Arhive etichetă | seasons

Revedere foto 2018…/ Lens-Artists Photo Challenge #26: Photo Review 2018

 

“We ache with the yearning
that turns half into whole
and offer no excuses
for the beauty of our souls.”
― Aberjhani, Songs from the Black Skylark zPed Music Player

 

Ce e timpul? Oare chiar este ceva anume? Pentru că… pare iluzie. Țesătură deasă de trăiri, amintiri, așteptări, sosiri, zvâcniri… un cerc, un freamăt.

O roată numită de noi „timp”, când de fapt se simte doar continuă trecere. Lunile trec, anotimpurile murmură printre pagini, zilele se topesc, anii alunecă, fug…

Am revăzut zilele astea fișierele cu fotografii de pe parcursul anul ce tocmai s-a încheiat, iar filele… multe, mici și mărunte lună cu lună, mi s-au dizolvat și apoi adunat buchete-n capitole. Apoi în părți cuprinse pe anotimpuri, culori… pași mei, amintiri și foiri cristalizându-mi-se-n suflet.

Greu de ales pentru o revedere doar câteva din sutele de poze pe parcursul ultimelor doisprezece luni.

Lumi!

Iar istoria pozelor mee este istoria mea. Perioade colorate la unison. Bucăți de an rezonând în tandem, subcapitole.

 

 

What is time? I wonder is it really a certain something? Because… it seems illusory. Elusive.  A fabric of moments and living, memory, anticipation, departures, arrivals densely interwoven… a circle, a rustle.

A wheel called „time” by us, when in fact it is felt as continuous flow. Months pass, seasons murmur through the pages, days melt, years slip, run…

These days I reviewed  all the folders with photos taken in 2018, and the files… so many, month after month, they dissolved in my mind’s eye after a while and then gathered into chapters. In bigger parts by the season, color… my steps, recollections, comings and goings in my heart.

Hard to pick just a few for this photo review, from among hundreds of images in twelve months.

Worlds!

And their history is my history. Colorful parts spinning all together. The year’s parts echoing one another, subchapters.

 

***

La început a fost… ianuarie. Și a-nceput ca și 2019, cu artificii. Deși nu am postat atunci, nu știu de ce.

 

At first it was January. And it started with fireworks, how else. Though in 2018 I didn’t post them.

 

Și apoi a fost ianuarie cald. Soare, senin, toporași… primăvară țășnită vioi dar parcă rătăcită puțin.

Primele luni ale anului au însemnat plimbare cu apus dincolo, zile de frig nins, mușcate prin casă… dând apoi brusc în mărțișor.

 

 

And then, January was very warm. Clear skies, little violets… a little spring feeling a bit out of place.

The first months of the year… sunset walk, cold snowy days in February, geraniums at home and then suddenly… March.

 

Martie și aprilie au fost culoare. Primele apariții, alb imaculat… pe care le-am prins și reflectate într-un geam din drum, plus fotograful de serviciu.

 

😊😊

March and April were full of color. The first petals… pure white, which I also caught in a surreal reflection, in a window on my photo paths, plus the busy photographer. 

 

… apoi lalele fabuloase…

 

...then fabulous tulips…

 

…narcise, zambile, iriși… în toată strălucirea și visul!

Și Măria sa, nelipsitul Portocală, cum altfel. Și iar… reflexia-mi, același geam și drum. Deh… mă joc, nu glumă.

 

😊

… daffodils, hyacinths, irises… in all their shine and dreamy air!

And His Highness the Omnipresent Orange, how else, cute Turuz, and again… my reflection, same window, same paths. Well… playful me, what can I say.

 

Și-a urmat… vara! Albul de mai metamorfozat în roz și roșu și portocaliu, iunie și iulie lumină.

 

Then there was… summer! May’s white metamorphosing into June’s pink and reds and July’s orange light.

 

Marea Neagră în august…

 

The Black Sea in August…

 

Septembrie și octombrie puțin posace. Deși când ieșea soarele… din nou vară!

 

September and October a bit dull. Though when the sun was out… summer’s smiles again! 

 

Noiembrie, decembrie albe și reci, culori și nuanțe domolite iernatec.

 

November and December’s whiteness and coldness, wintry muted colors and hues.

 

Acesta a fost freamătul lui 2018. În ale mele ritmuri și leit motive, macro, colorate, florale…

Să aveți un ianuarie 2019 de vis!

 

 

This was 2018’s swish and ripple. My rhythms and leitmotifs, macro nature, colorful, floral…

for Lens-Artists Weekly Photo Challenge #26: Photographic Review of 2018

Wishing you a lovely January 2019!

 

 

Nic📷le

 

 

Reflexii, reflecții…/ Lens-Artists Photo Challenge #25: Reflections

 

“A lake is a landscape’s most beautiful and expressive feature.
It is Earth’s eye; looking into which the beholder
measures the depth of his own nature.”
― Henry David Thoreau, Walden

 

Septembrie verde trecând peste ape,
reflexii și-albastre plutiri
la nord de secunde,
la sud de ființă
în nuanțe
din albe
rostiri

oglinzi,
anotimpuri,
apus, dimineață
rotire susur aproape
de vară trecută prin iarnă,
primăveri clipind peste ape…

 

A green September over the weather,
reflections and timid white flow,
to the north of blue seconds,
from the south of desire
through hues
sharply

aglow

mirrors
and seasons,
evenings and mornings
spinning whispers together
of summer through winter serene, 
and spring rippling over the weather…

 

„We cannot see
our reflection in
running water.

It is only
in still water
that we can see.”

Zen proverb

 

 

Inspired by

Lens-Artists Weekly Photo Challenge #25: Reflections

 

Nic¯\_(ツ)_/¯le   😊

 

 

 

Anotimp…/ Lens-Artists Photo Challenge #24: Seasonal

 

“With winter here, it’s hugs all round.”
― Anthony T. Hincks

 

Călătoresc în timp,
în cerc de clipe desfășurându-se
pe trepte de nori,

poveste de suflet și viață…

Primăvara îmi arată
cum să pășesc,
să las aripa și albul
să mă poarte culoare

ca într-un vis
care-mi va preschimba diminețile
devenindu-le

 

 

I travel through time
in a circle of seconds unfolding away
on 
steps of clouds,

a story of soul and life…

Spring shows me how to tread,
to let the wing and the white carry me colorfully,

like in a dream
which will change my mornings.
silent becoming

 

vara-mi definește calm nuanțele,
conturând căutarea,
creionând surâsuri,
rostiri…

 

summer defines calmly the hues,
shaping my stroll,
giving fine contours to my smiles,
my words… 

 

pentru ca aurul toamnei
să-mi zâmbească solar
și să învelească tăcut,

să mai aștearnă un strat
de viață și suflet,

trepte de raze
pe covor de clipe desfășurându-se,

călătorie în timp…

 

 

for autumn’s gold
to smile heavenly
and to blanket all cozily

to lay yet another layer
of life and soul,

steps of rays
on a carpet of seconds unfolding away,

traveling through time…

 

Zile frumoase!

 

Happy holidays! 

 

Posting for

Lens-Artists Photo Challenge #24: Seasonal

 

Nic✨le

 

Căutare înălțătoare…/ Quest and elevation… beyond seasons

 

 

Escala…dare jucăușă primăvara asta. Surprinsă de mine ca din verde de aprilie?

Iar acum, editând puțin fotografia, am observat un detaliu drăguț… partea dreaptă sus, arată de parcă degetele cățărătorului buclucaș culeg sclipiri? Ei bine, o sclipire. O fărâmiță de lumină rătăcită, la o privire mai atentă.

O licărire, o particulă scânteind în fundalul pierdut… părând să își căute loc. E a cui o găsește? A cui o prinde din zbor? Pășind de-a lungul, de-a dreptul…

Și imaginația a prins glas,

…trebuie să se fi simțit ca o întrebare, nostima escaladare, pășind ca din gând curios… va ține gărduțul ăsta sau va ceda? Tatonând necunoscutul? Neașteptatul?

Întrebând aerul, ziua… încotro, ce sau cum.

Sau poate… un exercițiu de echilibru.

O căutare.

Și cumva… mi-a amintit de Don Quijote de La Mancha și al său Sancho Panza, unul din eroii mei preferați, idealistul, aventurierul, admirabila demnitate din esența visului său… steaua de neatins dar mereu aproape.

Și desigur, la o simplă privire… doar viața pur și simplu, derulându-se jucăuș, în timp ce printre fire pare a sclipi un mozaic ca un quiz, pe un fundal… țesătura vie de piese rotindu-se caleidoscopic. Imprevizivil. Pline de energie. De spirit.

Mi-a făcut imaginația să danseze,
…că poate fiecare secundă pe care o respirăm este așa. Dincolo de orice pare să ne iasă în cale. În prim plan. Și cumva martori suntem, al unui design uimitor, nearătându-se imediat ochiului, și totuși… fabulos. Desfășurându-se silențios de jur împrejur?
Poate doar… un salt cuantic miniatural? Înspre un dincolo explodând luminos? Pas cu pas? Clipă de clipă? Doar dacă am putea fi atenți… prezenți…
Izvor de minuni acolo, în peisaj, zburdând magic, așteptându-ne, anotimpuri curgând lin… vesele și vioaie,
Fundal muzical pentru lume, așa cum o știm, doar cu note sclipire și licăr, melodia luminii…
Note simple povestind despre încântare.

Minunatele aripi, în orice fel ar putea ele sclipi, a metal, a suflet, a August fierbinte sau a fulgi înghețați, a joacă, a căutare, a dor…  sunt tot aripi. Ele poartă.

Iar anotimpurile… sclipesc colorat, nori asezonați cu umbre și soare.

Arătându-ne drumul?

 

Playful climb this spring, which I caught… like out of the April green earlier this year?

And now, editing that photo a bit, I noticed this cute detail…  top right side, almost looking like the cute climber’s fingers were picking sparkles? Well, a sparkle. Like a little flickering bit of brightness, if you look more closely.

A small quantity of light, a particle twinkling hazily in the slightly blurred background… somehow like finding its due place? The seeker’s keep? Along and across…

And my imagination took flight,

…it must have felt like a query, that very moment. Stepping up while wondering… will this little wooden garden fence hold or give way?  Tackling the unknown? The… unexpected?

Or asking the air, the day some vague questions… where to, why or how.

Or even… an equilibrium exercise.

A quest.

And so… it also reminded me of Don Quixote of La Mancha and his squire Sancho Panza, one of my favorite heroes of all time, the idealist, the dreamer, and the admirable dignity of his search, of the unreachable star… within reach. Ever so close…

Surely, at first glance… pure and simple life prancing playfully, perhaps while attempting at solving the same old quiz, sometimes dancing against a quaint kind of canvas, made of kaleidoscopic pieces of such frolicsome quality. Frisky and skittish. Full of energy. Of spirit.

It did make my imagination fly freely,
…that maybe each second should feel like that. And it does, beyond anything else in the foreground. And like witnesses, we are, of a magnificent design, not plainly visible but still… quite grand. Unfolding quietly all around.
Maybe just a silent miniature… quantum leap? Into a beautiful bright beyond? Step by step? Minute by minute? If only we paid attention. If we… attended to it. If we were present…
A splendid spring of wonders going on in the hazy backdrop, season by season, and beyond any season, all sprightly and quick.
Like a lovely musical background to life, only made of quirky sparkles instead of musical notes… floating through summer’s warm breeze, autumn’s yellows and reds and winter’s gray or white.
A soft song made of life’s simple delights.

The wonderful wings… whatever sparkles they are made of, light metal, sweet soul, warm August or frozen flakes, cute playfulness, long search or deep longing… they are still wings. They bear.

And the many-hued seasons… sparkle down below through the clouds duly seasoned with shadows and rays.

Showing us the way?

 

 

Postare concepută pentru provocările minunate de săptămâna aceasta, Elevare (înălțare, escaladarecreștere, etc),  Anotimpuri și… Litera Q.

😊 😊

Written for this week’s wonderful challenges,

One Word Sunday – Elevation

Tuesday Photo Challenge – Season

Cee’s Fun Foto Challenge – Letter Q

 

Though, as a side note, I should somehow add that there are quite a few other thoughts and images that came to mind related to these nice challenges this week, so there may be more about each these days.  🙂

 

 

Interviu cu un trandafir…/ Interview with a rose

 

“Prayer is listening.”
― Søren Kierkegaard

 

Bună seara, minune, mulțumesc de-ncântare
și de nuanțe vorbindu-mi divin,
povestind despre cer, despre nor și splendoare,
răspunzându-mi mirării senin!

Te rog mult să îmi spui cum se toarnă lumina
în forme-petale izvor
de dor și culoare iscălite cu raze
și cu șoapte-mătase ușor?

Cum fiece clipă ce îți mângâie frunzele
te rescrie ca din file de timp,
an după an, vară de vară
și dincolo de orice-anotimp?

Și cum zorii de zâmbet și de adiere
ne leagă cu fir de suspin,
purtându-ne ziua spre magic și liniște,
dincolo de rece și spin?

Te întreb cu mult drag,
cum atingerea gândului din zări de cuprindere
te-nflorește ceresc și aprins,
iar rostirea din cântecul inimii mele, cum de tu o cuprinzi
necuprins?

Cum de albia serii cu contur auriu te învăluie noaptea
în umbră,
ca apoi dimineața să te-mbrace în îngeri, în aripi și plutire
rotundă?

Căci tulpina ta netedă și polenul de rouă
absorb bucuria din stele,
iar privirea mea pune din a ta dărnicie
contur întrebărilor mele.

Poate de-aceea,
surâzîndu-ți a lume,
te întreb, blând și tainic erou,
multe-n gând câte-mi sunt și câte-mi rotesc
coborând din eter într-un eu.

Știu,
răspunsuri sosesc doar simțindu-ți mireasma
și iubindu-te nuanță cu nuanță
chiar de timpul și vremea, anotimpuri bizare,
cântăresc frumusețea-n balanță…

 

Hello there, sweet wonder, thanking you for existing
and for shining in wonderful hues,
telling me of the sky and of smooth lovely clouds
giving answers from lonely deep blues

I beg you to tell me how it is that sweet light
molded you in so many a petal
made of longing and color warmly signed by soft rays
and the breeze that whispers so gentle?

How does every second that touches your leaves
rewrite you from pages of time,
year by year, and summer by summer,
and beyond any reason or rhyme?

And how do rosy dawns of smile and waving
bind us with a thread of bright morn’s,
to carry the days into magic and silence,
beyond any cold or thorns?

I am asking you dearly,
how the touch of the thought from horizons away

makes you blossom divinely and clean,
and the beat of a tune sweetly flooding my heart can be grasped though it is
never seen?

How do tides of the evenings with a golden contour blanket you beyond sound
in the shadows,
for then early next morning to be clothed in angels, winging round all around
in the meadows?

For your lofty smooth stem and your pollen of dew
take in joy from the bright stars’ confessions
and my gaze slowly forms, through your delicate richness,
twinly delicate shapes for my questions.

Maybe that is why now,
all a smile from the world,

I ask you, sunny hero, so shy,
these many odd things that unwind my soul,
descending from above in an I.

I know,
answers will come from feeling your fragrance,

and from loving your hues like a treasure
even though time and weather, and bizarre shady seasons,
strive to find for your beauty a measure…

 

Nic🌹le

 

Zile de final de noiembrie… trandafirii!

😊

Wishing you… rosy end of November days!

 

 

Also, linking this post to dVerse – Open Link Night

 

 

Era de culoarea…/ It was the color of…

 

“All that I am. All that I will be is defined by this moment.”
― Truth Devour, Unrequited

 

Toamna e o poezie scrisă de mâna unor raze.

Raze cu multă culoare nehotărâtă și gânduri arămii de înșirat. Și ele spun, rimându-și sclipirile. Doar câte-un nor ce le mai întârzie depănarea de nuanțe printre amintiri de peste an.

Mult verde ruginit, frunze ca stelele, câte un galben aprins de dor de lumină, puf de păpădie rătăcitor și… noiembrie e pe sfârșite.

 

Autumn is a poem handwritten by rays.

Rays with much hesitant color and golden thoughts to tell. And they tell, rhyming their shimmer. Just a passing cloud would sometimes get in the way of their unfolding hues, ever changing, through memories from the year that has gone by. 

Much rusty green, leaves like stars, some yellow afire longing for light, dandelion fluff looking lost and… November will soon come to an end.

 

Tocmai ce mai alaltăieri octombrie povestea despre un moment cu parfum de crizanteme… balsam auriu.

 

It was only the day before yesterday that October was telling me of the scent of a luminous chrysanthemum moment… beaming balm.

 

…sau parfumul unui murmur mov stând de vorbă cu o după amiază însorită.

 

… or the perfume of a mauve murmur chitchatting with the serene afternoon.

 

Momente
de culoarea dorințelor

ațipite în leagăn de vise

…pod peste anotimp

 

Moments
the color of wishes…

like lullabies drowsing in a cradle of dreams

…bridge over seasons

 

Dorințe topind vise în zile și
dorințe cu rimă de zori,
dorințe construite din suflet și timp

ridicând un pod peste nori…

 

Wishes turning dreams into dawns and
wishes that become fleeting rhyme,
wishes made of feelings and moments

building a bridge over time…

 

 

Este minunat cum noiembrie poartă haine de toamnă pentru unii, de primăvară pentru alții…  în curând iarna și vara vor schimba locul de jur împrejurul pământului… arc peste ecuator.

Iar dorințele… rostite tăcut uneori, la vederea unei stele căzătoare sau a primei stele din seară, la găsirea unei buburuze colorate răsărind ca din senin, a pufului de păpădie rătăcitor pe o boare de vânt…

…dorințe cu aripi de înger luându-și zborul senin.

 

It is wonderful how November is clad in autumn for some and spring for others… and soon winter and summer will take turns over and around the big wide world… arch over the Equator.

Also, wishing upon a shooting star or the first star that appears in the evening, upon a ladybug landing on you or dandelion seeds flown into the wind…

…wishes with angels’ wings taking sweet flight.

 

Playfully put together for,

One Word Sunday – Wish

Tuesday Photo Challenge – Bridge

Cee’s Fun Photo Challenge – Letter M

 

 

Sper să vă bucure filmulețul. Vă doresc un mijloc de noiembrie cât mai frumos!

😊

I hope you enjoy the little film. Wishing you all a nice mid-November time!

 

 

Spring Quotograph… and gazes through green

 

 

Se pare că atingem picuri de cer la fiecare pas. Fiecare mișcare.

Poate pășim pe trepte de zare invizibile, pe culori, pe lumină… Iar ele ne poartă.
Ne coboară în mers, în făptură. În privire și rost.
Ne devin.

Poate ne îmbracă fără s-o știm în praf scuturat de lună și stele, sau puf coborât din nori…
Printre raze jucăușe de timp traversând râuri de anotimp.
Curgere firească, abia simțită. De neoprit.
Vine de ne-unde și se-ndreaptă spre oricând și oricum…

Oricine se oprește puțin și respiră adânc îi poate simți pulsul. Chemarea aurie.
Străbate și cel mai profund întuneric… cea mai groasă beznă. Cel mai rece frig.
Le împrăștie cald, explodându-le în scântei de clipe ca prinse-n sidef… fărâme de întotdeauna.

Secunde scuturate din clopotele zârilor.
Din priviri lungi de printre frunze… și iarbă și pași…
De printre petale.
Mici porți și ferestre spre un infinit colorat și ascuns la vedere.
Univers tainic strecurat în toate. În fiecare colț și firidă.
În noi.

Se pare că atingem picuri de cer la fiecare pas. Fiecare mișcare.

 

(azi, 26 martie… se pare un astăzi cu mai puțin timp, pentru un mâine cu mai multă lumină)

 

It seems we touch drops of sky with every step. Every move.

Maybe we tread on invisible stairs of blue, of color and light… And they carry us.
They become our steps, part of our being.
They adorn our days, our life.

Maybe they dress us in dust from the moon and the stars, fluff from the clouds…  without us noticing it.
Through playful rays crossing rivers of time, of seasons.
A flow so natural, barely sensed. Unstoppable.
Comes from nowhere and goes anywhere, anyhow…

Anyone who stops for an instant to breathe in deeply can feel its pulse. Golden call.
It pierces even the deepest darkness… the pitchest black. The coldest cold.
It dissolves, exploding them warm into seconds like sparks caught in amber… crumbs of forever.

Seconds descending from the chime of the skies.
From gazes through green… through the leaves, the grass, the steps.
Through little petals.
Little doors or windows giving onto an infinity hidden in plain view.
Onto a veiled universe pervading things, every corner and recess.
Onto us.

It seems we touch drops of sky with every step. Every move.

 

(today, March 26th… it seems a today with less time, for a tomorrow with more light)

 

“Beauty is eternity gazing at itself in a mirror.
But you are eternity and you are the mirror.”
Kahlil Gibran, The Prophet

 

Și se mai pare că… primii toporași pe blog (exceptând micuțul rătăcit prin noiembrie 2016). Și… chiar prima păpădie pe care am zărit-o anul ăsta. Arată cam… ca abia trezită din somn, ce-i drept.

🙂

And it also seems… the first wild violets on the blog (except the one in November 2016, looking cutely lost then). And… the first dandelion flower I’ve spotted this year. It looks… like it’s just woken up, anyway.