“It’s when I’m feeling blue that I think of my little color pink.” ― Anthony T. Hincks
Soft bold bloom, beautiful blue
Always around,
always so new
Sensing the time to wear your hues,
Seasons’ design
of balancing blues…
Floare firească, cărare albastră Mereu în zare, magic măiastră Freamăt de timp cu zbateri de/z/astru, Viu anotimp
ce arde albastru…
The photos above were taken last year, spring – summer 2019… beautiful forget-me-not flowers and a jewel of a blue dragonfly. The one below was taken in a rush, and with a little help, from a quite tall little tree a couple of days ago.
Fotografiile de mai sus au fost făcute pe parcursul anului trecut, primăvară – vară 2019… minuscule flori de nu-mă-uita și o libelulă albastră sclipind extraordinar. Cea de mai jos a fost puțin repezită și cu ceva ajutor, dintr-un copăcel înalt acum câteva zile.
“Love is not the absence of logic but logic examined and recalculated heated and curved to fit inside the contours of the heart” ― Tammara Webber, Easy
Dacă iubirea ne-ar fi anotimp, atunci vară ne-am fi…
razele oblice de după amiază, bătăi de inimă pulsând auriu
iar florile, zâmbindu-și culorile, pașii noștri ușori
țopăind printre boabe de rouă, dimineață și vis
pe pământ respirând paradis
Și dacă ne-ar fi culoare, ne-am fi albastru curat…
prin verde trecând, dinspre roșu și galben venindu-ne
portocaliu străbătând, sinuos, luminos, incandescent
prin fire de noi încălzindu-ne clipele
curcubeu mângâindu-ne neted, aprins azurul nestins
Iar de-ar fi o aromă, am avea gust și miros de căpșună…
a proaspăt și reavăn, răcoare eșarfă
plutindu-ne moale peste asfaltul de gri, parfum inspirat
savoare dulce, îmbietoare
vălurind mireasmă caldă coborâtă din soare
Dar dacă ne-ar fi o floare, oare am simți trandafir?!..
catifea și mătase și zbor
șoptind către zare prin frunze străbătute de dor?
adiindu-ne chipul moale, ușor, surâs purtat pe petale sclipind a cristale
Sau de-ar fi un loc, iubirea, ne-am fi cărare…
covor magic și sens pe drum de acasă
șerpuind lumini și umbre, radioase sau sumbre
tainice trepte topindu-ne viu în apus într-un aici, un acum, un aproape, un noi, un amândoi
Iar de-ar fi o fi bucată de zi, ne-am fi o fâșie de seară…
leagăn de stele, haină albă de lună, unduire ușoară
rostogolind licăr și murmur, liman, adăpost
îmbrăcate în rost, în regăsire, în nori, îmbrățisând privire și cer din revărsare de zori
If love be a season, then summer we’d be
our heartbeats, afternoon rays aslant pulsing golden aflame
and our steps, flowers smiling their colors,
hopping among droplets of dew and of dream,
on earth breathing heaven serene
And if love be a color, clear blue then we’d be
piercing through green, by red and yellow breezed in
and winding through orange, so bright
among threads of us pouring warmth into light
rainbow caressing fully and passing azure everlasting
And if it be a flavor, we’d smell and taste like strawberries
pure freshness, simple and clean, rush of cool air
carrying us gently over pavements of grey, perfume inside
sweet fragrance, utter stun
pure scent descending from the sun
And what if it be a flower, would we feel like a rose?!
red velvet, pink silk, and much flight
sighing into the skies through leaves imbued with longing?
glowing softly and bright in our eyes a petal-borne beam aglow crystalline
Or if it be a place, love, then we’d be a pathway…
carpet of magic and essence, on the way home
meandering through lights or deep darkness, radiance, dullness
secret stairs of us melting into the sunset into a here, a now, a closeness a dear wholeness
And if love be a part of the day, we’d be a smooth shred of twilight… cradle of stars, waving whispers and moon coat filmy white
shimmer and murmur, haven, a sheltering feeling
dressed in finding and meaning enwraping our gaze and the sky in daybreak and dreaming
