu-vă, înnodați raze. Împletiți același cald și respirați din același auriu. Îmbrăcați aceeași manta, sorbiți din aceeași cupă… vă hrăniți din același centru.

Sunteți la modul simplu și complet aceeași plimbare culoare. Același soare. Ați privit și pășit.

În sensul de mers al iubirii.

 

As light… cannot simply be just the center of the universe, no. It would mean too little. It certainly is the center of you. And you. And… you?

We are each other’s horizon. My walk soft and bright goes though your colorful flight. And vice versa.

Hence… the skies in the light.

And when the sun begins to rise, though you can’t put your finger on a when or a how, but just from a pair of eyes and a smile, then… you have touched. You have met your own sun and light.

It shines through… somebody else’s eyes! But… that is just a mere detail. Only by smiling at each other, you sew rays. You weave the same warmth and you breathe the same golden spiral. Wear the same mantle, sip from the same sacred vessel… wine and dine on the same center.

You are simply and entirely the same soft bright flight. And light. You have dived… and arrived.

You are now walking in the rhythm and rhyme of pure love.

 

Se spune că este prima zi din restul vieții tale. Eu doar spun că e viață la modul cel mai infinit.

Este pur și simplu cel mai cald și mai cu sens… a fi.

 

They say it is the first day of the rest of your life. I just say it is life in the most infinite mood.

It simply is the warmest and most meaningful… to be.

 

Nic💓le

 

În inima unei bătăi de inimă…/ In the heart of a heartbeat

 

“Laying a hand on his heart,
she timed its beats to her own.
And knew the truest magic was there.”
― Nora Roberts, Dance Upon the Air

În inima unei bătăi de inimă e numai un gând
torcând pe vers de departe, plângând sau râzând,
printre frunze de toamnă și petale de vară,
pași măturând

În inima unei bătăi de inimă e doar căldură și joc,
viu, strălucire, zâmbet, secunde de foc,
de mână cu timpul, cu cerul, cu soarele
surâs de noroc

Și-n inima unei bătăi de inimă e mult anotimp,
spirală de șoapte urcând, văzduh străbătând,
tu, plimbare zâmbind, iar eu,
trepte de stele durând

În inima bătăii de inimă ascultând am aflat,
cum galben și verde, și roșu, și-albastru curat
prin muguri de primăvară, și zare
ne-au îmbrățișat

Căci în inima bătăii de inimă e lumină de lună,
dimineață de raze, dup-amiază și liniște, soare ce stă să apună
în seară de noi cu puls
de împreună

In the heart of a heartbeat there is only much hoping
murmuring on faraway rhyme, sobbing or floating,
through autumn leaves or summer petals
warm steps approaching

In the heart of a heartbeat there is sweetness and game,
life, smiling, brightness, seconds of flame,
playing with time, the sky and the sun
the sea, all the same

And in the heart of a heartbeat there is reason and meaning
spiral of whispers soaring in colorful dreaming
you, peacefully walking, and I
starry steps gently weaving

Also, in the heart of a heartbeat I found, so true
how yellow, green, bright red, and pure deep blue
can turn spring buds, horizons
into me and you

For in the heart of a heartbeat there is the light of the moon
golden mornings, silk afternoons and quietness, the sun setting soon
in evenings of us, our pulse
beating in tune

 

Octombrie în pași…/October rays, November days

 

“I’m so glad I live in a world where there are Octobers.
It would be terrible if we just skipped from
September to November, wouldn’t it?”
― L.M. Montgomery, Anne of Green Gables

să-ți coloreze pașii două aprinse gâze
de zici că primăvara ți-a vânturat prin zi
e cel mai nostim lucru, cel mai cald
atunci când toamna-nșiră pași târzii…

iar toporașul rătăcit de vreme
zâmbește albastru printre verde crud,
petale mici șoptind adânci poeme
pe care numai norii le aud

căci fiecare rază coboară pe pământ
ca pentru fire, cântec, descântec și cuvânt

(fotografii – 17 octombrie)

my steps alight when seeing two red gems
making me feel like spring has just arrived
can be the sweetest thing, the warmest sense
when autumn steps just roam in autumn parks…

and smiling so blue against the green
sweet violet has bloomed, astray in time,
small petals seem to whisper so serene
deep verse imbued in scent and deeper rhyme

for every ray descending from the shine
is for the earth a song, a spell, a chime

(photos – October 17)

 

“The oldest emotion in the world may be that of being moved; but to describe it – just to name it – must have been like trying to catch something invisible.”
― Nicole Krauss, The History of Love

 

“I wanted to describe the world, because to live in an undescribed world was too lonely.”
― Nicole Krauss, The History of Love